6,098 matches
-
pe râurile Voronej și Don). Țarul Petru I și flota sa de galere s-a îndreptat către Azov pe 3 mai. Pe 27 mai, marina imperială rusă sub comanda lui Lefort a blocat fortăreață Azov dinspre mare. Pe 14 iunie, flota turcă a intervenit în sprijinul garnizoanei asediate pe 14 iunie, dar s-a retras după ce a pierdut două corăbii în luptă. După efectuarea unor bombardamente masive de pe mare și de pe uscat și după cucerirea zidurilor exterioare ale fortăreței pe 17
Campaniile din Azov () [Corola-website/Science/303334_a_304663]
-
în luptă. După efectuarea unor bombardamente masive de pe mare și de pe uscat și după cucerirea zidurilor exterioare ale fortăreței pe 17 iulie de către cazacii ucrainieni și cei de pe Don, garnizoana turcă s-a predat pe 19 iulie. au demonstrat importanța flotei maritime de război și a marcat începutul procesului prin care Rusia s-a transformat într-o putere navală. Succesele din această ultimă campanie militară au întărit pozițiile Rusiei în timpul congresului de la Karlowitz din 1698-1699 și a ajutat la semnarea unui
Campaniile din Azov () [Corola-website/Science/303334_a_304663]
-
campanie militară au întărit pozițiile Rusiei în timpul congresului de la Karlowitz din 1698-1699 și a ajutat la semnarea unui tratat de pace favorabil țarului în 1700, la Constantinopol. Cum s-a dovedit că Azovul nu îndeplinea condițiile necesare pentru găzduirea unei flote militare, țarul a hotărât pe 27 iulie 1696 înființarea unui port militar la capul Tagan-Rog . Pe 12 septembrie 1698 a fost fondat Taganrogul, prima bază militară a marinei ruse. În ciuda faptului că această campanie a fost un succes, Petru cel
Campaniile din Azov () [Corola-website/Science/303334_a_304663]
-
ochiuri mici, cu condiția ca respectiva operațiune de capturare să nu aibă o influență negativă asupra altor specii; (15) întrucât este necesar ca dimensiunile minime să fie aplicate speciilor care reprezintă o proporție importantă din cantitățile descărcate la țărm de flotele comunitare precum și acelor specii care supraviețuiesc prin returnarea lor în apele mării; (16) întrucât dimensiunea minimă a unei specii ar trebui să fie în conformitate cu gradul de selectivitatea oferit de dimensiunea ochiurilor de năvod aplicabilă în cazul speciei respective; (17) întrucât
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88933_a_89720]
-
viziunea călătoriilor însă această viziune a fost spulberată atunci când a fost numit pe 27 martie 1508 "Pilot Major al Spaniei", el avea să-i învețe pe toți tinerii navigatori cosmografia și arta de a naviga. A devenit și inspector al flotei spaniole. În esență Vespucci avea controlul asupra călătoriilor sub steagul spaniol. Recapitulând, Vespucci a fost primul european ajuns în Brazilia. A fost primul ce a călcat pe coastele Uruguayului și Argentinei. A descoperit unele dintre cele mai importante fluvii ale
Amerigo Vespucci () [Corola-website/Science/302426_a_303755]
-
demult stabilite, așa cum erau Puterile Aliate și Imperiul Rus. Eforturile germane a dus la cucerirea doar a unui mic imperiu colonial, în comparație cu cele ale Angliei sau Franței. Ca urmare a inițiativelor politicii externe germane, (dar și a fondării unei importante flote militare prin legile din 1898 și 1900), Marea Britanie s-a lăturat alianței franco - ruse (Antanta). Imperiul a înflorit sub conducerea lui Bismark până la moartea kaizerului (martie 1888). În așa numitul "Dreikaiserjahr" (Anul celor trei împărați), Friedrich al III-lea, fiul
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
o vârstă fragedă, deoarece, după cum descrie biograful lui Austen, Le Faye, acesta a fost "mental anormal și supus iețirilor mintale”. S-ar putea să fi fost, de asemenea, surd și mut. Charles și Frank și-au făcut serviciul militar în flota marinei, până la rangul de amiral. Edward a fost adoptat de către vărul lui de-al patrulea, Thomas Knight, moștenitorul imobilului Knight's, luând în 1812 numele lui. După ce a terminat “Lady Susan”, Austen a încercat să scrie primul ei roman fără
Jane Austen () [Corola-website/Science/302437_a_303766]
-
se relaxeze din punct de vedere militar și să-și pregătească în liniște armata pentru viitoarele campanii. Prin această campanie Ramses a reușit să-și asigure o mare parte din țărmul estic al Mediteraneei, prin cucerirea porturilor feniciene, capturând și flota acestora. În acest fel fiind capabil să lanseze oricând o ofensivă asupra hitiților, atât pe mare cât și pe uscat prin cucerirea orașului Amurru și implicit a unei bune părți din Siria. Hitiții conștientizând acest lucru recuceresc orașul Amurru, dar
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
aliat cu prinții protestanți germani prin Tratatul de la Chambord din 1552. Simultan, a continuat alianța politică a tatălui său dintre Franța și Imperiul Otoman care i-a permis lui Henric să facă presiuni pentru cuceriri franceze spre Rin în timp ce o flotă franco-otomană apăra sudul Franței. Henric a capturat orașele episcopale Metz, Toul și Verdun și a învins armata habsburgică în Bătălia de la Renty în 1554. Încercarea franceză de a invada Toscana în 1553 a eșuat în Bătălia de la Marciano. După abdicarea
Henric al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/302890_a_304219]
-
conflicte numai parțial, prin îmbunătățirea situației financiare din veniturile aduse din coloniile americane, și prin obținerea prin căsătorie a coroanei portugheze. Decapitarea reginei Scoției, Maria Stuart, a dat prilejul atacării Angliei de către Armada spaniolă, care însă va fi nimicită de flota engleză aflată sub conducerea lui Charles Howard și Francis Drake (1558), fiind dotată cu o artilerie (tunuri) mai modernă si vase mai iuți, adecvate unei luptei navale in Marea Nordului, înfrângerea suferită de spanioli fiind nu numai pierderea materialä (12.000
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
politice și militare acordate hughenoților de Henric al IV-lea (în timp ce a menținut libertățile lor religioase). Ludovic al XIII-lea a condus cu succes Asediul de la La Rochelle. În plus, Ludovic a modernizat portul Le Havre și a construit o flotă puternică. Ludovic a comandat pictorilor Nicolas Poussin și Philippe de Champaigne să decoreze Luvru. Richelieu a trebuit să lupte cu aproape toată familia regală. În primul rând chiar cu cea care l-a ridicat, Maria de Medici, care e supărată
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
4 centurii de meșteșugari și instrumentiști. O legiune cuprindea 6000 de soldați, condusă de un consul, pretor ori dictator. Erau înrolate trupe de italici pe post de trupe auxiliare, iar din secolul al III-lea î.Hr., a fost creată o flotă militară. Cetățenii erau înrolați pe Câmpul lui Marte. Fiecare soldați își cumpără echipamentul pe cont propriu. Din anul 107 î.Hr., cănd generalul Marius, care a impus reforma militară, s-a renunțat la principiul claselor cenzitare în favoarea voluntariatului, iar statul se
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de partea lor populații italice, iar în anii 348-338 î.Hr., a fost momentul crucial în expansiunea maritimă română, Romă, fiind abia intrată într-o politică mediteraneană datorită raporturilor sale cu orașul etrusc Caere, care măsură 150-420 hectare, dispunând de o flotă numeroasă, cu strânse legături cu Cartagina. Treptat, prin înfrângerea samniților de lângă muntele Gaurus și de la Suessula, Capuâ și și Neapolis au fost subordonate Romei, trecute sub protectorat român, iar Latium era încercuit de garnizoanele române, creându-se coloniile de la Norba
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Forțele militare angajate în conflict erau egale, dar confruntate cu greutăți financiare în propriile cetăți. Sprijiniți de siracuziani, în 262 î.Hr., românii au cucerit Arigentium și au vândut locuitorii acestei cetăți că sclavi. În 260 î.Hr., romaii au fabricat o flotă militară, destinată protecției bazelor proprii și blocării bazelor punice.În scopul de a compensa lipsa de experiență , românii au echipat noile nave cu un dispozitiv special de îmbarcare ,"Corvus", prin intermediul căruia, românii intrau la bordurile corăbiilor cartagineze și îi confruntau
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
serviciul Cartaginei. Xantippos l-a zdrobit pe Regulus în Bătălia de la Tunis. Consulul a fost luat prizonier, trimis la Romă pentru a negocia pacea și ulterior lichidat. Generalul cartaginez Hamilcar Barcă a repurtat victorii în Sicilia, iar în 249 î.Hr., flotă română, comandata de consulul Publius Claudius Pulcher, care disprețuia pesagiile defavorabile, a fost înfrânta la Drepanum, în N-V Siciliei. Românii, tenace, fac un imens efort financiar și pun pe picioare o nouă flotă permanentă. În 241 î.Hr., flotă română
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
în Sicilia, iar în 249 î.Hr., flotă română, comandata de consulul Publius Claudius Pulcher, care disprețuia pesagiile defavorabile, a fost înfrânta la Drepanum, în N-V Siciliei. Românii, tenace, fac un imens efort financiar și pun pe picioare o nouă flotă permanentă. În 241 î.Hr., flotă română, comandata de Gaius Lutatius Catulus, zdrobește într-o bătălia de la Insulele Aegates forță navală cartagineza. Hamilcar Barcă, supranumit Fulgerul, nu era suficient susținut de Cartagina, iar în toamna 241 î.Hr., este încheiată pacea. Romă
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
î.Hr., flotă română, comandata de consulul Publius Claudius Pulcher, care disprețuia pesagiile defavorabile, a fost înfrânta la Drepanum, în N-V Siciliei. Românii, tenace, fac un imens efort financiar și pun pe picioare o nouă flotă permanentă. În 241 î.Hr., flotă română, comandata de Gaius Lutatius Catulus, zdrobește într-o bătălia de la Insulele Aegates forță navală cartagineza. Hamilcar Barcă, supranumit Fulgerul, nu era suficient susținut de Cartagina, iar în toamna 241 î.Hr., este încheiată pacea. Romă a pierdut 300 000 de
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a trebuit să achite o nouă compensație de război. A continuat să avanseze spre nord, unde între 238-218 î.Hr. au ocupat Galia Cisalpina unde au întemeiat colonii române. Marea Tyrrheniana a devenit lac român, iar ligurii erau atent supravegheați de flotă română. Inițiatorul expansiunii septentrionale, Gaius Flaminius, a construit via Flaminia care deschidea expansiunea spre nord și a propus legi agrare în favoarea plebei și a interzis senatorilor români să posese corăbii comerciale. Pirații illyrieni au fost combătuți, iar coasta Adtiaticei a
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
și 40000 de iuniores, printre aliații săi. Încă din 225 î.Hr., a mobilizat 210 000 de oameni. Hannibal nu se bizuia decât pe efectul surpriză. Cartagina nu putea să mobilizeze efective atât de numeroase. Stăpânirea maritimă aparținea Romei, a cărei flotă militară domină Mediterana. Dar Hannibal se baza pe faptul că ocuparea Italiei de către români era un fenimen recent și efemer. Sicilia s-a revoltat și multe răscoale au izbucnit în Sardinia. Consiliile municipale senatele indigene se aflau de partea Romei
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
pe flancuri. În cele din urmă, șarja cavaleriei romano-numide, comandata de Laelius și de Masinissa, a hotărât soarta bătăliei-armata lui Hannibal este măcelărita. În 201 î.Hr., cartaginezii sunt siliți să accepte o pace umilitoare-pierd Hispania și posesiunile exterioare Africii, predau flotă Romei, cu excepția a 10 vase, plătesc tribut și indemnizații de război (10000 de talanți în 10 ani), să aibă acordul Romei pentru orice inițiativă diplomatică sau militară, nu mai puteau recrută mercenari, acceptă strictă supraveghere în Africa, exercitată de un
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Senatul a iesit întărit, devenind ocrotitorul statului, magistrații aau servit că emisari, slujutori ai curiei și s-a ivit ierarhizarea senatorilor După Bătălia de la Zama, Cartagina a reușit o redresare impresionantă. A dezvoltat intensiv agricultură bazată pe irigații, a refăcut flotă, deși era încă supravegheată de regele Masinissa. Numidia devenise și ea un stat elenistic prosper. Masinissa dorea să anexeze Cartagina, si in 151 î.Hr., numizii au învins armata cartagineza. Însă românii nu l-au lăsat să formeze un puternic stat
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
marcând superioritatea legiunii române asupra falangei macedonene. Pacea a fost încheiată la Elateia, în 196 î.Hr., prin care se prevedeau libertatea și autonomia cetăților grecești, retragerea garnizoanelor macedonene din teritoriile din afara Macedoniei, predarea prizonierilor și a navelor de război din flotă macedoneană, păstrând doar 5 corăbii cu 16 rânduri de vâsle. Filip a fost obligat să plătească despăgubiri de război de 1000 de talanți. Generalul român, victorior la Kynoskephalai, Ț. Quinctius Flaminius, a proclamat în cadrul jocurilor istmice la Corint libertatea orașelor
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
pacea la Apameeea în 188 î.Hr., iar prevederile erau: încheierea unei alianțe dintre Romă și Regatul Seleucid, cedarea posesiunilor din Asia Mică, înapoierea prizonierilor și obligația de-al preda pe Hannibal, aflat la curtea să și pe grecii "trădători", predarea flotei, interzicerea recrutării mercenarilor și plata despăgubirilor. Deși Hannibal s-a sinucis înainte să fie predat, Romă a devenit arbitrul lumii elenistice. Între 170-168, Antioh al IV-lea intervine fără succes în Egipt, în condițiile în care Romă se manifestă că
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
armatele sale au scăpat în ultima clipă. În 48 î.Hr. Pompei controla marile, iar legiunile sale le depășeau cu mult pe ale lui Cezar; însă legiunile ultimului, după zece ani de campanii riguroase deveniseră veterani experimentați. Din pricina lipsei sale de flotă, Cezar a încercat să-și solidifice controlul asupra vestului Mediteranei, notabil la Massilia și în Spania. Cele două armate s-au întâlnit pentru prima dată în Bătălia de la Dyrrhachium, la 10 iulie, unde Pompei a înregistrat o victorie majoră. Totuși
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
lui Octavian, Agrippa, a capturat Methone în Grecia. Marea confruntare finală a Republicii române s-a întâmplat la 2 septembrie 31 î.Hr., în Bătălia navală de la Actium, unde flotă lui Octavian aflată sub comanda lui Agrippa a înfrânt mai marea flotă a lui Antoniu și Cleopatrei; cei doi iubiți au fugit către Egipt. Datorită victoriei lui Octavian și priceputa să folosire a propagandei, negocierii și mituririi, multe legiuni din Grecia, Asia Mică și Cyrenaica i s-au alăturat. Octavian și-a
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]