4,147 matches
-
410 Vamos a guarachar 413 Una cena amistosa 416 Bastonul 420 Bicicleta lui Héctor 423 Comoara lui Lázaro 427 Curățătorul de palmieri 430 Cutia armoniei 433 Deducții de amator 436 Două sute de dolari 441 El viaje (voiajul) 445 Eleggúa nu glumește 448 Dureri din exil 452 Capcane la tropice 458 Fructele de mango 462 Pălăria mexicană 465 Conflict de interese 468 Iguana neagră 471 Secretul pictorului 474 Veghe patriotică 477 Umor latino-american 481 O zi grea 484 Motoreta 488 Mangotierul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
citate „fine“, eventual în engleză (căci e un intelectual adevărat, nu ca idioții de intelectuali din restul lumii), dă drumul la aforisme marca proprie: „Boule“, „Prostule“, „Să vezi ce smardoială (sic! ) o să-ți dau!“ etc. Un altul găsește normal să glumească cu cititorii în termeni de film porno. E ironic. „Eu și colegul meu suntem homosexuali, ne-o punem!“ În articolele sale, cuvântul „curvă“ are un statut privilegiat. E băiat din popor. Și-a dorit celebritatea de mic copil. Nu e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și hlizit, nu făceam altceva decât să mă tăvălesc prin iarba proaspătă și să mănânc corcoase din prun împreună cu vara mea. Și vai, când ne prindea bătrânul, ne amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că glumea ca să ne bage în sperieți, dar noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai târziu. Și fugeam bocind amândouă în brațele ocrotitoare ale bunicii, milogindu-ne cu toate puterile să ne scape de crudă soartă a mersului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mirat eu. ─ Salată de ton, mi-a răspuns fiică-mea. Văd că este salată de ton, dar atât de multă? Parcă a bănuit fata că suntem lihnite de foame. Dacă porțiile sunt atât de mari, păi mănâncă grecii, frate, nu glumesc! ─ Clima de aici, mediul sau construcția lor fiziologică le dă o mare poftă de mâncare. Dorind să cunoaștem cât mai bine arta lor culinară, am servit masa în mai multe părți. Într-o zi, am mâncat tot pe faleză, dar
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
viața ei, a familiei sale, a copiilor mai ales, că îi iubea poate peste măsură, ziceam eu. Potrivită de statură, nu mai înaltă ca mine, purta părul tăiat scurt, dar pe care și-l aranja ca să fie măreață, impunătoare, maiestoasă glumeam eu cu ea, cu fața ovală, de fel ridată și mereu zâmbitoare, cum spuneam, cu doi ochi care te țintuiau aruncându-ți un vino încoace, dar pe care adesea i-am întâlnit lăcrămând din cauza unor cauze nemărturisite, până la o vreme
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
găseau la biblioteca facultății, întocmai așa, ca și cel ce ni se preda. Și mai era ceva, despre care se comenta pe la colțuri, de către unii. La cursuri era serios, solemn, distant, mereu același. În afara amfiteatrului se înfățișa însă altfel. Râdea, glumea, spunea bancuri, se vorbea chiar că fusese până nu demult un ditamai crai. Acum, însă, de numai câțiva ani, se potolise. Își găsise ac de cojoc. I se închiseseră toate cărările. Se căsătorise cu o fostă studentă. Găsise după ce pândise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
țară socialistă, soră, unde circulă și ... leii românești. Colega de catedră, Elvira, ne prevenise că aeroportul e înțesat de patrule sovietice și e bine să nu ne depărtăm de grup, să nu ne angajăm în dispute cu ei, ori să glumim pe seama lor, să nu le oferim vreun pretext să ne arate ce cred ei despre români, care "au cam întors spatele către Moscova și fața către Occident!"... Am aterizat lin, fără probleme. Aeroportul departe de orașul propriu-zis, în câmp ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
așează în capătul mesei lungi din fața noastră. După dânsa, vine o femeie de serviciu cu o tavă imensă, cu pahare înalte, de cristal și câteva sticle de șampanie, cu dopurile scoase pe jumătate. Unii colegi se ghiontesc și încearcă să glumească: "Băieți! Haideți! La plăcinte, înainte! La război, înapoi!" Pe ușă își face apariția și prorectorul Constantin Corduneanu. E un om înalt, blond, cu fața ovală, curată, deschisă, luminată de-un zâmbet interior și de-un echilibru al celui ce știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-ne să ciocnim împreună un pahar cu șampanie. Vreo doi dintre cei prezenți ridică paharul, îl ciocnesc cu domnul prorector, dar îl reașează pe tavă, fără să se atingă de nici un strop din licoarea îmbietoare. Ăștia-s pocăiți... zice cineva, glumind. Poate e vorba de o virtute, în atitudinea aceasta față de Bachus, deși suma viciilor rămâne constantă, adaugă un altul, drept comentariu. Câteva minute ne strângem în jurul prorectorului Corduneanu, cu paharele în mână și gustăm puțin câte puțin, discutând lucruri diverse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dus. Maestrul se opri, iarăși. Noi eram în așteptare, numai ochi și urechi. Îl rugam din priviri să nu ne lase pe jeratic, că ne pârpâlim de nerăbdare. Așteptam s-aflăm cum au decurs lucrurile, mai departe. "Am auzit a glumit, la un moment dat, Ceaușescu că v-ați mutat mai mult pe la Fălticeni. Și că ați donat orașului întreaga operă a vieții. Felicitări!... Frumos!" Asta a fost întreaga sa aluzie despre colecția mea și cele două busturi, puse pe pilaștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în coate. Și când ea îi făcea observații, el râdea și-i răspundea: Nu plec la recepții! Merg pe șantier. Asta mi-i funcția! Trebuia s-o vezi și să-mi reproșezi la început. Acum... Corina se mai domolea. Și glumea: Lasă, Bițule, nu pune la inimă vorba mea. Îți par, cumva, rea? Așa-i spurcată la gură și maică-mea. Dar, în realitate, Coana Zitta e pâinea lui Dumnezeu. Nu-s altfel nici eu. Că știi, așchia nu sare departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vamă și ca și scăpați. Tomică era Într-o dispoziție excelentă etalându-și condiția lui de vameș și cătând cu jind la Steluța. Nu mai apucase să treacă pe la ea de când i-o acaparaserăm noi. Ce naiba să-i faci, râdem, glumim, dar În costul consumației pare să intre și asigurarea de discreție absolută față de Mioara. Așa o chema pe bondoaca vameșului, care arată cam boșită și trecută, iar toată treaba asta aduce cu un soi de șantaj. Altfel, pe Mioara o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui Pepino câte o porție de iahnie de fasole și Încă un coș cu chifle. - E jale și foame mare, copii, spuse Carol. Și-n loc să mă duc acasă să-mi hrănesc familia, Întrețin familia lui Hansi. Părea să glumească pe jumătate-n serios. Ne spunea copii, poate unde el era un copil pe lângă noi. Un puștan rocker cam de vârsta lui Laur, cu bocanci și centură cu ținte și-n geacă de piele neagră Împânzită de fermoare pe piepți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
oprit, pentrucă „el”, Olimpul Moldovei, trebuia să rămână cel mai mare..” Toți au rămas gravi, râzând cu măsură, dar n-au îndrăznit să facă haz de gluma lui. De fapt, căpitanul Baltă, ofițer la Vânători de munte, rar, foarte rar glumea.. Dar și mai rar se mânia.. Acest bărbat atât de stăpân pe mișcările trupului, pe vorbele lui, calm, cumpănit, deși abia trecuse de pragul celor treizeci de ani, îi cuceri pe toți camarazii. Între dânșii se statatornici o prietenie nemărturisită
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
însuți sau celălalt. Vocație Cred că așteptarea morții este o chestiune de vocație ce depășește orice învățătură doctrinară sau practică. A ști să mori e o mare artă. Vrăjitoare Mi se pare o vrăjitoare, exact ca și Medeea. Mă distrez glumind pe seama ei. Mă uit la nori și-i cer s-aducă ploaia, să facă să meargă pădurea, îi cer să inverseze cursul timpului, să-mi restituie tinerețea. Ea râde și-mi promite iar că va proceda ca Medeea: „Am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Tata asculta Europa Liberă pe furiș, iar Mamei i se părea mereu că nu e destul de discret și că într-o bună zi cineva ne va reclama; erau săptămânile de practică agricolă, care nu ne displăceau întru-totul, eram tineri, cântam, glumeam, ne hârjoneam, până și pestilențialele mirosuri de la fosta fabrică de conserve Fructus nu reușeau să ne strice cu totul plăcerea de a ne etala frumusețea și veselia tinereții. Încă câteva amintiri luminoase ale perioadei de studenție: în 1976 în urma unui
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
complet. Când s-a născut primul meu copil tatăl lui lucra în Helsinki așa încât eram singură, mai puțin în weekenduri. După perioada Helsinki, partenerul meu a lucrat mereu peste program și avea o grămadă de sarcini politice și culturale seara. Glumeam că primul cuvânt învățat de copiii noștri era "ședință". Când copiii mei erau mici, părinții mei încă trăiau. Tatăl meu se pensionase și m-am putut baza ocazional pe ajutorul lui. Eu făceam toată mâncarea pentru prânzul copiilor pentru o
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
un băiat pentru că sunt prea deșteaptă și "o fată trebuie să fie cu 20% mai prostuță decât un băiat, cel puțin să pară așa". Este un moment care mi-a dat de gândit! Am crezut că prietenul meu de atunci glumește și sunt cuvintele unui puști de 18 ani, numai că acest discurs l-am mai auzit și la 21 de ani, și la 24, și la 28 de la băieți cu mai mulți ani ca mine. Într-una dintre cele mai
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
că au făcut primul pas pentru a cuceri libertatea Irlandei. "Libertatea va veni, si Irlanda nu va mai fi niciodată în genunchi. Dar între acest moment și libertate, Irlanda va trece prin iad." Dar a avut imensă putere de a glumi cu ele, spunandu-le cum un dublinez a intrat în timpul rebeliunii în clădirea Postei, ocupată de republicani, si cum, aflînd că nu poate cumpăra timbre, ar fi spus indignat: "Nu știu unde va ajunge Dublinul dacă nu poți cumpăra un timbru din
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
multe peripeții, a fost călcată de un autocamion, a nimerit Într-un incendiu În 605 pădure, dar a scăpat nevătămată din toate și a reapărut vie spre Încântarea tuturor. De! Cu așa longevitate, de pe vremea fanarioților noștri, nu e de glumit! Deși nu am văzut-o, i am transmis toată „gratitudinea” noastră de hâtri moldoveni!!! Deodată apărură nori negri-vineții și În scurt timp orchestra zeilor se puse În mișcare săgetând Întinderea nesfârșită a bolții cerești cu fulgere și tunete infernale, iar
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nu fac neîncetate deplasări după cafea. Ba, mai mult, își ceartă soții : „Cum ai să o atingi tu pe Sfânta cu buzele alea spurcate de țigară”, spune mustrător una dintre ele. Bărbații nu răspund nimic, doar că încetează să mai glumească. Obsesia aceasta a spurcăciunii, a întinării sacrului am întâlnit-o mai târziu și la o vânzătoare ambulantă de batiste și lenjerie de corp. „Batistele se ating de raclă, apoi se poartă în poșetă, în buzunar”, îmi spune femeia. „Poți să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Alger 5 (București, 25.1.1977 (șt. poștei) Stimate Tov. Eugen, Am așteptat să mai primesc un rând de la un enciclopedist ca mata, dar probabil că regiunea Sucevei e bântuită de zăpezi mari, din care cauză nu mai merge corespondența? - glumesc!! Aș fi vrut să știu ce mai este nou la Fălticeni? Ce-ați mai realizat la Muzeul amintit - și totuși, dacă s-ar face ceva, numai mata ești promotorul, inițiatorul și fondatorul acestei frumoase înfăptuiri. Păcat că nu se publică
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
sănătatea ta! S-ar putea ca rândurile mele să ajungă tocmai când ești plecat la Iași616... Așa se întâmplă fiindcă tu scrii rar și mai ales nu catadicsești să-mi dai vești decât după ce eu am răspuns. Prejudecăți de provincial (glumesc). Îndată ce am primit monografia Liceului 617 m-am bucurat mult și am luat-o s-o cetesc. La început, m-a entuziasmat stilul sfătos - mulțimea datelor agreabil oferite cetitorului... cu timpul însă m-a cam enervat nivelul intelectual, concepția didactică
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
doamnă, mi-a spus, În timp ce mă conducea din biroul acestuia, că, datorită e-mail-ului, Powell Îi putea găsi pe ea și pe șeful ei la orice oră prin intermediul dispozitivelor BlackBerry - și chiar Îi găsea. „Nu pot scăpa de tipul ăsta“, a glumit ea, vorbind despre fluxul constant de instrucțiuni prin e-mail. Dar imediat a adăugat că săptămâna trecută, când făcea cumpărături la mall cu niște prietene, a primit un mesaj pe telefonul mobil de la Powell prin care Îi cerea să se ocupe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Tech cântă la un instrument muzical sau fac parte dintr-un tip sau altul de grup muzical, astfel că cea mai mare provocare pentru președintele Institutului a devenit construirea mai multor săli de concerte În campus. „Am creat un monstru“, glumește Clough. Însă s-a creat și altceva. Rata de absolvire a crescut de la 65% - la data intrării În funcție a lui Clough - la 76% În 2005. Iar absolvenții de azi sunt un alt tip de absolvenți. „Reacția studenților a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]