177,792 matches
-
odată, neașteptat, acest răsărit Ce cîntec nemăsurat Ca unui orb vindecat lumea-n lumină mi s-a lărgit" (Schimbarea zodiei) Iubirea e pentru el putere cosmică, "ardere" (vezi poezia cu același titlu), adică topire în marele tot. în acest cadru, femeii iubite i se închină laude, imnuri, căci ea e o întrupare absolută a lumii, este "ființa", "pumn de lumină" (Ardere), "văpaie" ce incendiază iarba prin care trece (Domnițele), zeiță, consubstanțială cu natura, identificându-se cu vegetația (Dumbrava roșie). Fiind de
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
am tradus pentru Dumitriu un volum de nuvele de Balzac: Colonelul Chabert, Preotul din Tours etc.". Într-adevăr, în 1956, apare, la ESPLA, volumul al doilea al Operelor lui Balzac, într-o traducere semnată de Petru Dumitriu, mai conținînd și Femeia părăsită și Faimosul Gaudissart. E anul în care romancierul încheie și revizuiește Cronica și, oricît de productiv era, nu cred că avea răbdare să și traducă sau să stilizeze în același timp. Dacă e "o primăvară și o vară întreagă
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
apăsător, chiar terifiant. Începe și se termină într-un ospiciu, iar în cea mai mare parte constă în amintirile unei paciente despre viața ei anterioară internării. Victimă a unui accident sau poate doar a unei tentative de intimidare, o tînără femeie se trezește din și după șoc într-un stabiliment medical mai aparte, un așezămînt psihiatric, nu un spital de urgență, cum era firesc. Smintiți de toate felurile și de toate calibrele, pacienții de aici au un regim ambiguu, de bolnavi
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
degrabă pentru a fi scoase din circuitul social, ca într-o instituție penitenciară. Ambiguă este de altfel și atitudinea medicului, un psihiatru ce pare uneori un anchetator travestit. Terapie sau interogatoriu, el o îndeamnă pe Ioana, fiindcă ea este tînăra femeie adusă în stare de inconștiență la spitalul de psihiatrie, să-și reconstituie viața de pînă atunci. Aparent, un exercițiu de refacere a memoriei, o anamneză, un tratament potrivit cu specialitatea spitalului. Vrea însă cu adevărat medicul să o vindece? Sau, în
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
urmarea unei asemenea dependențe: după toate indiciile, autorul acestei agresiuni de intimidare nu este altul decît Anton, a cărui amantă de lux devenise. Iar Anton nu se răzbună, ci încearcă să-și impună drepturile de proprietar, de posesor al unei femei a cărei posesie erotică nu-i reușește cu adevărat niciodată. Porniri agresive față de Ioana, și în virtutea aceluiași mecanism, are însă și soțul ei, Iustin. Apoi, așa cum reiese din evocările ei, la uzina unde lucrase înainte de a pleca la București cu
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
civil (de Miliție? de Securitate?) și alungîndu-l pe acela, dar cavalerul nobil se metamorfozează apoi el însuși în partener de activitate sexuală al salvatei din ghearele mitocanului. I se substituie aceluia, cu alte cuvinte, prins și el în mrejele magneticei femei. Paralel, dar nu și în contrast, fiindcă sînt planuri de viață care nu comunică, Ioana emite la nesfîrșit reflecții și cogitații pe teme etice. Are cultul principiilor, al marilor, frumoaselor principii, pe care le evocă și le invocă frenetic și
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
sufocînd culturile implementate, finanțate, legiferate și păzite de foruri, organisme internaționale, fundații și persoane fizice luminate. Păi, la ce ne îndeamnă eternul și fascinantul Ion Creangă, cu periculoasa sa putere de seducție, în al cărui discurs abundă atitudini jignitoare față de femei, bătrîni, minorități, persoane cu dizabilități, ignorarea drepturilor animalelor, violența domestică, exploatarea copiilor, distrugerea mediului natural, corupția, hărțuirea și șantajul? Ne face să rîdem de victime, să simpatizăm cu infractorii, să fentăm normele U.E., simțind că ele ne forțează, excesiv și
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
și azi. Cineva trebuie să le spună: e o eroare și un prejudiciu adus imaginii țării noastre în pragul integrării. în primul rînd, studiile de gen ar găsi în toată opera lui Ion Creangă un demers ideatic revoltător la culme: femeile sînt conceptualizate, adică exista doar în relație cu bărbații, iar această relație se reduce la a-i servi în toate cele, neavînd ele dreptul de a decide asupra propriei vieți intime și profesionale. Frumoasă, robace și supusă - acesta e portretul
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
sînt conceptualizate, adică exista doar în relație cu bărbații, iar această relație se reduce la a-i servi în toate cele, neavînd ele dreptul de a decide asupra propriei vieți intime și profesionale. Frumoasă, robace și supusă - acesta e portretul femeii ideale din povești. De exemplu, fata de împărat din Povestea porcului se lasă măritată cu animalul, ,zicînd în inima sa: ŤDacă așa au vrut cu mine părinții și Dumnezeu, apoi așa să rămîie.ť Și s-a și apucat de
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
vrut cu mine părinții și Dumnezeu, apoi așa să rămîie.ť Și s-a și apucat de gospodărie." Iar după ce arde pielea de porc, ca să-i rămînă doar bărbatul nopților fierbinți, și acesta o părăsește, cum pe atunci adăposturi pentru femei singure însărcinate nu existau, n-are altă soluție decît să-și ia cîmpii: , Ea, văzîndu-se acum așa de nenorocită și horopsită, ce să facă și încotro s-apuce? Să se ducă la părinți? Se temea de asprimea tată-său și
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
-și ia nevastă, experiențele maritale ale altora făcîndu-l să ezite îndelung: ,De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare, dar cînd își aducea aminte de cîte i-au spus că au pătimit unii și alții de la femeile lor se lua pe gînduri și amîna din zi în zi și de joi pînă mai apoi ș...ț. Unia zic așa, că femeia-i sac fără fund. Ce-o mai fi și asta? Alții, că să te ferească Dumnezeu
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
cînd își aducea aminte de cîte i-au spus că au pătimit unii și alții de la femeile lor se lua pe gînduri și amîna din zi în zi și de joi pînă mai apoi ș...ț. Unia zic așa, că femeia-i sac fără fund. Ce-o mai fi și asta? Alții, că să te ferească Dumnezeu de femeia leneșă, mîrșavă și răsipitoare; alții, alte năstrușnicii, încît nu știi ce să crezi și ce să nu crezi?!" Cînd aghiuțul Chirică îl
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
se lua pe gînduri și amîna din zi în zi și de joi pînă mai apoi ș...ț. Unia zic așa, că femeia-i sac fără fund. Ce-o mai fi și asta? Alții, că să te ferească Dumnezeu de femeia leneșă, mîrșavă și răsipitoare; alții, alte năstrușnicii, încît nu știi ce să crezi și ce să nu crezi?!" Cînd aghiuțul Chirică îl persuadează să-și găsească totuși nevastă, ca să nu fie singur la bătrînețe și să aibă ajutor în gospodărie
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
abilitate drăcească să încerce, lui Ipate îi place întîi o fată hazulie, dar Chirică nu-i de acord: astea nostime, cu umor, au 3 coaste de drac. Apoi chitește bărbatul stătut una mehenghe (cf. Dicț. Lazăr Șeineanu, ed. 1896,= isteață). Femeile deștepte, decretează Chirică, au 2 coaste de drac. în sfîrșit, alegerea se oprește la răul cel mai mic: ,un puișor de fată" (minoră? o nimfetă?), bună, harnică, blajină și cu zestre, la care operația extragerii unicei coaste de drac - pentru
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
operația extragerii unicei coaste de drac - pentru a deveni o soție perfectă - e mai facilă. Iată materie pentru un masterat, dacă nu pentru un doctorat în studii de gen. Mai am destule exemple de atitudine revoltătoare față de demnitatea și drepturile femeilor, dar spațiul fiindu-mi limitat, vreau să enunț în trecere și alte aspecte ideologic blamabile, în totală neconcordanță cu recomandările U.E., din Poveștile lui Creangă. Cel care mă vexează direct și mă face să scot un Nu gemut din toate
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
ușurință poezia lui Mihai Eminescu, fără să-i denunțe abaterile grave de la ,corectitudinea politică". Acest poet, care se numea în realitate Eminovici, era un sexist intratabil, exponent al unei mentalități revolute, specifice epocii lui (un studiu sociologic referitor la prezența femeilor în Cenaclul ,Junimea" ar fi revelator în acest sens). Din punctul de vedere al lui Mihai Eminescu femeia are un IQ inferior bărbatului: ,Așadar, când plin de visuri, urmărești vre o femeie,/ Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
numea în realitate Eminovici, era un sexist intratabil, exponent al unei mentalități revolute, specifice epocii lui (un studiu sociologic referitor la prezența femeilor în Cenaclul ,Junimea" ar fi revelator în acest sens). Din punctul de vedere al lui Mihai Eminescu femeia are un IQ inferior bărbatului: ,Așadar, când plin de visuri, urmărești vre o femeie,/ Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee/ Și pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi:/ Nu uita că doamna are minte scurtă, poale lungi." (Scrisoarea
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
epocii lui (un studiu sociologic referitor la prezența femeilor în Cenaclul ,Junimea" ar fi revelator în acest sens). Din punctul de vedere al lui Mihai Eminescu femeia are un IQ inferior bărbatului: ,Așadar, când plin de visuri, urmărești vre o femeie,/ Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee/ Și pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi:/ Nu uita că doamna are minte scurtă, poale lungi." (Scrisoarea V). În mod tendențios, pantalonii lungi ai bărbatului nu sunt evocați niciodată în opera
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
niciodată în opera acestui poet considerat de unii comentatori ,al dragostei". Ce fel de dragoste - vom vedea imediat. Prin ,dragoste", Mihai Eminescu nu înțelege o apropiere de pe poziții egale, cu consimțirea explicită a ambelor părți, ci o utilizare nedemocratică a femeii de către bărbat, în scopul procurării plăcerii. Poetul ,comandă" o femeie, așa cum ar comanda o pernă electrică. Iar solicitarea i-o adresează, cu un cinism caracteristic, chiar ei: ,O, vino iar în al meu braț,/ Să te privesc cu mult nesaț
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
dragostei". Ce fel de dragoste - vom vedea imediat. Prin ,dragoste", Mihai Eminescu nu înțelege o apropiere de pe poziții egale, cu consimțirea explicită a ambelor părți, ci o utilizare nedemocratică a femeii de către bărbat, în scopul procurării plăcerii. Poetul ,comandă" o femeie, așa cum ar comanda o pernă electrică. Iar solicitarea i-o adresează, cu un cinism caracteristic, chiar ei: ,O, vino iar în al meu braț,/ Să te privesc cu mult nesaț,/ Să razim dulce capul meu,/ De sânul tău, de sânul
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
De ce nu-mi vii). Expresia ultimă, intolerabilă (și totuși tolerată, pe parcursul a peste o sută de ani) a acestei concepții falocratice o constituie practicarea de către poet, cu o consecvență care spulberă orice echivoc, a ,hărțuirii sexuale". Poetul o urmărește pe femeia ,iubită", aflându-se mereu în preajma locuinței ei și îi fixează fereastra luminată cu privirea, propunându-i agresiv, fără să-i fi obținut în prealabil acordul, un contact vizual: , La geamul tău ce strălucea/ Privii atât de des;/ O lume toată
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
unui proces de educație inechitabil, încă neorganizat pe baza unor principii multiculturaliste), comunitatea îl cunoștea pe agresor și se afla chiar într-o relație de complicitate cu el. Într-o țară civilizată, un personaj care ține astfel sub teroare o femeie, încălcând flagrant drepturile omului, ar fi condamnat în mod implacabil. Prin sentință judecătorească i s-ar interzice să se apropie la o distanță mai mică de 100 de metri de ,iubita"lui (iar dacă ar folosi un binoclu, s-ar
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
dacă ar folosi un binoclu, s-ar ajunge fără dificultate la stabilirea unei limite de 10.000 de metri). În România, iată, nu s-a întâmplat așa. În plus, poetul ar fi făcut, inevitabil, și închisoare, întrucât el condiționa promovarea femeii la condiția de nemuritoare de favorurile sexuale obținute de la ea: Dându-mi din ochiul tău senin/ O rază dinadins,/ În calea timpilor ce vin/ O stea s-ar fi aprins;// Ai fi trăit în veci de veci/ Și rânduri de
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
care o manifestă față de un manager, fie el și al eternității. În poezia lui Mihai Eminescu ,hărțuirea sexuală" se asociază cu alte forme de încălcare a drepturilor omului. Poetul afirmă tranșant (într-un mod insultător pentru categoriile ignorate) că preferă femeile blonde, cu brațe albe și reci. Este o discriminare inacceptabilă. Milioanele de brunete cu brațe negricioase și fierbinți au un potențial erotic pe nedrept desconsiderat de Mihai Eminescu (Eminovici). Incluse în manualele școlare, poemele de acest fel pot induce noilor
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
întregi de români au crescut cu iluzia valorilor morale pe care, chipurile, le-ar promova scriitorul prin vocea personajelor sale și în special a bătrînei, soacra lui Ghiță, adevărată voce a rațiunii. De altfel, nuvela debutează cu un monolog al femeii, mică lecție de înțelepciune. Frazele ei de adîncă simțire încep cu replica devenită clasică: ,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit". Urmează o mică lecție de retorică
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]