4,656 matches
-
operele, fac fișe, adnotări, adună citate, stabilesc planuri și trec pe hârtie doar pe măsură ce totul se ordonează; scriitorii vivipari, dimpotrivă, nu fac niciun fel de pregătiri, au totul în cap, dau târcoale repetate subiectului, în cazul unui roman, și-l frământă în minte, zi și noapte, cu alte cuvinte poartă sarcina, gestează, și doar când simt cu adevărat durerile nașterii, „iau tocul și nasc“ ce-o ieși: „Eu unul am fost aproape întotdeauna un scriitor ovipar, și abia de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și infernal, ci scandalul mizerabil al pedanteriilor din speluncile literare, din acelor spelunci meschine și neghioabe ale oamenilor de litere ce nu știu nici să mânânce o carte - nu sunt în stare decât s-o citească -, nici nu știu să frământe cu sângele și carnea lor o carte care să fie mâncată, ci doar s-o scrie cu tocul și cerneala. Are dreptate Cassou, ce să caute în asemenea interviuri un om, spaniol sau nu, care nu vrea să moară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de-a intra pentru totdeauna în istorie, de-a face istorie pentru totdeauna. Și dacă istoria omenirii este, după cum am tot spus-o și repetat-o, cugetarea lui Dumnezeu pe pământul oamenilor, a face istorie, și pentru totdeauna, însemnează a frământa aluatul eternității. Și nu fără rost spunea altul dintre cei mai mari discipoli și continuatori ai lui Tucidide, Leopold von Ranke, că fiecare generație omenească e în contact nemijlocit cu Dumnezeu. Și e un fapt că Împărăția lui Dumnezeu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
psihologie la Barnard College, deși, spre deosebire de sora ei, nu și-a luat diploma în acest domeniu. Dar căpătase destul de multe cunoștințe pentru a se îngrijora. Se temea de ce ar fi putut descoperi doctorul că era în neregulă cu mine. Se frământa gândindu-se ce aș putea hotărî că e în neregulă cu ea - la sugestia doctorului. Așa că nu se putu abține să nu mă întrebe de el, în ciuda respectului ei pentru relația terapeutică și a faptului că anii petrecuți alături de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aici? Bărbatul venea aici pentru că nu avea un alt loc în care să se ducă. Venea aici pentru că se temea să nu vină. Dar eu trăiam în altă lume. Nu îmi era teamă. Doar în ultimul timp. Deci, ce te frământă, domnule inteligență sclipitoare care știe totul despre părinții fondatori, și nu vorbesc despre Avraam, Isaac și Iacob? În plus, te ții că nu ești evreu. — Cum de ai știut? — Ultima dată când ai venit, m-am uitat la tine când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
acești ani ai fi căutat o soluție complicată pentru o problemă complicată și iată că În ultima clipă Îți vine În minte o soluție simplă? În acest punct, Fima Își spuse furios, cu o voce răgușită: Încetează să-ți mai frămânți creierii! Cuvintele „ascuns“ și „neclar“ Îl umplură de dezgust. Se ridică și ieși Încuind ușa apartamentului În urma lui și uitându-se cu mare atenție În ce buzunar pusese cheia. Jos, la intrarea În clădire, zări prin deschizătura cutiei poștale un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Karl Marx referitoare la Înțelegerea umană era naivă și dogmatică, asta ca să nu spunem primitivă, și că În orice caz, era unidimensională. Fima răspunse În gând acestei afirmații cu Întrebarea perpetuă a bătrânului tată al Yaelei: „În ce sens?“ Oricât frământa Întrebarea În minte, nu reușea să găsească un răspuns. Și de dincolo de perete, din apartamentul vecin, răzbătea un cântec vechi, care fusese pe buzele tuturor cu ani În urmă, despre un bărbat pe nume Johnny: N-a mai fost nicicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la Stratego și a-l convinge să-și dorească un copil. Lisa nu înțelege pasiunea noastră pentru jocuri. Nu face niciodată ceva care n-are un rezultat garantat. După trei pahare mari de vin, Lisa spuse în sfârșit ce o frământa de fapt. Și cum rămâne cu noi? Noi patru. Și afacerea? Și Tally și Phil? Cum rămâne cu vacanța la schi? Și Paștele? Și pe care dintre voi o să-l invităm de Crăciun? La petreceri? Ce...? Am apucat-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sărit cu toții într-un tunel al timpului în facultate și v-ați trezit doar acum, direct la vârsta a doua? Phil se crispă, apoi continuă. — Mi-a zis că ați luat prânzul împreună ieri. Ți-a spus cumva ce o frământă? O, da. Și încă cu ce plăcere mi-a adus la cunoștință ce o frământă. — Pot să-ți spun doar despre ce am vorbit, despre întors înapoi în timp. Phil se holbă la mine. —Să ne întoarcem în timp până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
direct la vârsta a doua? Phil se crispă, apoi continuă. — Mi-a zis că ați luat prânzul împreună ieri. Ți-a spus cumva ce o frământă? O, da. Și încă cu ce plăcere mi-a adus la cunoștință ce o frământă. — Pot să-ți spun doar despre ce am vorbit, despre întors înapoi în timp. Phil se holbă la mine. —Să ne întoarcem în timp până unde? Mi-a spus că ați încercat să vă întoarceți în timp dar doar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să cred că te pot scoate din tricourile tale „Fruit of the Loom“. —Weekendul ăsta cu Maria o să-ți prindă bine, spuse el blând, recunoscător că îi dădusem pace. O să ai ocazia să scapi de orice ar fi care te frământă, să beți prea mult, să o asculți cum mă face hobbit. Să sperăm că după un weekend cu consumatori de modă vorbind timp de 48 de ore despre lungimea fustelor vei fi fericită să te întorci la normalitate. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
coborât scara de piatră în ritmul ciocănit al frigării, pe care o lovea de muchea fiecărei trepte și se îndreptă înghițit de umedul întuneric, din care nu se va mai întoarce, sunt sigur, niciodată. La început, chinuit de dorință, mă frământam să fur - pur și simplu - întregul conținut al caietului negru. De altfel intenționam de mult construirea unui roman senzațional, care să se vândă ca pâinea caldă, iar cu banii realizați să-mi înlocuiesc creierul și inima, singurele măruntaie distruse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ghete vechi. - Da, - dar ai uitat că n-a lipsit mult, în toamna trecută, să mori cu el odată, - întrerupse piticul vienez din țeasta iubitului meu Peter. Eu l-am auzit, - urmă el mai departe, - cum răgea, când și-a frământat dantura de cauciuc, mușcându-se de o mână, după ce a surprins-o, în pădurea de pe malul Dunării, pe Zitta, sârboaica spălăcită cu nasul plat, curvindu-se cu Omul cu ciocul de aramă. - Nu cunoști afacerea mai îndeaproape, răspunse prompt frățiorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trântă înverșunată, pe viață și pe moarte. Deasupra scâncetelor și vaietelor slabe ale Hildei, culminau două cuvinte rușinoase și grele ca două pete de catran și sânge, pornite cu vrăjmășie din gâtlejul masculului biruitor, în satanicul său galop. Așa cum se frământa el pe canapea, învăluit în umbră, nu-mi amintesc să fi văzut altceva decât pantofii Hildei în legănarea lor prin aer, cu tălpile în sus, aceeași pantofi gotici, ca două pernițe negre și prelungi, în timp ce pe pânza de pe marele șevalet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de preț, vânturate cu îndemânare. Câteodată, scânteierea lor mă înșală, după cum adeseori, privighetoritul se confundă cu schelălăitul unui cățel, rămas cu labele retezate pe linia tramvaiului. E un punct negru în fațeta unui briliant, e o poznă a sufletului. ...Mereu frământat de asemenea nimicuri, în cartea despre suflet, sunt redus să zugrăvesc, în locul istoriei unei vieți frumoase, povestea adevărată a unei admirabile dar triste morți. ...Acuma cred că înțelegi mai bine, de ce nu voi face niciodată „carieră de scriitor”, deși am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
contraspionaj. Nu o dată l-am surprins scoțându-și degetele răsfirate și pline de sânge din măruntaiele unui om, pe care îl chinuiește, ca să-l azvârle apoi ca pe o lămâie stoarsă. Își întinde plasa țesută dintr-o copilărie tristă și frământată de panică. Prietenul meu preferă să prindă femei. Le hipnotizează cu ochii lui ca de pisică, și după ce le sparge în patruzeci de bucățele, le lasă repetente. Câte una dintre ele se ucide, în vreme ce altele, descoperindu-i la timp nebunia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mică pentru romanele mele. E o perspectivă Înfricoșătoare - și Îți spun toate astea În cel mai mare secret, mă Înțelegi, repetă el, apucându-l pe Du Maurier de braț, pentru a-și sublinia sinceritatea sentimentelor. De mai multă vreme mă frământă și trebuia să spun cuiva. Va veni și vremea ta, Henry, Îi replică Du Maurier. — Mie mi se pare că vremea mea se duce. Îmi e din ce În ce mai greu să inventez subiecte. — Serios? Mintea mea e plină de subiecte! Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
eforturile. Dacă ar fi fost adevărat că nu avea inimă sau că avea doar una secată de mania pentru fraze, ar fi fost atât de tulburat de moartea ei și ar fi petrecut atâtea ceasuri cu gândul la ea? Se frământase inutil luând cuvintele din jurnal ca pe o referință personală. Dar ideea unui om născut fără inimă - un om bun, cu purtări frumoase, căruia Însă Îi lipsea capacitatea de a simți - era interesantă. Și dacă omul acela intuia că din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
clar că ceea ce faci la finalul actului Întâi - când te apropii și Își lipești fața de stâlpul verandei - este cum nu se poate mai bine...“ Încă de când Își amintise de gestul acesta, În ceasurile nedormite din miez de noapte, se frământa cu gândul că Marion ar putea, În ultima clipă - actorii erau ființe atât de inconstante și de impulsive - decide să Îl omită sau să Îl modifice. Va trimite epistola prin curier la intrarea actorilor de la St James, unde ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cinstit vorbind, nici nu avea argumente pentru a lua apărarea cărții. Dat fiind că se pripise și Îi spusese Emmei despre articol, nu Își putea retrage promisiunea de a-l scrie; de aceea amâna compunerea lui, dar continua să se frământe. Amintirile lui Felix Moscheles despre Du Maurier, intitulate În Boemia cu Du Maurier și publicate la puțin timp după decesul artistului, conțineau subiecte numeroase de meditație. Auzise despre Moscheles, deși nu Îl Întâlnise niciodată: era un artist de succes moderat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru că-mi permiteam să ignor persoana lui, din simplul motiv că exista, că stătea sau ședea printre mobilele din sufragerie în costum cu cravată și papuci de pâslă, pentru că el, cu veșnicul lighean de ceramică în dreptul veșnicului șorț de bucătărie, frământa neabătut coca pentru cozonaci, pentru că el era acela care rupea cu grijă ziare vechi transformându-le în hârtie igienică și pentru că, „declarat inapt“, nu a trebuit să plece pe front și, din această cauză, nu aveam cum să-l evit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Și eu îmi căutam pe listele schimbate săptămânal părinții și sora cu trei ani mai mică. Deoarece, împotriva oricărei rațiuni, eu îi vedeam în continuare acasă - mama, ca și când nici nu s-ar fi urnit din loc, în spatele tejghelei prăvăliei, tata frământând aluatul pentru cozonaci în bucătărie, sora cu codițele ei jucându-se în sufragerie -, nu eram în stare sau nu voiam să-mi închipui familia într-un loc străin: alungați cu forța, fără adăpost, fără mobilele familiare și fără tablourile înrămate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în lobii urechilor atârnând liberi. Ucenicul pietrar și sculptor în piatră fusese nevoit să înlăture cu dalta material dur; acum el învăța, în primul semestru, să fixeze o masă moale, să modeleze lutul verde-cenușiu și, asemenea lui Dumnezeu-Tatăl, să-și frământe din el, dacă nu un Adam, atunci capul unei Eve. Zile de agitație intensă, fiindcă pesemne era sărbătoare - Sfântul Martin? -, apoi din nou liniște și concentrare în clădirea veche a academiei. Încet, copia a început să prindă formă, să semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a inhalării, el a trecut, cu ajutorul unor exemplare puțin folosite, pe care i le-a dăruit unul care i se pretindea prieten, la pipă, care până în ziua de azi nu este pusă deoparte și uitată până se răcește decât atunci când frământ ființe din lut - oameni sau animale - și toate cele zece degete sunt mulțumite. Post factum, s-ar putea specula: de-aș fi rămas doar la sculptură și nu m-aș fi dedat la scrierea, de mână ori la mașină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai răi au fost anii dinainte. De îndată ce, la începutul anilor ‘80, atunci când spița umană mi s-a părut a fi trecătoare, am luat o pauză de scris ce a durat patru ani, în care n-am mai făcut decât să frământ cu toate degetele lut de olărit în sculpturi, toate cele trei „lettera“ s-au simțit părăsite. S-au umplut de praf până când ,mai întâi scriind cu pensula pe foi de lut albit prin ardere, apoi scriind de mână într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]