12,214 matches
-
a disputei.41 M. Eminescu gândea de timpuriu la această dispută-ruptură: "e oarecum conștiința adevărului trist și sceptic ... [...] ... e ruptura dintre lumea bulgărului și lumea ideii." (Scrisoare către I. Negruzzi). Ceea ce pare să releve opera de artă pentru poet și filosof este "un moment particular de dez-fondare a istoricității, care se anunță ca suspendare a continuității hermeneutice a subiectului cu sine însuși și cu istoria"42: "Pământ nesimțitor și rece / De ce iluziile sfermi? De ce ne-arați că adorarăm. / Un vas de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
adună acum peste șaptezeci de artiști, nume mari ale secolului și, dacă la cifră se adaugă întreaga mișcare în jurul expoziției, "lunile de pregătiri, sutele de mii de vizitatori, materiale, volumele publicate, personalități antrenate în elaborarea și alimentarea discursului vizual (scriitori, filosofi, chiar și oameni politici), toate acestea arată miza reală a unei asemenea întreprinderi...". Nimic scăpat de sub control. Totul, în viziunea comisarilor expoziției, trebuia să conveargă spre o imagine clară, nefetișizată, a sexului în artă, ca reflex al spiritului analitic și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o plasticitate histrionică sînt scenele povestite de Cioran (în filmul lui Liiceanu), cu "deranjații" din satul natal, fie ei alunecați bine spre nebunie, fie doar ușor ciupiți la bodegă. Scenele sînt văzute cu ochiul copilului, dar resuscitarea lor tîrzie, întoarcerea filosofului la spectacolul fără pereche al "deranjaților" e mai mult decît o simplă aducere-aminte. E meditația, chiar dacă amar-cinică, a scepticului în marginea condiției umane, atît de supusă, în viziunea sa, doar experiențelor extreme. Singura pată de lumină, în această rememorare filmată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
I-auzi! S-asculți și să nu crezi: pe-un post care se respectă România Cultural cineva, în anul 1997, mai poate face exerciții filosofice de atare anvergură, punîndu-l, evident, în oarecare jenă pe redactorul cu întrebările. Ce întrebări! pentru că filosoful nostalgic se află într-un monolog maniacal, greu de frînat. Noroc de limita emisiunii. Și cînd nu mai sînt decît cîteva secunde, filosoful... special aruncă ultima grenadă fumigenă: dacă i-ar fi avut, la examenul de marxism, pe Dej și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exerciții filosofice de atare anvergură, punîndu-l, evident, în oarecare jenă pe redactorul cu întrebările. Ce întrebări! pentru că filosoful nostalgic se află într-un monolog maniacal, greu de frînat. Noroc de limita emisiunii. Și cînd nu mai sînt decît cîteva secunde, filosoful... special aruncă ultima grenadă fumigenă: dacă i-ar fi avut, la examenul de marxism, pe Dej și pe Ceaușescu, sigur i-ar fi picat.. (Îl omisese, din pudoare, pe Iliescu?). Cine credeți că fusese invitatul mai ceva decît special? Nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fîșia de gazon; vine la mine unu' (important) și mă-ntreabă: Căutați pe cineva? Pe mine, îi zic, privindu-l foarte serios. Năuc de răspuns, insul face stînga-mprejur. Ce găsesc acum despre Schopenhauer: unul din paznicii grădinii botanice prin care filosoful se plimba fascinat de ce vedea, atras de atitudinea vizitatorului și luîndu-l drept nebun, îl întreabă cine este. Bătrîne, răspunde Schopenhauer cu aer solemn, dacă ai putea dumneata să-mi spui cine sînt, ți-aș rămîne foarte recunoscător... În drumurile (constructive
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
același calibru. Tot ce fac cei trei stă sub semnul unei firești racordări la meridianele lumii. "... există o sobrietate diabolică, zice Nietzsche, în spatele celui care dorește să-și cîștige respectul prin opera sa". Fără să-l fi citit probabil pe filosof, tinerii ăștia par să intuiască perfect aserția.. De abia întors din Germania, unde și-a expus lucrările la Tîrgul de la Bad Kissingen, Dorin Baba îmi bate la ușă, intră, îl invit să se-așeze și-mi relatează sec, nepatetic, noul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dacă animăluțul (în lesă) se vrea cu udul (sau cu uscatul), stăpînul așteaptă consumarea urgenței, după care apelează, obligatoriu (și sub amenințarea amenzii), la sticla cu apă. La noi?... Animăluțe și animăluțe. În cazul Nietzsche, dezordinea mentală se instalează lent, filosoful conștientizîndu-și, de altfel, starea și, în teribilele lui eforturi de ordonare, practicate cu program toată viața, alternează momentele de normalitate cu cele dirijat deviate. Histrionismul structural îl scutește, întrucîtva, de efectele urîte ale sifilisului și-și poate oferi/poate oferi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pic negru) și de-o parte, și de cealaltă. Nici o reținere însă în relatarea aceluiași Cioran, altădată, privind relația sa de copil cu groparul cimitirului din natalul Rășinari, care-i facilita jocul de fotbal cu... tigvele proaspăt dezgropate. Aici, rîsul filosofului e total: gîlgîit, sufocat, devastator. "Ianus bifrons" reversul inocent. Rîsul Scălîmbului de Ribera (1591-1652), dacă n-ar fi atît de frumos în sine, ca pictură, ne-ar putea duce imediat în stradă, pe trotuarul nostru, unde același tip de copil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al gîndirii. Trebuie să ne vorbească despre oameni care nu vorbesc. A fi pictor înseamnă a te hotărî la muțenie, atunci am putea crede că literații și muzicienii sînt niște palavragii, dar nu aici vrem a ne opri, deși diagnosticul filosofului spaniol operează deja o primă delimitare a naturilor. Nu. Există destui pictori, mai cu seamă în curentele moderne, de o locvacitate impresionantă, justificată, de altfel, de necesitatea explicării noului și dificilului demers creator. Și destui literați zgîrciți la vorbă, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de cartoane ale celuilalt mare ieșean, Craiu, se afla, la subită îndemînă, o mapă aproape mistică pe care scria activitate. Pictorul, unul din ultimii romantici ai orașului, care, în timp ce-ți cînta la vioară, îți putea relata mondenități cu filosoful Conta sau cu dispăruții lăutari ai locantelor ieșene, picta și el, de bonton, peisaj industrial: aceeași și aceeași fabrică de frînghii din spatele casei lui, văzută din varii unghiuri. Mapa mistică, gestionată de mama candidului pictor, era burdușită cu imaginea multiplicată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
contradicțiilor imaginabile. La cumpăna secolelor XVII și XVIII, sud-estul european nu depășea în secțiune structurală feudalitatea-i particulară, iar în viața spirituală, ceea ce s-a numit preiluminism. Apoi, iluminismul „clasic” în extensiune universală a rămas cantonat multă vreme în cetatea filosofilor, rupt de acțiunea practică și, uneori, deviat de la realitatea istorică elementară, încât faptul că Voltaire excludea „Tracia” din Europa secolului XVIII, iar Ecaterina a II-a făcea confuzii în privința individualității etnice a românilor, nu constituie note de senzație. Pe de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
corifeul direcției critice dezvăluie, la un examen mai atent, și o fibră romantică”. Revenind, rezumativ, la universul ideatic și programatic în acel sfârșit de secol (XIX), într-adevăr că „două atitudini semnificative s-au detașat [...]: una de respingere a oricărei filosofii aplicate acestui domeniu și de reconsiderare a istoriei la nivel pragmatic, ameliorând treptat instrumentarul de care dispunea, alta de regândire a statutului epistemic al istoriei, nu pe bază speculativă, ci pornind de la praxis” (cum a procedat Xenopol). Școala critică a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
această muscă apteră (după cum o numește istoricul religiilor Ioan P. Culianu 1) putea contribui la cunoașterea omului însuși. Mai mult, înțelegerea eventuale-lor consecințe ale fizicii cuantice trecea printr-un efort de asimilare a unui formalism matematic complex, efort pentru care filosofii de meserie, prin formația lor, nu erau pregătiți. Nu e, deci, de mirare că primele tentative de formulare a unei viziuni cuantice asupra lumii s-au efectuat în marginea mișcării filosofice contemporane, datorită lucrărilor unui fizician Niels Bohr, ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
înțelegerea structurilor limbajului, rămînea prea vagă și non-predictivă. Lupasco este singurul care a reușit să identifice o lege a invarianței, permițînd, în principiu, unificarea diferitelor domenii ale cunoașterii. Fără îndoială, așa cum o sublinia pictorul Georges Mathieu, Lupasco nu e un filosof "la modă"4. Deși a scris cincisprezece cărți, deși artiști, oameni de știință, gînditori și oameni de cultură de mare calitate, precum Gaston Bachelard, Benjamin Fondane, Gilbert Durand, Edgar Morin, Henri Michaux, André Breton, Salvador Dali, Georges Mathieu, René Huyghe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de cultură de mare calitate, precum Gaston Bachelard, Benjamin Fondane, Gilbert Durand, Edgar Morin, Henri Michaux, André Breton, Salvador Dali, Georges Mathieu, René Huyghe, Yves Barel, Thierry Magnin sau André de Peretti, au recunoscut importanța lucrărilor sale, Lupasco rămîne un filosof prea puțin cunoscut. Un mare congres internațional Stéphane Lupasco l'homme et l'oeuvre (S.L. omul și opera) a avut loc în martie 1998 la Institut de France. Ca urmare a acestui congres, a apărut un volum colectiv ce pune
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fel de delir raționalizator care nu știe că e, de fapt, o nesăbuință totală"51. Nu e de mirare că un poet ca Benjamin Fondane a putut pătrunde în opera lui Lupasco mai bine decît anumiți oameni de știință și filosofi 52. Imaginea noastră e apropiată și de concepția lui Max Planck despre rolul iraționalului în cunoașterea științifică: "... fizica, la fel ca orice altă știință, conține un anumit nucleu de iraționalitate, imposibil de redus în întregime. Și totuși, a considera acest
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o anume ostilitate, mergînd de la tăcerea stingherită pînă la excluderea deliberată a lui Lupasco din lumea academică și din dicționare. Prima frază a Principiului antagonismului și a logicii energiei era suficientă pentru a îndepărta de lectura cărții lui Lupasco orice filosof sau logician normal constituit: "... ce se întîmplă dacă respingem caracterul de absolut al principiului non-contradicției, dacă introducem contradicția, o contradicție ireductibilă, în structura, funcțiile și operațiile înseși ale logicii?". Această frază condensează și astăzi confuzia majoră privitoare la opera lupasciană
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nu poate fi decît potențializat prin actualizarea lui non-e, dar nu poate să dispară. În același mod, non-e nu poate fi decît potențializat prin actualizarea lui e, dar nu poate să dispară. Ne putem ușor imagina perplexitatea multor logicieni și filosofi în fața unui asemenea postulat: dacă termenul "propoziție" este bine definit în logică, care ar putea fi semnificația unor cuvinte ca "fenomen", "element" și "eveniment", aparținînd mai degrabă vocabularului fizicii decît celui al logicii? Și, mai ales, cum să înțelegi că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fizice. Cu alte cuvinte, un om de știință care se conformează vieții comunității sale reduce spiritualitatea la materialitate. Reducționismul filosofic răstoarnă lanțul: el reduce materialitatea la spiritualitate. Cele două tipuri de reducționism aparțin de ceea ce am putea numi mono-reducționism. Anumiți filosofi adoptă o abordare dualistă: ei consideră că materialitatea și spiritualitatea sunt radical distincte. Abordarea dualistă este o variantă a reducționismului filosofic: ea corespunde la ceea ce putem numi multi-reducționism. Putem chiar identifica, în literatura gen New Age, încă o formă diferită
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
se făcea potrivit unei logici a cantității, și nu a calității. Astfel, paradoxal, modelul hermetic contribuie la nașterea noului său adversar: raționalismul științific modern. Iraționalismul hermetic va emigra atunci la mistici și alchimiști, pe de o parte, la poeți și filosofi, de cealaltă parte, de la Goethe la Nerval și Yeats, de la Schelling la von Baader, de la Heidegger la Jung. Și nu recunoaștem, oare, în multe concepții postmoderne ale criticii, noțiunea de alunecare continuă a sensului?". Ceva mai departe, Eco se referă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe căi diferite, existența unui isomorfism între lumea cuantică și lumea psihică. În Franța, puțin înaintea lui Jung și Pauli, Lupasco ajunge la aceeași concluzie 10. De altfel, tăcerea stingherită ce înconjoară lucrările lui Jung, Pauli și Lupasco în lumea filosofilor are aceeași densitate. Căci consecințele acceptării unui asemenea punct de vedere ar fi imense și chiar incalculabile: un astfel de isomorfism ar pune sub semnul în-trebării întreaga evoluție a lumii moderne, de la Galilei pînă în zilele noastre. Dar această repunere
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pusă deodată în contact cu o realitate tri-dimensională19. Jung a subliniat cu forță miza dilemei lui trei și patru: Este vorba aici despre dilema între ceea ce este pur imaginar și realitate sau actualizare. Este vorba, într-adevăr mai ales pentru filosoful care nu se mulțumește să fie un bun vorbitor -, despre o problemă de prim ordin, la fel de importantă ca problema morală de care este strîns legată"20. Pauli era un adept entuziast al cuaternarului. Mergea pînă acolo încît își încheia scrisorile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de a construi un viitor sustenabil în acord cu mișcarea globală a realității. 5. STÉPHANE LUPASCO ȘI GASTON BACHELARD UMBRE ȘI LUMINI Influența lui Stéphane Lupasco asupra culturii franceze este considerabilă dar, în majoritatea cazurilor, subterană. Inclasabil, Lupasco era considerat filosof de către fizicieni și fizician de către filosofi, și mai rău încă, de dreapta de către intelectualii de stînga și de stînga de către cei de dreapta. La intersecția culturii franceze cu cea română, a culturii științifice cu cea umanistă, Lupasco prefigurează ceea ce Jean-François
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în acord cu mișcarea globală a realității. 5. STÉPHANE LUPASCO ȘI GASTON BACHELARD UMBRE ȘI LUMINI Influența lui Stéphane Lupasco asupra culturii franceze este considerabilă dar, în majoritatea cazurilor, subterană. Inclasabil, Lupasco era considerat filosof de către fizicieni și fizician de către filosofi, și mai rău încă, de dreapta de către intelectualii de stînga și de stînga de către cei de dreapta. La intersecția culturii franceze cu cea română, a culturii științifice cu cea umanistă, Lupasco prefigurează ceea ce Jean-François Malherbe numește un "nomad poliglot"1
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]