5,094 matches
-
altă sursă de hrană. Trebuia să-ți spui la un moment dat: "nu vreau să mai trăiesc!" Or, în situația asta acceptai și inacceptabilul. Și pentru că eu n-am vrut să stau să-mi fac necesitățile, m-a pocnit un gardian cu un bulan până s-a săturat el apoi m-a luat și pur și simplu m-a aruncat în izolare. Și am mai făcut o săptămână acolo, am primit de două ori mâncare mizerabilă și în rest apă cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Având această convingere nu eram înspăimântat câtuși de puțin că voi muri pe acolo sau voi trăi. C. I.: Din penitenciarele acestea de tranzit mai erau deținuți scoși la anchetă? S. Ț.: Sigur că da! C. I.: Dar nume de gardieni, în afară de "Biserică", mai țineți minte? S. Ț.: Nu, pentru că nu aveam contact direct cu ei, veneau doar la vizetă și nici nu se prezentau. Eram izolați complet, nu aveai cum să știi. Și era tot la fel de aglomerat pentru că Jilava era
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
perioadă destul de grea să stai lângă o tinetă. După aceea ne-au mutat în alte dormitoare care erau mai noi. Am fost împărțiți pe brigăzi alcătuite din cinci grupe de câte zece oameni, pentru că în felul acesta le era și gardienilor ușor la numărătoare când se intra pe poartă. Aveau zece oameni în rând, nu aveau cum să greșească. Aici la Salcia am trecut la o brigadă de construcții.. C. I.: Dar dumneavoastră aveați pregătire de inginer agronom. Câți ani de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
i-a replicat: "Păi ce, mă, boii sunt deținuți?" C. I.: Cu alte cuvinte boii, adică animalele, aveau, în ochii maiorului și a caraliilor, un statut mai înalt decât deținuții politici. S. Ț.: Sigur că da. C. I.: Ce alți gardieni mai erau pe la Salcia? S. Ț.: Era acolo un sergent pe nume Ghiban 19, care era din satul Mărașu, vizavi de Dunare, și care umbla cu un par de vreun metru și jumătate căruia el îi spunea "hahău". Ne zicea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să vorbească. Iar cei care aveau curaj suportau consecințele. Ăsta a fost marele adevăr spus de un analfabet. Dar cât am stat prin lagăre intrasem atât de adânc în sistemul în sine de a trăi, încât chiar când câte un gardian spunea: "Ce, bă, voi sunteți o problemă pentru noi? Într-o noapte cu o fiolă v-am terminat pe toți!" C. I.: Așa ziceau? S. Ț.: Da, da, deci eu cred că erau pregătiți pentru o eventuală exterminare totală, dar
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
n-o duceai rău în condițiile care erau, fără nici un fel de glumă. C. I.: Îmi vorbeați la un moment dat despre un anume sergent poreclit "câine al Bălții"... S. Ț.: Da, Andone Ioan, "căinele Bălții"... C. I.: A fost gardian la Salcia? S. Ț.: L-am avut gardian și am avut și eu un conflict cu el. Eram la dig, era vară, cald, și-mi făcusem un slip dintr-o față de pernă. Stăteam - după ce am mâncat mazărea aia cu gărgărițe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fără nici un fel de glumă. C. I.: Îmi vorbeați la un moment dat despre un anume sergent poreclit "câine al Bălții"... S. Ț.: Da, Andone Ioan, "căinele Bălții"... C. I.: A fost gardian la Salcia? S. Ț.: L-am avut gardian și am avut și eu un conflict cu el. Eram la dig, era vară, cald, și-mi făcusem un slip dintr-o față de pernă. Stăteam - după ce am mâncat mazărea aia cu gărgărițe, de crănțănea chitina între măsele, dar n-aveai
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ceva, pentru că, în ciuda detenției, nu-și pierduse capacitățile vocale. Dușmanii deținuților Turnători și torționari C. I.: În timpul șederii prin aceste colonii penitenciare de muncă din Balta Brăilei și din Deltă nu erau printre deținuți și turnători, delatori care colaborau cu gardienii? S. Ț.: Erau mulți, domnule, erau mulți. C. I.: Îi știați? S. Ț.: Sigur că-i cunoșteam, dar nu poți reține numele tuturor. Eram atât de mulți oameni acolo... C. I.: Dar dumneavoastră îi cunoșteați pe cei care turnau, nu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
purtai în surdină și te păzeai. Erau știuți cei care informau. Se făceau plecări dese, nu eram lăsați într-un lagăr prea mult timp, probabil rațiunea fiind aceea de a nu ne lăsa să ne facem legături de încredere cu gardienii ori cu cei ce aduceau hrana în lagăr. Eram permanent rostogoliți în tot felul de lagăre, se schimbau comandanții, caraliii, după cum se schimba și modul de comportament al celor ce conduceau lagărele. Și când se făceau transferuri și mai plecau
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de acolo. C. I.: Înainte de plecare erau pedepsiți? S. Ț.: Da, atunci! De exemplu, astăzi îi separau, pentru că mâine plecau. În noaptea dinaintea plecării erau distruși, bătuți de nu mai puteau merge pe picioare! Îi băteau deținuții, că nu aveau gardienii cum să intervină, pentru că noaptea nu aveau voie să intre în dormitoare. Doar pe la geamuri auzeau discuții, țipete și știau și ei ce se petrece. Nu se petreceau niște lucruri despre care nu s-ar fi știut. Era la ordinea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
zecimale vrei?" Și îți spunea rezultatul exact. El venea cu sergentul care punea metrul și măsura, iar Liviu făcea calculele. Ei, te apropiai de trei metri, dar în realitate făceai doar câte un metru și jumătate. Eram nevoiți să păcălim gardienii că altfel nu supraviețuiai, era imposibil să-ți faci norma în condițiile acelea. C. I.: Ați trecut prin vreo bătaie cu cearșaful ud? S. Ț.: Am trecut și prin asta și prin bătaie la tălpi. C. I.: Cum se petrecea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
nu l-am văzut de multă vreme! Și stai așa, nu pleca! Ține de aici doi lei și cântă-i Internaționala!" C. I.: Umor negru. S. Ț.: De acord, dar în astfel de momente, care erau destul de multe, uitam de gardieni, de comandanții lagărelor, de turnători, uitam de tot și de afară și de dinăuntru, eram numai noi. Și găseam astfel de motive de râs în mai toate nimicurile. C. I.: Redobândeați astfel, într-o oarecare măsură, echilibrul psihic. S. Ț
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
unul din echipa din 1952, când au făcut acest pogrom la Salcia. C. I.: Asta v-au povestit cei care au fost martori și încă erau la Salcia când ați ajuns dumneavoastră? S. Ț.: Da. S-a spus despre acești gardieni că au fost condamnați pe viață. Da' de unde, au fost duși în alte lagăre și avansați în grad! Și ca să revin la frații Cerbu: Comandantul Curea i-a spus acestui Grecu, să-i cheme pe frați în poartă. Aceștia au
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
-mi faceți avion!" A adus ăla motocicleta și s-au apucat băieții: i-au tăiat cadrul motocicletei, i-au făcut niște suduri, i-au sudat acolo. C. I.: Credeam că s-a terminat episodul! S-au pus așadar la mintea gardianului și s-au apucat de construit un aeroplan din motocicletă? S. Ț.: Băieții s-au pus să-i facă avionul, că știam că plecăm! L-au pus de a cumpărat nu știu câți metri pătrați de pânză de sac, pentru a îmbrăca
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ai trăit, că era o nebunie: amenințați zi de zi, bătuți, înfometați, distruși fizic și moral... C. I.: Într-adevăr, nu puteai rămâne normal dacă trăiai permanent în vecinătatea morții și care venea peste tine din toate părțile: de la comandanți, gardieni, turnători, lipsă de hrană, muncă epuizantă, boală, slăbiciune fizică și psihică, izolare, bătaie, banalitatea și "normalitatea" răului care nu mai provoacă reacția normală de groază. S. Ț: Sigur că nu puteai dormi chiar liniștit, când erai amenințat în acest fel
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acolo niște țigani arestați, i-am văzut printre gratii, deținuți de drept comun. Ne-au băgat pe toți laolaltă: femei, copii, bărbați, era o vraiște acolo că nu se știa. La ușă era milițianul înarmat, erau și vreo două femei gardian care se plimbau, care ne păzeau. Era și un ghișeu acolo unde se duceau cei din arest cu actele la verificat, să fie luați în evidență pentru a fi trimiși fiecare cine știe unde, unde aveau securiștii planificat. Eram singurul copil de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ce faceți cu noi? Ne mai țineți mult pe aici?" Da, vă ducem să vă facem săpun", a fost răspunsul. Eu eram pe aproape când a venit răspunsul acesta, că mă plimbam pe holul acela mare și plângeam. O femeie gardian a venit și m-a luat de după umeri și mi-a spus: "Puiule, nu mai plânge că o să vă dăm drumul de aici!" Să știți că de multe ori m-am rugat pentru ea că a fost o doamnă blândă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în față o masă, un pachet de țigări și o cutie de chibrituri. Și ei amândoi s-au uitat pe geam, ca și cum m-aș uita eu acum pe geam în piață. Și când s-a făcut ceasul 12, a venit gardianul care a zis: "Am venit să iau reținutul! Îl aduc după-amiază pe reținut?" "Nu! Nu-l mai aduci pentru că am venit numai să-l vedem". C. I.: Atât? M.S.: Atât, atât! Iar declarația mea este: am fost în comuna cutare
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
intre sub două dușuri. C. I.: Așadar fără anchetă, fără judecată. V-au arătat măcar mandat de reținere sau de arestare? S. M.: Ce să-ți arate? Nu exista treaba asta! Dar ce, era ca acum? Într-o zi vine un gardian, era zi de baie, și-mi zice: "Te duci la baie?" Da, mă duc!" M-am dus la baie cu el. Doar intrai pe sub apă și ieșeai. Noi, eu și cu Șerban 10, pe care-l porecleam "Piscis", aveam un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ieșeai. Noi, eu și cu Șerban 10, pe care-l porecleam "Piscis", aveam un soi de atu, în sensul că stăteam mai mult la dușuri când nu mai aveau ei oameni de adus. Și când am ajuns la capul scării, gardianul îmi zice: "Știi să te duci singur la celulă?" " Da". Și m-am urcat la etajul 3 și am nimerit la prințul Ghica 11. Pe celulă era o vizetă pătrată pe care scria 1, 2, 3, câți erau înăuntru, și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Prințul Ghica avea o masă, un scaun și un pat. Pe pat avea cearșaf. Am zis "pardon!" și m-am dus mai departe și am găsit celula mea. Am intrat și mi-am văzut de treabă, pe urmă a venit gardianul și a închis. Seara am vorbit pe celular și am spus că am intrat la celula cutare, unde era doar un om și mi s-a răspuns că era prințul Ghica. La celula 199 era un băiat de la Fruntișăni, un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
până la clasa I-a de liceu, și pe urmă la București, la Institutul "Gewisseren" și am stat la internatul "Florian Gâldău". Și vă spuneam că prietenul meu era la celula 199 și vorbeam la ușă și ne-a prins un gardian că vorbim. Domnule, eram copii la 21 de ani, eram neștiutori și ne-a prins gardianul. Și când a tras ușa la mine, eu am căzut jos, la fel și la prietenul meu, că noi ne sprijineam de uși. Băi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
stat la internatul "Florian Gâldău". Și vă spuneam că prietenul meu era la celula 199 și vorbeam la ușă și ne-a prins un gardian că vorbim. Domnule, eram copii la 21 de ani, eram neștiutori și ne-a prins gardianul. Și când a tras ușa la mine, eu am căzut jos, la fel și la prietenul meu, că noi ne sprijineam de uși. Băi, vedeți ce faceți? Eu puteam să vă bat acum, dar sunteți tineri, măi! Nu mai faceți
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
că noi ne sprijineam de uși. Băi, vedeți ce faceți? Eu puteam să vă bat acum, dar sunteți tineri, măi! Nu mai faceți așa, că găsiți dobitoci de ăștia care o să vă bată, măi!" Și i-am dat perfectă dreptate. Gardianul era țigan și-l chema și Bineață, iar ăștia care erau cu bătăile erau după mine oameni fără rațiune, fără judecată. Pe urmă m-au adus la Bârlad dar pentru foarte scurt timp. C. I.: Cât ați stat la Galați
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ne-au îmbarcat în mașini și ne-au dus înapoi la Galați, unde am stat până pe 7 februarie 1951, când s-a dat sentința. C. I.: N-ați avut intenția să întrebați: "dar de ce mă țineți aici?" Măcar pe vreun gardian. S. M.: Pe cine? Și de ce să întreb, ca să mă bată? Păi, cum să întrebi!? Că după proces, după ce ne-au condamnat, ne-au dus la grefieră și ne-au luat amprentele, că așa se făcea. Și era grefieră acolo o
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]