5,226 matches
-
ceas, acele care au fost născute cu adevărat pentru mine, m-au uitat chiar din primele momente de după fiecare despărțire. În cenușiul București, lipit cu tălpile de el ca sticletele sălbatic prins în cleiul pus lângă momeală, m-am smuncit, fluturând o aripă oloagă, scuipând în mâna plină de iubire a omului milos, care cu vorba blajină a încercat să desferece poarta de ramă a splendidei mele izolări. Și mai urâtă este moartea în toamna mohorâtă a marelui oraș, când orientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
greu își scutură bocancii și căciula. „Cine-i”?, întreb neclintit, așezat pe scaunul dinaintea focului. „Om bun” răspunde musafirul. „Viu sau mort?” întreb insistent. Chiar atunci, ușa fu împinsă și Zaharia, fabricantul de coșciuge intră cu căciula ninsă în mână, fluturând un zâmbet bleg. - Sunt supărat pentru că vorbești despre morți și despre moarte, mă apostrofă vechiul meu prieten, și așezându-se pe colțul divanului, vorbi domol și curgător: Eu care îi măsor zilnic, nici nu-mi trece prin minte să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
deschis, cu pămătuful de praf abandonat pe o masă. Cu un aer vinovat, Minnie Închide zgomotos cartea și o pune la loc. — Ce faci, Kidd? o Întreabă Theodora. — A, nimic, domnișoară! Mă uitam și eu. Minnie Înșfacă pămătuful și Îl flutură pe deasupra rafturilor - nu a cărților Însele, pe care doar Burgess și stăpânul au voie să le atingă. — Ce căutai? Minnie roșește. — Păi, povestea aia de care ziceați, domnișoară, aia de-a scris-o domnu’ James, despre fiara din junglă. Theodora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau minusculul său succesor, terierul Don -, coborând dealul și Îndreptându-se spre câmpie, trecând pe lângă iazuri, pe lângă locul unde, vara, măgărușii așteptau răbdători copii pe care să-i ducă la plimbare, și apoi rătăcind după cum Îi purta voia, sau coada fluturând a câinelui, poate spre Spaniards Road, unde Du Maurier, conform unui ritual superstițios privat, trebuia să atingă cu bastonul ultimul copac Înainte de a se Întoarce acasă, sau poate spre Parliament Hill, de unde priveau În jos la Întinderea Londrei, căutând clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cunoscuseră, se plângea, pe bună dreptate, că scrisorile ei erau mult mai lungi și mai cuprinzătoare decât rapoartele lui condensate și aluzive, mâzgălite cu caractere mari pe foi mici de hârtie, pe care le primea drept răspuns; și că Îi flutura la nesfârșit perspectiva vagă a unei revederi, fără a face nimic pentru a o pune În practică. Atunci când menționă că se gândea să se Întoarcă În America și el Îi răspunse că i-ar face plăcere să discute subiectul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rolul publicului și să asigure ceaiul, Între acte. Ada Rehan Întârzie puțin, poate intenționat, căci era limpede că Îi plăcea să Își facă o intrare specială. Era actriță din vârful pantofilor delicat croiți și până În creștetul cu coafură elaborată, zâmbind, fluturându-și genele și gesticulând expresiv În timp ce se scuza pentru Întârziere. Era Înaltă și frumoasă, și deținea ceea ce un critic numise „o voce de catifea“. După ce Își Încheie mica reprezentație, se scufundă În fotoliul cu spătar Înalt ce i se pregătise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
25 dolari pe spectacol. Henry era extaziat. Singura problemă era că producția va avea de așteptat Încheierea lucrărilor la noul teatru londonez, pentru că Daly dorea ca ea să fie o Înfloritură a primei sale stagiuni aici. Între timp Însă, Îi flutură pe dinaintea ochilor și perspectiva montării mai Întâi la New York. După care, mult prea cunoscuta inerție păru să se aștearnă asupra proiectului. Timp de mai multe săptămâni, Henry nu primi nici o veste de la Daly. Se strădui să Își stăpânească nerăbdarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
până pe Meadfoot Road. După un start greșit și câteva balansuri alarmante porni bicicleta și Începu să pedaleze hotărât. Era o după-amiază plăcută, Însorită, cu o briză ușoară dinspre sud, care, Întețită de mișcarea pe care o făcea tăind aerul, Îi flutura barba și Îi răcorea plăcut obrajii. Ca Întotdeauna, viteza amețitoare, prin comparație cu mersul pe jos, Îl Înviora. Ce invenție minunată! Atât de simplă, dar atât de ingenioasă. Cum de-i luase omenirii atât de mult să vadă că, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la cap și, chiar și cu pușca și cu ranița, tot puteai ajunge În partea ailaltă sub un minut, ne-a zis. Și, când s-a dat semnalul pentru atac și oamenii au Început să iasă din tranșee, cu ofițerii fluturând stegulețele roșii ca niște arbitri, Îți venea să zici că e un joc și să te uiți după minge... Dar nu era joc. Pentru că, vedeți, barajul de artilerie nu funcționase. Nu știu de ce, dacă tirul a fost greșit sau obuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
luna mai; și cu toate astea mi-au rămas, mie, social-democratului de mai târziu și neabătutului partizan al veșnicului „pe de o parte - pe de altă parte“, câteva cuvinte tunate pe care silueta ce părea mai degrabă fragilă le strigase fluturând în vânt o mânecă goală peste capetele a zeci de mii de oameni. După ani de închisoare în perioada nazistă, se transformase într-un ascet. Un sfânt stâlpnic se făcea auzit. El chema la înnoirea națiunii. Din ruine trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca și când nu i-ar rămâne destul timp. Îmi închipui o față oval-lunguiață, ochi căprui apropiați, păr închis la culoare, neted. Fruntea tot mereu gânditoare, de aceea cutată. Era deșteaptă și știa să alcătuiască fraze construite logic. Mâinile pe care le flutura întruna reprezentau, pentru debitul ei verbal, vocea a doua. Unul dintre cuvintele ei preferate era „exact“: privind exact, vorbind exact, gândind exact... Ca practicantă în birourile administrației minei, a bătut la mașină câteva dintre poeziile mele rimate în grabă. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tutun: prima mea iubire - dacă fac abstracție de închipuirile amoroase ale elevului - se sfârșise iremediabil. Ea, Annerose, urma ca și mine sculptura. Cu ochii ei cenușii sau albaștri, pentru mine era frumoasă și atunci știam și de ce. În fuste care fluturau pe ea, pleca și venea de la Stuttgart, unde fusese eleva sculptorului Baum. S-a întâmplat în martie sau la începutul lui aprilie, în orice caz într-un anotimp care mai mult simula decât anunța primăvara, dar care invita la schimbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Îl lovise inspirația. Mintea-i lucidă intuia trecutul și viitorul; istoria futurismului și chipul În care unii hommes de lettres Îl săpau pe la spate, doar să accepte premiul Nobel. Când Parodi și-a Închipuit că șueta se sfârșise, Anglada a fluturat o scrisoare și a spus, râzând binevoitor: — Bietul Formento! Hotărât lucru, pirații chilieni știu care-i treaba. Citiți această misivă, prietene Parodi. Nu vor să publice grotesca versiune a lui Paul Valéry. Don Isidro a citit resemnat: „Stimate Domn, Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care i-a adus ghinionu. — Nu, a strigat domnul Commendatore. Un homo pensante nu crede În ghinion, că, uite, cu laba asta de iepure io mă feresc să calc pă broască. Și a scos-o din buzunarul interior al smokingului, fluturând-o exaltat. — Asta chiar că-i o directă În falcă, a aplaudat Anglada. Rațiune pură, cât mai multă rațiune pură. — Ba, după mine, io sunt chiar sigură că ie vieți care nimic nu se petrece În ele la Întâmplare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să mă ușurez de orice balast sentimental. E superfluu să aduc drept probă numele damei: nici pe domnia voastră, Isidro Parodi, nici pe mine nu ne privește detaliul patronimic. Grație acestui briquet, dacă-mi treceți cu vederea galicismul - a adăugat Bonfanti, fluturând triumfător strașnica mașinărie -, am aprins În șemineul din dormitor-biroul meu un rug poștal fulger. Dar stați să vedeți: câinii polițiști au sărit ca arși de indignare. Pirotehnia mea nevinovată mi-a adus un week-end În mahalaua Devoto, exil dureros pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
căci este prețul notoriu și public al cine știe căror concesii. Pedeapsa stă chiar În păcat: după un devastator scandal cu anglo-saxona, Ricardo a nimerit În stradă Înspăimântat și umilit, crănțănind fără Întrerupere fructul amar al Înfrângerii, În timp ce demența Îi flutura pălăria țanțoșă, dându-i palme nebune. Pe când Încă mai stătea lângă casa străinei - din colțul pe care Îl fac străzile Juncal și Esmeralda, ca să nu disprețuim tușa urbană - a dat dovadă de o virilă cutezanță; nu a șovăit să oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
degete, negrăit de desfătătorule Parodi. Lapte și miere! Empanadas prăjite În ulei la foc mic de două mâini bronzate; blidul În care lenevesc se mândrește cu armele și deviza Prințesei Hic jacet!. Un baston de malaca l-a potolit. Îl flutura În aer triplul muschetar Gervasio Montenegro - clac Houdin, monoclu Chamberlain, mustață neagră și sentimentală, parpalac cu manșete și guler de nutrie, plastron cu o singură perlă Mendax, picior Încălțat de Nombo și mână de Bulpington. — Mă bucur să vă Întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dacă harababurile pleacă dă la boși, ce ne mai rămâne nouă, tot norodu chiriașilor? Ce mai, am trecut pân clipe nașpa, am fost la dușamea, n-am avut nici un fir moral conductor. Dă măndel fiecine poa să zică ce-i flutură pân mansardă, da nu și că, la greu, aș fi fost defetist. La ce bun să semeni panică? Parcă aveam lacăt la gură. Su pretexte asortate, dân cinci În cinci minute mă fâțâiam pă colidoru care duce În biro, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
norvestu provincei, un peisaj interesant, că, de, avea densitate demografică, pă bune, da nefericit sorbită dă propaganda nevătămătoare și obscurantistă care o făcea toți concurenții. Vezi că io Îl șteam dă dămult pă malacu dă Sampaio, da nu mi-a fluturat nicicând pân scăfârlie vro fixă care acolo, pântre chintali dă șunci, zace un scârța-scârța pă hârtie dă forță și anvergură! Fincă chestia m-a uimit și imoționat, m-am Împrofitat pă cai mari dă viraju luminat care-l lua parolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o-ntărise, i-am pus Întrebarea că care iera baiu d-o năcăjea. Mi-a zis că În ajun zărise În beci o chestie-trestie, un șoz ciudat care nu putea zice cum iera, decât că avea tuiuri. Mie mi-a fluturat În scăfârlie că nu dân năzăreala cu bărbi avea călduri, care orice gogeamitea practicianu le zice sinton, și i-am tras atenția dă la ele, că i-am cântat filmu cu sălbatecu care l-au pus maimuțile dipotat. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pleacă grumazul nici În fața celui mai mărunt utilitarism: nimeni nu pătrunde În ele, nimeni nu se depărtează de ele, nimeni nu stă pe vine; nimeni nu se Încrustează În concavități, nimeni nu salută cu mâna din impracticabilul balcon, nimeni nu flutură batista, nimeni nu se defenestrează. Là tout n’est qu’ordre et beauté. P.S. O dată corectate șpalturile panoramei anterioare, o depeșă telegrafică ne informează că tocmai În Tasmania există un mugure nou. Hotchkis de Estephano, care se menținuse până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a zis de jos: — Bum, bum, prietene scrib, bum, bum! Tocmai Îți aduc un calmant sub forma unei reviste de cultură contemporană. Arte plastice. Literatură. Teatru. Film. Muzică. Critică. S-a lămurit misterul. Organul În chestiune, cel pe care-l flutura Ortega, nu era altul decât Litera și rândul, numărul 3. Îmi veți spune, și nu vă contrazic, că prea Îngâmfatele vorbe ale marelui meu prieten trebuie că au acționat ca o injecție cu cafea cu lapte și pâine cu unt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
imorală care nu-mi plătești nesomnu dă observator. Sunt dezamăgit pă bune și nu-ț pot asigura că-mi voi reveni cu rapidulețu dân lovitură. Pă când Îi turnam parole pă coarda dă sentiment, mergeam d-acu la ușă. Și, fluturând canotiera neagră a lu bucătaru, m-am sucit leneș și i-am trântit-o demn și amărât: — Să știi că n-am gândit să mă mulțumesc cu ajutoru care mi l-ai fi dat la scenar; bașca, aveam să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tre să ne fie să nu dășteptăm bănuieli, am sublineat. Mâine mercuri, la nouășpe și cinzeșcinci te-aștept la monumentu lu Don Esteban Adrogué, În focaru suburban cu același nume. Am să am parpalac negru, dă Împrumut; iar tu poți flutura un ziar În mână. Am ieșit fără să-i las timp s-o strângă p-a mea. „Dacă mâine Încasez“, mi-am zis, „jur să-i Învit pă japoni“. În noaptea aia aproape n-am lipit geana dă poftă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe jumătate călcat mi-au fost primul instantaneu. Din balasoarul de răchită, ansamblul atrăgător al amfitrionului l-a complementat rapid vocea mucalită ce mi-a indicat băncuța de bucătărie pe care să mă așez. Ca să pășesc pe teren sigur, am fluturat mândru și tenace În fața privirilor sale cartea poștală-invitație. — Da, a articulat În silă. Am trimis circulara tuturor. Asemenea sinceritate m-a revigorat. În atari cazuri, cea mai bună politică e să te pui bine cu omul În ale cărui mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]