4,485 matches
-
iarna este bucuria copiilor”, poate pentru că sunt mai puri, mai candizi, mai apropiați de miraculoasa natură, cu anotimpurile ei capricioase și irezistibile prin varietatea lor. Privesc în jur. Animalele par chircite, păsările zgribulite, și oamenii vineți la față trec grăbiți, frecându-și mâinile mecanic, mai înainte ca gerul să le sleiască cu totul puterile. Câte un câine, cu blana înspicată de fulgii de nea, latră în neștire la poarta casei, solicitând protecție și căldură. Nu-mi vine să cred că toate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
când au tainice Întâlniri cu vrăjitorii tribului. În diferite ținuturi ale Australiei, ca și În Africa și America de Sud, primii albi care au călcat pe teritoriul tribal au fost luați drept duhurile membrilor morți ai tribului. În Australia Centrală, băștinașii Își freacă picioarele cu pământ luat din morminte, ca „să nu obosească În vremea strămutărilor Îndelungate”243. 240 I.Lips, op. cit., p. 515. 241 Ibidem. 242 G.Iaru, op. cit., p. 156. 243 I.Lips, op. cit., p. 518. 113 TRADIȚII ȘI OBICEIURI Contractarea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o altă bucată de lemn moale sub un unghi drept, În timp ce sfredelirea reprezintă introducerea unui bețișor ascuțit, dintr-un lemn tare, Într o adâncitură mică făcută pe suprafața unei scândurici de lemn uscat și moale, și apoi rotirea cu repeziciune, frecându-l Între palme și apăsându-l totodată pe scândură. După câteva minute apare fum, apoi un foc mocnit, În care se suflă, punându-se lângă el iarbă uscată. Pentru prima dată un Întreg parc este dedicat conservării și prezentării culturii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
gust474. Desenele realizate pe față și pe corp aveau neajunsul că nu rezista acțiunii apei și soarelui, și de aceea au inventat tatuajul, obicei răspândit În Întreaga lume. Maorii Își tatuau fețele și trupurile, tăieturile destul de adânci și dureroase erau frecate cu un amestec de silitră, cenușă și ierburi, și apoi umplute pe toată suprafața lor cu diferite culori. Întrucât tatuajele colorate se execută mai fin, se pot obține linii mai clare, ornamente mai complicate și o simetrie precisă a detaliilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
am așteptat. Se simte răcoarea nopții montane. Ne cuibărim În așternuturile reci și umede, trăgând pătura peste cap. Somnul este scurt și agitat. La ora trei și jumătate ni se bate insistent În ușă pentru sculare. Tresărim agitat și ne frecăm buimăciți la ochi. Privim pe geam, afară este Încă Întuneric, selenara Doamnă, În lințoiul argintiu lasă dâre luminoase pe ulițe. Stele clipocesc somnoroase. Deodată, liniștea nopții este Întreruptă brusc de un dulău lânos cu urechi clăpăuge, trezit din dulcea-i
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sunt acum, echilibrați, armonioși și puri, toate stările de frică, acumulate în rinichi, sunt eliminate definitiv și sunt înlocuite cu stări de siguranță de sine, încredere, calm și echilibru. Respirăm adânc de câteva ori și deschidem ochii. Menținând spatele drept, frecăm palmele una de alta, până se încălzesc puternic și apoi le poziționăm direct pe piele, pe zonele rinichilor. Vizualizăm cum căldura palmelor, ne impregnează rinichii cu sănătate echilibru și armonie. Păstrăm palmele pe piele, în zona spatelui inferior, până temperatura
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
cu murdărie de la celelalte din jur, din mașină, apoi vii aici și hop, vrei să o atingi de raclă ! Nu se poate așa ceva ! Doar cu buzele, eventual cu ceva cu puțină aghiazmă atingem sfintele racle, nu ne apucăm noi să frecăm te miri ce haină de raclă, așa cum ne vine nouă !” Femeile din jur o ascultă cu atenție, unele aprobă dând mărunt din buze, altele nu sunt de acord, strângând cu spaimă sacoșele de plastic dolofane în care se ghicește prezența
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dotare un generator propriu de curent electric, pe benzină. Sunt angajat într-un dialog aprins cu un vânzător la tarabă, omul are chef de vorbă după 100 de grame de vodcă administrate „contra frigului”, după cum spune dând din umeri și frecându-și palmele una de cealaltă. Pare a fi foarte radical, foarte critic cu privire la organizarea pelerinajului, a infrastructurii de primire a pelerinilor, a orice... Indiferent de ceea ce afirmă Biserica sau mass-media, numărul de pelerini scade de la an la an, la fel
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vai de viața lor”. Îl ascult dând din cap aprobator, tema aceasta a sără ciei cronice a pelerinilor apare în toate discuțiile pe care le-am purtat cu comercianții din zonă. Inclusiv cu cel care vindea gogoși puțin mai departe, frecându-și mâinile de frig ce era. L-am întrebat, mai mult pentru a-l provoca : „A început foamea și la mata ?”. El a prins gluma imediat, răspunzându-mi, „Ei, cine are bani cumpără, cine nu stă și suflă-n pumni
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
adormiți deja, apoi le adresează câteva întrebări, plasându-le lumina crudă a proiectorului direct în ochi : De unde veniți ? De ce ați venit la Suceava ? Ce vreți de la Sfântul ? Mai veniți și anul viitor ? La sfârșitul interviului-interogatoriu, cei mai mulți dintre pele rini se freacă la ochi, spun „mulțumesc” apoi întreabă cu mare nerăbdare când vor fi „dați la televizor”. Este de fapt reacția standard a pelerinilor în fața camerei de luat vederi, pe undeva sunt invidios în fața succesului spontan al reporterului local. Prea puțini se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
depășește așteptările : un discurs muzeal al național-comunismului din anii 1980, bazat pe rădăcinile daco-romane, vitejia lui ștefan cel Mare și războaiele de „neatârnare”. Îmi plac liniștea din muzeu, mirosul de praf amestecat cu cel de la motorina cu care a fost frecată podeaua și lemnăria, parcă aș călători în trecut. Bucuria îmi este de scurtă durată. O mare de copii de școală generală, însoțiți de patru cadre didactice, se revarsă în muzeu. Femeia blondă care mi-a deschis ușa cu zece minute
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
În fundul lagărului. Nu la intrarea principală. - Și ați străbătut Întregul lagăr? - Sigur că da. Și În fața băii era o curticică, unde ne-au dezbrăcat În pielea goală. În noiembrie. Am stat acolo vreo două ore. Goi. Și atunci ne-am frecat unul de altul, am stat cu spatele unul la altul, am făcut un grup din ăsta..., că bătea vântul. Eram tineri. Am scăpat fiindcă eram tineri. Cei care erau În vârstă au murit ca muștele. - După două ore ce s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și dificil. De exemplu, un evreu evlavios nu are voie să aprindă lumina de vineri seara până sâmbătă seara. Legea este foarte ușor explicabilă: sâmbăta nu ai voie să muncești. În epoca În care a apărut legislația asta Însemna să freci două pietre Între ele cu un băț acolo. Acum sigur că a apăsa un buton nu este o muncă. Dar cei foarte evlavioși respectă acest lucru. Ei, la noi astea nu se respectau. Dar, În general, legislația evreiască religioasă era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nu pot să-mi aduc aminte cum am făcut rost de ele. Mi le-au dat ăia din mină, muncitorii de acolo, nu știu, dar, În orice caz, aveam câte o lingură cu coadă scurtă. Lingură de supă. Coada se freca de piatră până se făcea cuțit, cu care tăiai bucățica aia de pâine până se făceau X felii, ca să mănânci În rate. Unii o mâncau toată o dată. Eu eram dintre cei care mâncau dintr-o dată. Dar erau unii care Împărțeau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că se putea altfel, Igor Smirnov, a cărui naționalitate ar fi „moldo-nistreană” dacă, cel puțin după mustață, nu s-ar vedea că-i un personaj à la Taras Bulba. Dar nu-i nimic, Ucraina nu l-a recunoscut, Rusia își freacă mâinile și urmărește atentă să vadă ce vor face apusenii în Kosovo, ca să știe cum va proceda cu autoproclamata și autoindependenta republică nistreană și cu enclavele din Transcaucazia. România nu zice nimic, n-o privește, bine că va primi bani
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
adversari, printr-un congres ă așa i s-a zis, de fapt o adunare mai cu pretenții, la care a participat toată floarea cea vestită a stângii românești. Deși nu s-au arătat, adversarii, PD-L și PNL, și-au frecat mâinile de satisfacție sub deviza „încurcă-i drace” și, nu-i nici o îndoială, că au avut spioni specializați în citirea până și a răsuflării dușmanilor, nefiindu-le lor indiferent cine va fi în fruntea PSD-ului. Odată cu lumea, au aflat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mai Înalt nivel. Totuși, când Banca Națională a Indiei se hotărăște să-și delocalizeze centrul de comandă unei companii informatice americane, ei bine, situația este prea ciudată pentru a fi redată În cuvinte. „Derulați din nou filmul“, mi-am spus, frecându-mă la ochi. „Cum? HP, adică tipii pe care Îi sun când mi se strică imprimanta, au câștigat un contract de externalizare prin care să gestioneze centrul de comandă a 750 de sucursale indiene ale unei bănci de stat? Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
au rupt cămașa și izmenele și, până să-și dea seama ce se întâmplă, s-a trezit în balia cu apă. Copiii au săpunit niște cârpe la iuțeală și-au început să-l spele ca pe un copil la scaldă, frecându-l bine, din creștetul cheliei și până la tălpile picioarelor, nedându-i răgaz să facă vreo mișcare de protest sau de scăpare. Deși în primele momente se părea că nu-i convine, încet, mimica lui a căpătat o tentă de acceptare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nas, și o clipă am crezut că pur și simplu n-o să revină. Dinăuntru s-a auzit o exclamație, poate că un „Oh!“. Ușa s-a deschis din nou și Hartley mi-a zâmbit: — Intră pentru o clipă. Mi-am frecat tălpile pe ștergătorul mare, aspru, curat, de culoare portocalie, și am intrat în hol, orbit de schimbarea luminii. Tot drumul de la Capul Shruff până aici și, de fapt, întreaga zi, începând din momentul când hotărâsem s-o vizitez pe Hartley
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Aș putea să-l ajut. — Să-l ajuți? Da, de ce nu? De pildă bănește, sau... am o largă experiență a lumii, Hartley... oricum, a unei anumite lumi. Ce vrea să fie, ce studiază? Hartley scoase un suspin adânc, apoi își frecă obrajii cu mâinile-i roșii. Își scoase batista, cea pătată cu ruj de buze. Ochii i se umplură de lacrimi. — Hartley... draga mea... — A plecat, a fugit, e pierdut, nu știm unde e. N-am mai aflat nimic despre el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ridică de pe bancă, își luă coșul și își vârî poșeta în el. M-am apropiat de ea și i-am cuprins umerii cu brațul. Mă stăpânea încă senzația că realizez un lucru imposibil. O clipă, își înclină capul și își frecă fruntea, în sus și-n jos, de cămașa mea. I-am simțit căldura arzătoare a cărnii lipite de carnea mea. Apoi trecu pe lângă mine, împingându-mă, și se îndreptă spre ușă. Am urmat-o. — Când te mai văd? — Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am așezat pe niște prosoape aduse de înțeleptul Titus din bucătărie, și așternute pe o stâncă de unde se vedea Golful Raven, nu departe de cea pe care stătusem cu James. Marea, deși părea clamă pentru că fusese atât de lustruită și frecată de ploaie, se afla totuși în toane rele, venind spre noi în valuri mari, cocoșate, lunecoase, fără urmă de spumă până în clipa când se întâlneau cu stânca într-o țâșnire de frișcă. Soarele continua să ardă, deși un giulgiu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-și fața mare, ridată, înroșită de soare și de șampanie. Rosina se cocoțase, ca de obicei, pe brațul fotoliului lui Peregrine, legănându-și picioarele goale care-i ieșeau de sub rochia albă, trasă cât mai sus. Se aplecă asupra lui Peregrine, frecându-și nasul de părul lui. Amândoi îmi făcură cu ochiul, apoi se priviră solemn unul pe celălalt și izbucniră în noi hohote de râs. — Sper că va exista un rol și pentru Peregrine în Odiseea lui Fritzie, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bun angajat am fost. Și de-atuncea am progresat, am fost jurisconsult principal, consilier juridic și-așa mai departe. Eram deja consilier juridic când m-a chemat un colonel de Securitate care răspundea de întreprinderea de vagoane. ăsta m-a frecat extraordinar și a vrut neapărat să mă facă informatorul Securității. Și i-am spus și la ăla: Domnule, după atâta timp de când am ieșit de la închisoare, am făcut facultate, m-am încadrat, dumneavoastră nu vă dați seama că lucrez cinstit
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
c-avea un nepot acolo la școală, și mă vizita întotdeauna. A doua zi eram chemat la Securitate: Cine-o fost la tine? Erau informatorii lor care spunea tot acolo... Și tot așa mă purta’ și mă chema’ și mă freca’. O fost și la mine acasă, mi-a băgat microfoane... Cât timp i-ați simțit pe urmele dumneavoastră? Îndeosebi în perioada asta ultimă, până înainte de Revoluție... Tot timpu’ am fost chemat... Mi-a fost mai grea perioada de libertate decât
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]