7,001 matches
-
îi amintea de prima întâlnire dintre Dante și Beatrice, pe pod, așa cum o văzuse demult, în copilărie, imprimată pe-o ceașcă de cafea fabricată în Suedia. Pe atunci, cumplita urâțenie a poetului îl consola : i se părea că Alighieri își fumează nasul... Târziu, după miezul nopții, când s-au întors ceilalți, Constantin ațipise. Poenaru l-a zgâlțâit ușurel de umeri. „Scoală-te“, i-a spus. „Pe divan dorm eu, cu Mia. Tu culcă-te pe jos, cu Lilly...“ * Cu trei ani
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spre locul unde bănuiam că se afla țigara. Atunci am văzut-o clar pe Jeni Pop. ședea nemișcată în cărucior și mă privea. Chibritul mi-a fript degetele. I-am aruncat cutia în poală. Ea și-a aprins țigara, a fumat-o până la capăt. Încremenisem pe capac, vedeam vârful aprins al țigării tot mai aproape de ochii mei. Apoi au izbucnit din toate părțile lumini de reflectoare, albastre, roșii, verzi. Căruciorul a început să circule, făcea viraje repezi, totul se petrecea cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la cinematograful Terra. Citeam perfect, făceam și versuri. Nimic de laudă în toate astea, poate dimpotrivă. Terra era pe jumătate ocupată de galerie. Acolo se înghesuiau durii periferiilor bucureștene, analfabeți și generoși, gata oricând să mânuiască șișul. Stăteau pe jos, fumau, aplaudau și înjurau. Printre ei, mă visam călărețul singuratic, pierdut prin canioane. Descălecam, intram într-un saloon... Mă cunoșteau toți : eu le citeam cu glas tare titlurile filmelor, le explicam când nu înțelegeau câte ceva. Ei îmi plăteau biletul de intrare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ăsta spunea mereu «after you», îi plăcea lui așa. Dacă erai cu el și voiai să intri într-o cameră, se dădea frumos la o parte, spunea «after you» și te lăsa pe tine să intri primul. Dacă voia să fumeze, scotea pachetul, îți oferea o țigară, spunea «after you» și așa mai departe. Cred că venise pe lume numai ca să spună «after you» și să se ducă, fiindcă ne-a luat o înainte la toți : s-a curățat, primul, la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
chiar dacă tăceam. „și când crezi că ar fi bine să plecăm ?“, m a întrebat. „Poate chiar mâine...“ Zâmbeam, îmi aminteam că o dată, mai demult, într-o zi de martie, stăteam pe culoarul unui vagon de clasa a treia, aș fi fumat, era înghesuială mare, nu mi puteam mișca mâinile. Venisem devreme la gara aceea periferică, mai era un sfert de ceas până la plecarea trenului când ușa unui compartiment arhiplin s-a deschis brusc. În prag s-a ivit un tânăr înalt
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bine îndesate. Trăgea din greu, gâfâind, mergea pieziș pe pantă, mă temeam să nu se prăvălească. Ajuns în dreptul meu, omul s-a oprit, m-a salutat, a proptit cu doi bulgări mai uscați roțile căruciorului și s-a așezat să fumeze o țigară. „Parcă te-aș cunoaște de undeva“, m-a iscodit el după ce a tras un fum, două. „N-aș crede“, i-am răspuns. „Nu ți-am adus eu, dumitale, pe vară, niște lapte ?“, a reluat el. „Nici vorbă“, l-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
deja prinsă automat în tabacheră, ieși din distribuitor. Desigur pietrele puteau fi de plastic, iar aurul ― imitație; dar obiectul părea manufacturat manual și autenticitatea era tulburătoare. Gosseyn îl aprecie la vreo 25.000 de dolari. Își regăsi graiul. ― Mulțumesc, nu fumez. ― Este un amestec special, insistă fata. Dulce nemaipomenit. Gosseyn negă din cap. De astă dată ea îi acceptă refuzul. Își luă o țigaretă, o duse la buze și aspiră cu o vădită satisfacție, apoi reintroduse tabachera în poșetă. Nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
atenție. Când Gosseyn termină, Crang își scoase o țigară din tabacheră și și-o aprinse. Remarcă privirea lui Gosseyn ațintită asupra lui, dar nu spuse nimic în momentele următoare. Trăsăturile chipului reflectau o ușoară tulburare și, timp de peste un minut, fumă în tăcere. Gosseyn având tot timpul să-l studieze. Eldred Crang era zvelt și nu prea înalt. Tenul său mai închis la culoare sugera că ar fi de origine mediteraneană sau din orientul apropiat. Sau poate se născuse pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Era într-adevăr culcat pe spate, cu brațele prinse sub el, dar nu acesta era motivul imobilității lor. Ci faptul că-i fuseseră prinse în niște cătușe. Și așezată într-un fotoliu tras alăturea de pat, se afla Patricia Hardie, fumând o țigaretă și privindu-l gânditoare. Gosseyn, care reușise să se ridice pe jumătate, recăzu greoi pe perne. Fata aspiră un nor de fum și-l suflă apoi sub forma unei panglici șerpuite, înainte de a-i spune: ― Te-au legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în orice situație: „Domnule, vă rog, nu sunt actor, ci medic!“ A adăugat că plămânii îi sună puțin înfundat, e foarte palid, dar boală serioasă nu-i găsește. Atunci bărbatul s-a calmat și i-a spus că vrea să fumeze, papa, care e contra acestui obicei, i-a adus totuși tutun fin și foiță de pe masa lui Costache, dar zice că, după o căutătură sălbatică, arestatul i-a întors pur și simplu spatele. Nu-i un om bine crescut! I-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de minuni a Maicii Domnului, cea ferecată în argint, și-o să ți se întâmple o minune. Mi s-a întâmplat deja, a zis el, în batjocură. Și-n loc să se închine, m-a întrebat dacă am țigări. Încă nu fumez, zic. Nici să nu te-apuci! zice. Nicu se sculă din adâncimile moi ale fotoliului, băgă mâna în buzunarul de la pantaloni și scoase din el un obiect. — Și ți-a dat matale asta. Ia uite! Era o jucărie care aproape
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fotograf din dorința de a fi măcar cu un picior în timpurile noi. Spre deosebire de frate-său, Peppin, care vorbea tare și melodios - lucru apreciat de director, signor Luigi, un italian care ducea dorul vocilor frumoase din țara lui -, Pavel Mirto fuma mult și vorbea foarte încet, trebuia să cam ciulești urechea ca să-l înțelegi: — Ce-o să citim? șopti el. Lucruri obișnuite, un mic incendiu în Calea Victoriei, de la coșul casei unuia, Ciuflea... — Cum? — Ciuflea. Ciu-flea. A fost stins repede de pompierii de la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ducă-n arest și be mata. Apoi a luat cu destulă greutate trupul tânărului și a-ncercat să-l ridice în căruță. S-a căznit o vreme și s-a răstit la mine scoțând un fuior alb pe gură, de parcă fuma: — Nu vezi că nu bot? Aide, bune mâna! L am apucat pe blond de umeri, după indicațiile lui Petre. Era greu. Petre m-a privit cu dispreț. L-am pus pe un pled, peste lemne. Petre l-a aranjat puțin
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de domnul Mirto. După o oră și ceva, timp în care Peppin se dedică traducerii despre geniul răului, iar străinul scrisese fără poticniri - a preferat creionul tocului - treaba era terminată. Lucrase fără să scoată o vorbă, de parcă era mut și fumase din tabachera lui Mirto încă două țigări, până când acesta le puse bine, în sertarul biroului, pe care-l închise discret cu cheia. O dată Dan Crețu ridică totuși capul și întrebă ce înseamnă a „merimetisi“, „ca să-mi merimetisesc stomacul“. Peppin se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
eu m-am ales cu neîncrederea strămoșească în ochii verzi. Papa nu s-a întors încă. Oare o să primesc mâine un răspuns? 6 Marioara se uita cu multă îngrijorare la fratele ei mai mic, deși mai înalt. Alexandru ieșea să fumeze, mânca iute ce i se aducea și se scula de la masă, lucru de neînchipuit oricând, dar de neiertat când ai musafiri. Toată lumea privea mirată după el, de fiecare dată, întorceau capul ca la comandă, dar nimeni nu îndrăznea să-l
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avea traistă și, după ce și-a burdușit buzunarele, l-a rugat pe conducătorul corului, un băiat înăltuț, cu plete ondulate și voce prea răgușită pentru un corist, să i le țină și lui. Pe Alexandru l-au găsit în prag, fumând, și l-au înconjurat imediat. Era cu capul gol și vântul îi răscolea părul moale și castaniu. Repertoriul corului format din cinci inși era fix: O, ce veste minuna-a-a-tă, Trei păstori și cântecul de încheiere, care-i plăcea lui Nicu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a bătut și-a deschis-o larg, lăsându-mă să intru, papa a zis bonjour și-a făcut cale-ntoarsă, iar conu Costache s-a ridicat iute de la birou și a venit să mă întâmpine. Mi-a cerut scuze că a fumat înainte de venirea mea, dar n-am simțit decât o undă fină de tutun de calitate. Părea obosit și-și ascundea ochii căprui, care întotdeauna mi s-au părut prea normali pentru ce cred eu c-ar fi un polițist. M-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
s-a tras moartea: icoana Maicii Preciste de la Sărindar, cea cu stele și lumină pe umeri, adică diamante. — Mă tem că șarada n-ai rezolvat-o cu totul corect, spuse binedispus Generalul Algiu, iar Costache se încruntă.Te deranjează dacă fumez? Și-și aprinse o pipă, iar musafirul îl secondă, însă cu o țigară de foi. — E drept că numai întâmplarea m-a ajutat să dau peste un element în plus. Pentru dumneata cuvintele erau scrise așa: și-i arătă cartea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sonerie de avertisment din care suna mereu, metodic. Nu nervos, ci maniacal. Trecea mereu de pe o fâșie de drum pe alta ca să câștige câțiva metri, pe care-i pierdea imediat apoi. Uneori, când ajungeau în paralel, Dan îi vedea profilul: fuma. Semăna puțin cu cineva cunoscut, dar Dan nu reuși să-și aducă aminte cu cine. Avea părul negru acoperit cu o căciuliță cu moț, ca de copil. La redacția lui Dan se sărbătorise Crăciunul cu câteva zile în avans, ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de carne împănată izbucni în hohote scurte. Păi, e musulman, cum să bea?! Nu mâncase și nu băuse de la plecarea din Teheran, fiindcă în avion adormise imediat ce fuseseră în aer. Avea un gol mare în tot stomacul și ar fi fumat, dar bagajele lui dispăruseră undeva la etaj. Tot Veterinara îl smulsese din amețeala acelui moment de derută: — Dacă îți lipsește ceva, aia e o țigară, hai afară să tragem o pipă a păcii, fiindcă văd că te-ai supărat. Nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doar o musafiră în vizită. Dintr-odată, un gând sinistru îi trecuse prin cap: dacă Veterinara era chiar femeia cu care prietenul lui își împărțea patul? Părea un motiv ca s-o țină departe de ochii familiei și ai rudelor. Fumă până târziu, privind cum ningea și forțându-se să își amintească despre ea și Godun. Nu era cu putință. Îi rămăseseră în minte doar mâncatul momițelor și felul în care Veterinara îi strânsese încheietura ca într-o cătușă. După prima
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bucăți uriașe de șuncă, închipuindu-și că așa i se întorcea carnea macră a porcilor lui și a altor orătănii din fermă. Omar ar fi vrut să i se despice pământul sub tălpi când Godun se pornea să înfulece. Mezelarul fuma și îl cerceta pe sub ochi: — Ce nu-ți place, frate? — Ei, asta-i! Mă iei în seamă? Sunt un om care n-a înghițit toată viața atâtea hălci câte sunt aici pe o tavă! Reușise să-l mintă și Pablo
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de prânz? zise cel care purta șapcă. Nu știa când trecuseră două ore. Mai întâi stătuseră sub salcâm, după asta fugiseră de căldură. Ustensilele lor, rămase în câmp, semănau cu catargul smuls al unei corăbii ce eșuase. — Văd că doar fumezi, nu mănânci? întrebă din nou cel cu șapcă. Omar se uită peste creștetul celui care îi pusese întrebarea, către spălătorie și pompele de benzină. Ziua sclipea ca o oglindă curată, în care se reflectau arbori, un șofer care făcea plinul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
palidă și pierdută într-o fericire secretă, pe care atunci o descoperea. „Ești de mult o femeie coaptă“, îi zicea maică-sa, „dar umbli cu capul în nori“. Cum era o femeie coaptă? Ca norul de ghalian al acelora care fumau ierburi cu opiu: dens și dulce ca o melasă, acaparator, obsesiv. Sebas o alinta ca pe o copilă, pe când ea îndrăgise nerușinarea. Era sigură că nici fiu-său nu se pipăise așa cu vreo fată, precum ei doi în depozitul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
multe taxiuri, nu oricine e gata să meargă cu un ciopârțit de grenade. Dă-mi atunci o țigară și te-am lăsat. Omid bâjbâi cu degetele pe închizătoarea vechiului torpedou și scoase pachetul. — Ei, al meu ești! Mă gândeam că fumezi cine știe ce tocătură de trei parale, care o să mă ardă pe gât! Se gândea că într-o țară nouă o să facă bani, o să-mbă- trânească, o să aibă din când în când nostalgii și, probabil, câțiva prieteni, dar nu luase în calcul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]