3,793 matches
-
stat pe gânduri, nervos de mama focului, cu capul descoperit, în cămașă și în izmene și desculț cum se afla în pat a sărit ca ars și a pus mâna pe barda lui de toate zilele și a pornit în goană după cei doi fugari îndrăgostiți și a tot fugit el cale de vreo doi kilometri. Dar gerul l-a răpus și nu mai avea spor la fugit. Vecinii lui, Vasile Tonu și cu Iancu Paraschiv, care erau și rude apropiate
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o dată: — Nu-ți face griji, n-o să vorbesc, spuse. Am o pâine de câștigat. Știi, În Africa, până și o femeie știe că nu ai voie să ratezi când Împuști un leu și, oricum, nici un alb n-o ia la goană ca un iepure. Adevăru-i că am zbughit-o ca un iepure. Ce dracu’ poți să-i faci unui tip care vorbește așa, se Întrebă Wilson. Se uită la Macomber cu ochii lui albaștri fără expresie, de mitralior, și acesta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
turtite și potecile de vânătoare alergând spre apele secate, Într-un loc văzu un ochi de apă de care nu știuse până atunci. Zebrele, niște spinări mici și rotunjite, și antilopele, puncte care păreau să se cațere pe ceva În goana lor peste câmpie, Împrăștiindu-se acum, când umbra avionului se proiecta peste ele, devenind tot mai mici, și ele alunecând parcă În loc să galopeze, și câmpia, cât vedeai cu ochii, o masă gri-cenușie, și-n față - spatele sacoului de tweed al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Într-o parte, pe zăpada tare, apoi se Întoarse dintr-o săritură, se ghemui și, Împingându-se-n bețe, Își dădu drumul pe pantă. Profilat pe albul care se-ntindea În fața sa, George dispărea, apărea și apoi dispărea din nou. Goana și picajul brusc, felul cum se lăsa pe panta abruptă Îi spulberaseră lui Nick toate gândurile, lăsând doar senzația minunată de zbor și cădere care-i invadase trupul. Se ridică ușor pe o moviliță și apoi zăpada păru să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
peste alții. Nu-l vedeam nicăieri pe bătrân. Unul dintre caii căzuți se ridică pe genunchi, iar jocheul Îl trase de hățuri și-l Încălecă plesnindu-l cu cravașa ca să se plaseze măcar. Celălalt se ridică și o luă la goană singur, smucindu-și capul și cu hațurile atârnându-i de-o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard. Și Gilford se rostogoli de pe tata, se ridică și Începu să alerge pe trei picioare, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ntinse și mai tare și smucitura se transformă Într-o tracțiune continuă, puternică și periculoasă. Nick simți că firul s-ar fi rupt dacă mai trăgea, așa că-i dădu drumul. Mulineta scoase un scârțit mecanic În timp ce firul se desfășura În goană. Prea repede. Nu-l mai putea stăpâni și firul se tot desfășura, lăsând să se vadă roata mulinetei, tot mai goală. În timp ce roata se vedea tot mai mult, inima Îi stătu În loc și, sprijinindu-se Împotriva curentului care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nocturne și Începuse să stârnească ceva interes În Madrid. Era fericit să știe că lupta va Începe În câteva minute. — Unde-s picadorii? Întrebă Manuel. — Sunt În țarcul din spate, se ceartă pe caii frumoși, zâmbi Hernandez. Catârii pătrunseră-n goană prin poartă, trăgând În pocnete de bice și clinchete de clopoței taurul tânăr al cărui trup ară o brazdă În nisip. Se grupară pentru paseo imediat ce trecu taurul. Manuel și Hernandez erau primii. Imediat În spate erau tinerii din cuadrillas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
poarta Îndepărtată a torilului. Urechile calului tremurau. Zurito Îl mângâie cu mâna stângă. Ușa roșie a torilului fu smulsă Într-o parte și, pentru o clipă, Zurito privi În pasajul gol și Îndepărtat de peste ring. Și apoi taurul ieși În goană, alunecând pe cele patru picioare când ieși la lumină, apoi atacând În galop, mișcându-se lin Într-un galop rapid, tăcut, dacă nu luai În seamă șuieratul care-i ieșea din nările largi când ataca, fericit să fie liber după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înfigându-și coarnele-n nisip. Lovind Întruna, ca un tip care ține mingea pe picior, Manuel Îl Împiedică pe taur să-și Înfigă coarnele-n el. Simți pe spate adierea capelor fluturate către taur și apoi acesta dispăru, plecă În goană de pe el. Întunecat, Îi trecu cu burta pe deasupra. Fără să-l calce măcar. Manuel se ridică și-și luă muleta. Fuentes Îi dădu sabia. Era Îndoită acolo unde se izbise de osul din umăr. O Îndreptă pe genunchi și alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chibrituri. Jucătorul, cu picioarele depărtate, stă deasupra cutiei având spatele și călcâiele lipite de perete. El trebuie să încerce să ridice cu mâna cutia cu chibrituri aplecându-se înainte fără a dezlipi călcâiele de perete. CLASA a II-a 1.Goana după loc Jucătorii stau așezați în cerc, fiecare avându-și locul marcat printr-un cerc mic. În mijlocul cercului mare stă un jucător fără loc. La un semnal al conducătorului, toți elevii se întorc în aceeași parte și aleargă în același
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o Întreagă lume Îi răsărea În ochi, eu pe banca din spatele lui, privind pînă la orbire sticlirea fugară a zăpezii În soarele de necrezut al dimineții sfîșiat de goana cailor iuți. Și Crăciunul acelui an Începu spre seara zilei următoare În casa Învățătorului - el Încă nu Îmbătrînise, adică nu arăta pe măsura vremii care trecuse, soția mai Încerca fardate eforturi de Înșelare a vîrstei, În timp ce soțul Anei părea croit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
scuturile și castrapila, se deplasau pe exteriorul pâlniei. Săreau peste cadavre și peste membrele tăiate și împrăștiate în zăpada plină de sânge. 12 Antonius își ținea calul în spatele centuriei din fundul pâlniei. Se uita calm la quazii care veneau în goană și intrau în capcana pe care o născocise. Mai așteptă o clipă, nesfârșită... Voia să fie sigur că erau ultimii din hoardă. Nu mai ieșea nimeni din pădure. Aceea era clipa pe care o aștepta. Se uită spre tubicen, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
al doilea, care se dezechilibră, îngăduindu-i lui Antonius să împingă înainte scutul. Lovi de două ori scurt cu sica, în timp ce rănea fața primului adversar cu marginea tăioasă a scutului. Din nou urlete. Din nou sânge. Antonius o luă la goană. Quazii se strânseră cerc în jurul lui. Înțelese că nu avea scăpare. Deodată nu mai auzi nici un zgomot, ca și cum urechile i-ar fi fost înfundate, ca și cum lupta aceea pe viață și pe moarte nu s-ar fi dat cu trupul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ziua aceea cineva o să deschidă ușile tuturor celulelor din Ludus. Tu îl vei căuta pe împărat... Listarius tăcu o clipă. — Împăratul va purta o mantie neagră... să nu uiți asta. O mantie neagră. O luă la fugă. 36 Ieși în goană din Ludus, lăsând în urmă zarva, râsetele, insultele și lamentațiile. Alergă printre casele cu trei sau mai multe niveluri, pe străduțele marelui oraș, atât de înguste, încât vântul nu reușea să risipească mirosul de oameni îngrămădiți - oameni de toate rasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
niciodată. Alergă, ferindu-se de carele pentru mărfuri, printre chemările prostituatelor, strigătele copiilor, certurile bețivilor, insultele soldaților aroganți care se plimbau, ciorovăielile negustorilor ambulanți care își disputau un loc unde să-și vândă gogoșile sau apa și oțetul. Trecu în goană prin locurile unde se vindeau torțe și lămpi, suluri de papirus și pergament, prin fața depozitului de condimente aduse de la arabi, de unde răzbătea mirosul îmbătător al piperului și ghimbirului. Nu se opri în fața capelelor votive ale cultelor noi sau vechi, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe care îngrijitorii îl abandonaseră în apropiere - și se îndreptă spre Skorpius. Îi lovi pe soldați cu mânerul pumnalului, repede și precis; unul după altul, se prăbușiră. Câțiva rămaseră nemișcați, fără simțire, iar ceilalți se ridicară și se îndepărtară în goană. Acum Valerius stătea lângă Skorpius, care zăcea în nisip. — Ridică-te. Glasul său era calm, dar suna ca o poruncă. Mulțimea amuți. O pală de vânt rece ridică un nor de praf, flutură pânza purpurie și se îndreptă spre pulvinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ului , îmi place să-l văd tânăr și viguros, pus pe surprize. „...Atunci, prin anii 1930 - 1935, când apărea o carte, se obișnuia să se facă reclamă în toate felurile. Poze puse în vitrine, declarații incitante în ziare și apoi goana după autografe; corvoadă la care s-au supus toți scriitorii noștri, inclusiv Tudor Arghezi și, mai rezervat din cauza vederii, Mihai Codreanu. Campionii ieșeni ai genului au fost Ionel Teodoreanu și George Topârceanu. Ale lui Ionel erau madrigaluri siropoase construite ad-hoc
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la ea să i descifreze cuvintele, eu o văd drept o trib ună de la care vorbesc marii înțelepți, făuritori de aforisme, către mulțime. O dedublare, profesor, elevi, scormonitori în vorbe pentru a le înțelege ori a le amplifica subtextele. Iar goana aceasta a confruntărilor îl fac pe cititor să-și găsească propriile aforisme, dându-le noi înțelesuri, pentru că, se știe, în anumite condiții și suferința poate fi privită ca un moto r al vieții. Deci, o descifrare ex-catedra. Profesorul lansează provocarea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
timpul gol și înghețat de la pol și nu ne-a purificat. Ne-a mumificat! Înstrăinați de tot, într-o lume de-un cot. Pentru canonizare a rămas Isus crucificat modelul împărat. * * * Să te hrănești din propria rană, spunea Seneca, în goană după gânduri și idei! Cât am învățat, nu a avut rost, dacă scriu despre umbra mea și despre mine îngemănate ca niște șerpi decolorați. Sunt simplă și fără relief, cui îi pasă de lumea mea aspră? Este bine că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Nou, cu monumentele, atunci se liniștește, se alienează, tace, numără petale, scrie postfețe. Memorii din cenacluri. Am scris despre Universitas ca să Înțelegeți În profunzime, prea sfioase cititoare, ce reprezintă rujul, absolutul, umilința, numărul 69, telenovela, clonarea, surdina, Îmbrăcatul În fața oglinzii, goana printre rînduri, mașini, nori de Coca Cola, sifonați, stele Întunecate de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea, jurnalul unui cinefil 4x4, iubirea pură, cititul orei pe cadranul ceasului, călăuzele, amintirile, cuvintele Înainte, cuvintele Înapoi, Capra cu trei iezi, introducerile, preludiile cu filet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oră, cutreieră cîteva localuri ghidat de o muzică care te seacă la inimă, o combinație de blues (saxofon) și fado (ghitară electrică!) și, intrînd În cele din urmă Într-o clădire, se izbește de-un adolescent ce coboară treptele-n goană, același adolescent care, cu numai cîteva clipe mai devreme Îl lovise În repetate rînduri violent În stomac pe Luis-Miguel Cintra (scriitor), la ordinul ferm al acestuia, Într-o scenă terminată cu o hemoragie digestivă. Pătrunzînd Într-o Încăpere de dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
talent și multă perspicacitate, care scria un reportaj economic frunzărind pe bordul unui vapor listele de prețuri și comparîndu-le cu cele din port, și era în stare să-ți descrie perfect un oraș numai după un ceas de plimbare în goana unui automobil. Când l-am cunoscut eu, vizitase de mai multe ori India, China, Malaya și Japonia și era unul din aceia care vorbeau de rău pe Mahatma Gandhi, nu pentru ceea ce făcea el, ci pentru cele ce nu făcea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m-a covârșit și nu m-am deșteptat decât târziu în zi, cu mădularele supte, aproape fără să-mi dau seama unde mă aflu... Visasem probabil ceva înspăimîntător, căci m-am deșteptat transpirat și tremurând. Am luat-o aproape la goană pe șosea, înainte. A fost o zi de umblet în neștire, din care nu-mi mai aduc nimic aminte, în afară de faptul că am întrebat ca prin somn pe un căruțaș unde mă aflu și cum pot ajunge spre o gară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fața. O să-ți aduci aminte, Ivan, și-o să-ți ridici brațul, o să-ți ridici brațul către noi, și ai să ne binecuvântezi. Câinele începu deodată să geamă, apoi privi speriat în jurul lui și, tremurând, cu părul zburlit, o luă la goană pe marginea drumului. Rănitul deschisese ochii, dar nu mai avu putere să întoarcă capul și să-l privească. Privea acum de-a dreptul către cer, și cu atâta intensitate încît nici lumina grea a după-amiezii de august, nici pulberea fină
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grijă. - Am ajuns în câmp, șopti Zamfira. Șoseaua trebuie să fie chiar în fața noastră, și nu prea departe. Lăsați-mă să trec eu înainte, domnule elev... De două ceasuri mergeau răsfirați pe câmp. Găsiseră repede șoseaua, dar o traversară în goană, căci din spate se auzeau înaintînd spre ei, cu farurile stinse, o coloană nesfârșită de camioane rusești. Noaptea era aici limpede și rece. Cerul parcă se apropiase deodată, scăpărând de stele, cu un singur nor, transparent, plutind departe, în fața lor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]