4,325 matches
-
pe care o duce în dimineața asta. — Vino. Traversez strada fără s-o ating. Vine după mine cu capul plecat, mâinile vârâte în jachetuța de bumbac deșirat. O mașină încetinește, ea n-o bagă în seamă, privește doar pașii mei grăbiți. Mă îndepărtez de spital, ca un hoț cu o pradă indecentă. O iau pe strada care duce până la o cafenea pe care o cunosc. Mă urmează pe scara în spirală până la etaj, într-o sală goală care miroase a fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
manual că la naștere se vede caracterul unei femei. Vrea să pară curajoasă, dar poate că nu mai are prea mult chef să fie. Sunteți mai palid decât soția dumneavoastră, spune Bianca, în timp ce se duce să apropie ușa. Are gesturi grăbite, hotărâte și nu e lipsită de o ușoară ironie. Nu pare să aibă prea multă considerați pentru bărbați, acum înțeleg de ce o apreciază atât de mult Elsa. Sunt medic, ar trebui s-o ajut mai mult decât o fac, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zornăit de farfurii și ecoul a peste o duzină de conversații curgeau dinspre tavanul înalt. Mi-am cerut scuze pentru zgomot și am explicat că la această oră, în acest cartier, prânzul era de obicei foarte aglomerat. —Americanii sunt mereu grăbiți, spuse ea. —Nu sunteți americancă? —Locuiesc în Amsterdam. Sunt aici doar pentru câteva săptămâni. Pe durata procesului. Apăru chelnerul, cu un pix și un carnețel în mână, dar Charlotte vorbi spre mine când dădu comanda și eu i-am transmis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-l Înțeleagă, pentru că savura descoperirea că Yael, ca și prim-ministrul Ben Gurion, era cu aproape un cap mai scundă decât el. Deși nici el nu se putea considera prea Înalt. Apoi Yael se desprinse din Îmbrățișarea sa și intră grăbită, ca și cum s-ar fi refugiat, În bucătărie, să-i ajute pe Șula și pe Teddy să pregătească sendvișuri pentru toată lumea. Fima se gândi să-i roage pe Uri și pe Țvi să le telefoneze celor doi medici și Tamarei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
copil cuminte. Cum a fost? Ce a zis de bani? V-ați împăcat? Se mută înapoi? Ce a zis Harry? —Mătușă Lynn! Ea s-a retras, iar eu mi-am domolit vocea. —Scuze, nu am vrut să țip. Sunt puțin grăbită. Nu, nu ne-am împăcat. De fapt, totul e de zece ori mai rău. Dar asta e grija mea. Ce e important este că Harry nu mai are ce să ascundă de tine acum. Evident tot secretul a fost chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
iată că dinspre dreapta, dedesubtul munților mărunți ai orizontului, cerul crăpă. Brâul de dungi din fundul adânc al zărilor, se coloră în blond. De după o coamă mai înaltă, soarele - imens ghemotoc de aluat din aur topit - apăru și se urcă grăbit. În cele câteva clipe în care piticul, între coastele mele, țipă nebun de fericire sărutându-mi inima, am privit, fără să clipesc, vâlvătaia galbenă a soarelui. De cealaltă parte a piscului ne ajunsese la ureche năprasnica înjurătură a unui alpinist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
piticul meu schilod, dându-se tumba peste inima mea obosită. Dar Zitta își puse pe părul cânepiu tricornul ei de diplomat și de cioclu, îmi ținu raglanul și aducându-mi apoi pălăria, plecarăm unul după altul, eu cel dintâi, ea grăbită să mă ajungă. Iepuroaica ne privi uluită, se opri din ronțăit și-și târî pântecul mărit de sarcină, până la culcușul ei dintre surcele, aproape de gura cuptorului. Mergeam repede prin întuneric, așa că Zitta nu m-a mai putut ajunge. Bănuia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să îmbrâncești în pat o statuie de argilăă Într-adevăr Amidé mirosea a pământ galben. - Vrei să ne întâlnim? îmi zise Amidé cu glas mecanic și abia perceptibil. - La salonul oficial, răspunse în locul meu, piticul, învingător de astă dată. Plecai grăbit, să mă reîntâlnesc cu maiestatea apelor. - Ramses, hai acasă, îmi șopti neliniștit piticul, suflându-mi la ureche întâia strofă dintr-un poem marin. Nu era loc de împotrivire. Intrai în colibă să scriu după dictat: Dumnezeu deșartă parcă, noaptea, tancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oraș, când orientul scăldat de soare și ape albastre, corăbii sprintene se vor strădui să smulgă ancorele înfipte adânc în așteptarea celui care am fost. ă În curând voi fi dus, totuși, în duba neagră, la cuptor. Mașina va trece grăbită chiar pe străzile copilăriei mele, pe unde am fost fericit atunci când nu cunoșteam abecedarul, știind să citesc numai în privirea mamei și a blândului bunic. Mă vor împinge în cuptorul unde urmează să intru pe burtă, pentru că atunci când tendoanele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
naufragiatului agățat de o scândură, și care nu mai are, pentru moment, nici o altă dorință decât aceea de a fi salvat de oameni. Mă amestec printre ei, mândru de a cunoaște graiul lor, cu putința să-mi împărtășesc bătăile mai grăbite sau mai obosite ale inimii. Împăcat cu oamenii, alerg spre Gloria. Iată-mă, în sfârșit, ajuns în fața gangului de piatră. Îl traversez în goană, suind câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de lemn al bideului. Nora spunea că moare pentru că are părul verde...” În nici un caz, însă, moartea ei nu poate să însemne un proces de conștiință, dacă ținem seama de cauzele absurde, născocite de amândouă fetele, dornice de liniște și grăbite să ne părăsească. Cartea despre vin „...Dacă mi s-ar putea șterge cu un burete imaginea Gloriei din gând și din suflet”, izbucni violent Ferdinand Sinidis. Făcu apoi un gest cu mâinile amândouă, ca pentru apărare și continuă cu vădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
suit de pe talpă până sus în cap, voi fi nevoit apoi să-mi curm existența prin o moarte de natură violentă, și tot atât de sângeroasă ca și nașterea mea. Ferdinand Sinidis mai zise „scârț”, ca pentru încheiere, și începu să numere grăbit, de la unu și până la douăzeci, ca să-și mute gândurile. În cartea despre vin, ai putea să-l treci pe Rudolf, începu Ferdinand Sinidis, încercând să prindă o muscă ce i se așezase pe genunchi. Să-l închizi în ea cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trompetul Chihaia Gheorghe se îmbrăcase militărește. Era chipeș, feciorelnic, de statură mijlocie și tras ca prin inel. La trântă, îl puneam regulat cu umerii pe rogojină. Atunci râdea și Niță Anghel, iar hohotele celorlalți îl alarmau pe paznic, care venea grăbit, zăngănind cheile închisorii. ...Era băiat frumos trompetul. Purta cămașă țărănească, brodată cu arnici roșu, la piept și pe mâneci. Pantalonii lui cazoni, răscroiți în josul coapselor, și tot mai strâmți înspre glezne, erau legați de șiretul cusut pe tivul de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se lipsească de mine - a zis că nu știe cum o să se descurce fără mine. Dar s-a vădit că nădăjduia că o să mă Înscriu voluntar Încă de când izbucnise războiul. Care va să zică, gândeam amândoi la fel de două săptămâni fără să... O bătaie grăbită În ușa căsuței Îl făcu pe Burgess să Își Întrerupă povestirea chiar Înainte de final. Era Minnie Kidd, cu un șal aruncat pe cap și peste umeri, care parcursese În fugă cele câteva sute de metri pe West Street, de la Lamb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de o viață, În ceea ce păruse a fi o stare de neagră depresie, deși nimeni n-ar fi putut spune ce o provocase. — Acum ce-a mai pățit? o Întrebă Burgess pe Minnie, ridicându-se de pe scaun și Încheindu-și grăbit tunica militară. Continua să poarte uniforma deși era În permisie de boală pe timp nedefinit - Îl scutea de Întrebări cu subînțeles și de priviri acuzatoare din partea celor dornici să Împartă lauri. Nu avea mai mult de un metru șaizeci, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dacă Îi punea vreo Întrebare deschisă pe tema aceasta. În ziua dinaintea programatei sale plecări, vizitară Colosseumul, care le trezi, inevitabil, amintirea lui Daisy Miller. — Cea mai bună carte pe care ai scris-o, după părerea mea, spuse Constance, adăugând grăbită: Până acum. — Da, e, cu siguranță, cea mai populară, dar am câștigat foarte puțin de pe urma ei. În America mi-au piratat-o - s-au vândut douăzeci de mii de exemplare, iar eu n-am văzut un ban. Dar e inadmisibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi răspunse rapid lui Du Maurier, felicitându-l. „Brava Trilby - bravo redactorului de la Harper & Harper, lui McIlvaine de la Harper & Harper & bravi tutti! Mărețul verdict Îmi umple inima de bucurie.“ Acum era curios să citească romanul, dar Du Maurier nu părea grăbit să Îl publice. Își asigură un onorariu de două mii de lire pentru drepturile de autor asupra noii cărți, de două ori mai mult decât la prima, se angajă să facă el Însuși ilustrațiile și primi termen de un an pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întinzându-i mâna. Ne revedem la Veneția. — Da, bine. Îi luă mâna și, pentru că tot se aflau la Paris, i-o ridică galant la buze, dar, spre surprinderea și oarecum panica lui, Fenimore Îl trase spre ea, Într-o Îmbrățișare grăbită, și Îl sărută scurt pe obraz, Îngropându-și chipul În barba lui, Înainte de a urca În tren. Impiegatul trânti ușa În urma ei, iar Henry o văzu apărând la fereastra de pe culoar, mergând spre el, făcându-i cu mâna și zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
despre emoția evenimentului, până să Își dea seama că omul făcea referire la meciul de rugby dintre Anglia și Țara Galilor care se juca În după-amiaza aceea În Swansea. Era aproape ora trei. Dacă pornea pe jos spre casă, nu prea grăbit, putea să mai consume patruzeci și cinci de minute. Își luă căciula, paltonul și bastonul de la garderobă și o luă pe Pall Mall, apoi tăie prin Green Park, intrând În Hyde Park. Cerșetorul dispăruse, fără Îndoială pentru a-și cheltui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
numai parțial șlefuit. Veniserăm cu feribotul dinspre Kurische Nehrung cu Jürgen și Maria Manthey. De fapt, nu voiam decât să vizităm monumentul lui Anke von Tharau și să-l omagiem pe poetul Simon Dach. O zi cu vânt pe sub norii grăbiți, în care alegeam, ezitam, mă decideam în sfârșit. Toate obiectele pe care le-am găsit sau le-am cumpărat adăpostesc câte un lucru închis în ele. În această picătură pietrificată pot fi recunoscute ace de brad, în acest obiect găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a fost ca un lucru care era de așteptat. Și nici mie nu părea să-mi lipsească, de vreme ce grandoarea lui atât de des invocată și de care nici nu mă îndoisem vreodată s-a topit sub mâinile surorilor medicale mereu grăbite, ale căror degete e drept că nu luau în stăpânire decât brațul meu stâng, dar pe care le simțeam în fiecare mădular. Nici mai târziu, când rana mea se vindecase, iar eu eram unul dintre miile de prizonieri de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încă mai simțeam pe mine mirosul ei și acela al clăii de fân. Iar apoi, când mergeam deja cu prada noastră spre Bad Kreuznach, Kongo a rânjit fără încetare, binedispus, dar nu a spus nimic porcos... Până astăzi. Plecarea aceea grăbită mă urmărește. De ce atâta grabă? Ca și când, mânat de frică, simțeam nevoia să fug departe. A durat destul până a venit trenul. Timp care a trecut nefolosit. Cu întârziere, îmi adresez o întrebare: oare nu te-ai fi putut culca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe care se odihneau lumina lunii și o sumedenie de pistrui, mai mult în căutarea mea, a eului meu dispărut din anii tinereții; dar nu am trecut de zgomotul și de mirosul ce au constituit fundalul primei și mult prea grăbitei mele încercări de a fi o singură carne, în doi; strădania asta se numește iubire. După asta lacune, tulburări de imagine. Nimic care să lase un gust ce poate fi savurat, ulterior, drept nouă cucerire sau care să se acutizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sublime monstruozități lexicale precum „inițialitate“ și „aruncare în lume“. Căpițe de fân nu existau în regiunea asta. Pe urmă, după primul îngheț, când sfecla era gata de cules, ne duceam după lăsarea întunericului pe câmp cu saci și cu coșuri, grăbiți, cu sape cu cozi scurte. Nu eram singurii care recoltau noaptea. Dușmanii noștri erau țăranii cu câini. În spălătoria maistrului de sector, a cărui nevastă murise în ultimul an de război și care, ca văduv și tată a trei fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
procurate din laboratorul minei, pline cu sirop de sfeclă, partea mea din ultima recoltă. Nu, nu-mi aduc aminte nici de lacrimile de despărțire al fiicei șefului de sector, nici că tatăl ei i-ar fi urat călătorie plăcută celui grăbit să plece, dar la plecare se pare că în sacul meu de marinar, ce-mi ținea loc de valiză și pe care-l umpleau lucrurile mele, trebuie că a nimerit și ceva din proprietatea întreprinderii, căci, douăzeci de ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]