18,328 matches
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > FUNERAR ȘI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 694 din 24 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului FUNERAR ȘI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE prof.dr. Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: Or, nu! s-aprind luminile-n oraș... / Sunt alții, și un alt poet - / E mult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet... (George Bacovia, „Amurg”) Cuvinte cheie: sens, regret, funerar, deznădejde, învinse, sunet, schelet
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
voce în unde sonore, perturbând existența. Orice vibrație rezultă din melancolie și distruge în poezia bacoviană normalul, transformându-l în regret. Regretul este tocmai taina funerarului pe care îl adâncește în lumesc: O femeie în doliu pe stradă, / O frunză galbenă tremura după ea - („Scântei galbene”, 1965:91). Poetul vrea să creadă că a uitat de trecerea timpului și că Pământul se va adânci într-o beznă pe care el o vede intrând în fiecare noapte: Pierdut, mă duc și eu
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
existența. Orice vibrație rezultă din melancolie și distruge în poezia bacoviană normalul, transformându-l în regret. Regretul este tocmai taina funerarului pe care îl adâncește în lumesc: O femeie în doliu pe stradă, / O frunză galbenă tremura după ea - („Scântei galbene”, 1965:91). Poetul vrea să creadă că a uitat de trecerea timpului și că Pământul se va adânci într-o beznă pe care el o vede intrând în fiecare noapte: Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, brațele nemișcate
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
fete mari („Noapte”, 1965:97), sensul de zbucium al lumescului în somnul chinuitor din brațele Zburătorului. Bacovia a fos un inițiat, el ajunsese să cunoască sensul dublu al vieții și să vadă ce alții nu puteau vedea: Cu roșii fanare, galbene, verzi / Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu („Strigoii”, 1965:98), o lume dintr-o altă dimensiune cu care nu dorește să se amestece existențial. O lume pe care el o vizitează, lăsându-și fiindul teluric și levitând în Univers
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
aplecările poetului s-au legat cu instinctele unor oameni aleși. Bacovia și-a ales cititorii și le-a lăsat ca mesaj dezlegarea codului creației sale. El a prevăzut și a spus: Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg - / Amurgul galben m-a-ngălbenit, și m-apasă, / Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg („Scântei galbene”, 1965:105). O previziune, o apropiere de despărțire de o dimensiune și intrarea într-o altă dimensiune, un regret a faptului că puțini vor înțelege
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
unor oameni aleși. Bacovia și-a ales cititorii și le-a lăsat ca mesaj dezlegarea codului creației sale. El a prevăzut și a spus: Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg - / Amurgul galben m-a-ngălbenit, și m-apasă, / Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg („Scântei galbene”, 1965:105). O previziune, o apropiere de despărțire de o dimensiune și intrarea într-o altă dimensiune, un regret a faptului că puțini vor înțelege și vor ști să gândească. El plânge
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
și le-a lăsat ca mesaj dezlegarea codului creației sale. El a prevăzut și a spus: Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg - / Amurgul galben m-a-ngălbenit, și m-apasă, / Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg („Scântei galbene”, 1965:105). O previziune, o apropiere de despărțire de o dimensiune și intrarea într-o altă dimensiune, un regret a faptului că puțini vor înțelege și vor ști să gândească. El plânge precum Mântuitorul: Mă clatină spre pat al insomniei
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
greșelile ei de pe pământ, pentru că în: ... tot e-un marș funebru / Prin noapte, ce suspină („Nocturnă”, 1965:107). Noaptea și timpul rece sunt momente evenimențiale agreate de Bacovia în volumul său de poezii, publicat în anul 1926, sub titlul „Scântei galbene”: Dar prin copaci largi înserează - / Într-un departe nins era tot așa / În adevăr, / Și înnoptate zăngăniri („De iarnă”, 1965:111). Atât de subtil își întărește spusele sale, care sunt pornite dintr-un interior clar, cu afirmativa modală în adevăr
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
care se urcă în scaune și merg până la cer, știi că la acea intersecție dintre scaun și vectorul cerului, e visul tău... un alb de crin trepidant care dansează într-un vals transparent, cu mângâieri verzi și sfioase, furând lumina galbenă care se apleacă să te absoarbă. Caruselul trăiește în noi ... pentru senzația zborului. Suzana Deac Referință Bibliografică: Caruselul / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 337, Anul I, 03 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate
CARUSELUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351468_a_352797]
-
că înainte de a se uni cu trupul, sufletul contemplă lumea ideilor. El caută transcenderea teluricului, aspirația către veșnicie! De altfel era nelipsit de la liturghie și se spune că din contemplarea flacării unei lumânări a realizat ultima varianta Pasărea măiastra!Pasăre galbenă, moment în care introduce un motiv nou în creația să - cel al zborului vertical. Păsările brâncușiene evocă entuziasmul unui mariaj al pietrei sau al metalului cu focul, un incendiu ce, odată pornit, nu se mai poate stinge. Astfel, „infidelitatea“ artistului
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
îngroapă-n clipe mă strivește în ciment Trebuie să fiți pe-aproape arde limba grea de-otrăvi nu cad ploile curate... și nici merele pe tăvi Trebuie să fiți pe-aproape rogu-vă să-mi amintiți când din grabă trenul galben trece peste pruni ciuntiți. Vin cocorii, vin deci iară peste porțile înalte dincolo de-aceste stoluri sub pământ, măi plânge iarbă Și în mari mai mor balene Geme pasărea, se teme! [15] FEAR You don't know why I'm
POEME BILINGVE (II) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350779_a_352108]
-
a slăbit atenția, și mă fură un fel de somn și de amintire. Nu cumva nu mai e mult ? SCENA III-a Același décor ca în scenele anterioare. Brâncuși e întins pe pat. Respirația îi e grea, îi sclipește fruntea, galbenă și îmbătrânită, de sudoare. Se pare că sunt ultimele clipe ale artistului. Valurile mării se aud pustii, lovindu-se de stânci. Când și când țipetele pescărușilor sfâșie văzduhul. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (gemând) Mamăă, răspunde-mi tu...(brusc îl îneacă tusea. După ce
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
vrea să mor acasă... Aș vrea să mor pe dealurile Gorjului. (tare, jalnic) Doamne, ascultă-mă... Nu mă lua, ca să am timp să ajung în țara mea, în neamul meu! (dă să se ridice. Sudorile morții îi curg pe pielea galbenă, zbârcită, de bătrân. Cade înapoi, sleit de puteri. Își întoarce fața ca și cum s-ar întoarce la perete) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Doamnee, îmi vine să urlu! De asta mă simțeam vinovat și nu știam de ce. Doamnee, ce ai de gând cu mine
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
mai frumoasă poveste ne vorbește despre un om sărac care avea trei fiice. Acestea nu se puteau căsători din cauza că nu aveau zestre. Atunci când fata cea mare a ajuns la vârsta măritișului, a găsit în pragul casei un săculeț cu galbeni. Același lucru s-a întamplat și pentru celelalte fete. Ultimul săculeț a aterizat într-o șosetă, iar tatăl fetelor, pus la pândă, să descopere binefăcătorul, l-a văzut pe Nicolae, devenit între timp episcop, coborând pe horn. Astăzi sfântul Nicolae
SFÂNTUL NICOLAE VINE ÎN BELGIA de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 106 din 16 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350801_a_352130]
-
da în mine Că mi-s nopțile pustii Bântuite de stafii De mândre și de cârlani De jandarmi și pungi cu bani Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu luceferi și cu sori Că-i fac galbeni sunători Să-ți ia ochii, să te-mbete Și să-i pun la mândre-n plete Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu vin vechi și grâu domnesc Că-n somn poteri mă-ncolțesc Să mă
DINE, COSTANDINE de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350845_a_352174]
-
la curățat. Când am trecut pragul casei, ieșind din apartament, ne-am ocupat de obiectele de la intrare, cele aflate pe holul blocului. Aici, Cristina are un set de umbrele(de soare și de ploaie) și un buchet mare cu maci galbeni artificiali și narcise prins de perete. Lângă stativul cu umbrele, am așezat de o parte și de alta a ușii de la intrare, câte un aranjament din bambus, pin și ferigă. I se spune “kodomatsu”; Alex și Dimi au cumpărat cele
JAPONIA-MISTER ŞI FASCINAŢIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350827_a_352156]
-
venită în Africa sau metisată cu niscaiva marinari chinezi. Interesant este că vechilor cercetători le venea greu să presupună că procesul putea fi exact invers, din acești africani extrăgându-se, prin selecție sexuală, ceea ce se numea pană mai ieri „rasa galbenă”. Încet, încet, printre cercetătorii pasionați și-a croit drum ideea că boșimanii ar fi cei mai vechi oameni de pe pământ. Iată ce afirma sud-africanul Laurens van der Post în anii '50 ai secolului trecut: „Boșimanii sunt cea mai veche seminție
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
Arșița de afară ne ține mai mult în casă. De pe plaja fierbinte... făcui un ocol pe la marginea de nord al localității... pe unde găsii ceva floricele, între care și sânzaiene. Le-am dăruit Anicăi. La Tv., spun ai noștrii... cod galben de fierbințeală peste toată Țara Română! Idem și pentru zilele următoare. Aici, marea e calmă și foarte caldă. Dar totuși nu e de stat pe afară. Nei Pori este o stațiune relative nouă cu vile tipice cu două sau trei
O VACANŢĂ ÎN GRECIA de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/350848_a_352177]
-
iată că îmi vin în minte niște versuri dintr-o poezie pe care am scris-o în anul 1980 pentru fetița mea Monia, cu ocazia zilei Unirii: „Aici, la Alba Iulia-n Cetate,/Unite au fost cele trei surori, / Așa cum roșu, galben și albastru, / Unite sunt pe veci în tricolor!” Marea Unire, înseamnă o parte din sufletul nostru și din rațiunea noastră de a fi. Privită prin prisma istoriei, hotărârea luată la 1 decembrie 1918 apare, într-adevăr, ca rezultatul firesc și
INIMA STRĂVECHE A ŢĂRII de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350930_a_352259]
-
da în mine Că mi-s nopțile pustii Bântuite de stafii De mândre și de cârlani De jandarmi și pungi cu bani Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu luceferi și cu sori Că-i fac galbeni sunători Să-ți ia ochii, să te-mbete Și să-i pun la mândre-n plete Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu vin vechi și grâu domnesc Că-n somn poteri mă-ncolțesc Să mă
DINE COSTANDINE de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350947_a_352276]
-
așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu. Oricât de îngândurate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre părintele Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb fiecare cuvânt și îi sărută dreapta când trece prin dreptul lor. Preotul le zâmbește și le
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351457_a_352786]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CHRISTMAS CARDS Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 722 din 22 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului O listă am de ani de zile Într-o agendă de birou Și trec prin galbenele-i file Doar de Crăciun și Anul Nou, Când simt, e-adevărat, cam rar, Că numele ce-s scrise-n ea, Nu-s parte a hârtiei doar, Ci parte din inima mea ; Sunt câțiva ce i-am întâlnit Din a
CHRISTMAS CARDS de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351569_a_352898]
-
otava/ Visând verzui la foșnetul de coasă,/ Măceșul gol își saltă arhitrava/ Cu măciulii roșcate, lângă casă”, la fel ca și „Sonetul felinelor în rut”: Din capul uriaș mugește marea/ Cătând în aer scâncetul femeii ” sau bacovianul sunet din „Sonetul galben”: Se prăbușește frunza obosită/ De friguri adunate în nervură,/ Covorul galben parcă nu se-ndură/ să fie haină pentru noua pită. Poemele care au haină de haiku, aflate sub capitolul „Stampe” , devin uneori mini poeme ca în Șatra sau Triptic
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
arhitrava/ Cu măciulii roșcate, lângă casă”, la fel ca și „Sonetul felinelor în rut”: Din capul uriaș mugește marea/ Cătând în aer scâncetul femeii ” sau bacovianul sunet din „Sonetul galben”: Se prăbușește frunza obosită/ De friguri adunate în nervură,/ Covorul galben parcă nu se-ndură/ să fie haină pentru noua pită. Poemele care au haină de haiku, aflate sub capitolul „Stampe” , devin uneori mini poeme ca în Șatra sau Triptic: Fulger sângeriu/ taie ultima rază/ un nou început. O temă interesantă
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
-acolo câte-un bostan- deasupra e ceața (IV) Amețit de rășină fluturele visează— vârtej de polen Murmurul sevei în măr— imnul naturii cântat în Prier Cercuri pe apă— dansează gâzele în pădurea de alge Pe zidul vechi al casei fluture galben— o licărire Nimeni pe bancă în parc— din pământ iese cărăbușul de mai Bastonul bătrânului lângă perete— se-aprind licurici Stropit de rouă— busuiocul atinge sânul fecioarei (V) S-au dus Babele- miros de pământ reavăn sfințește livada Pe geamul
HAIKU de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351679_a_353008]