6,255 matches
-
de pe continent cu elicopterul. Niște electrozi erau fixați pe pieptul femeii care Își recăpătase cunoștința. Doctorul citea liniile electrocardiogramei pe măsură ce aceasta ieșea din aparat. Gwen stătea la căpătîiul mamei sale. Pierric, ghemuit Într-un colț, Își strîngea spasmodic la piept grămada de cîrpe, ținînd totodată strîns mîna mică a Mariei În laba lui uriașă. Medicul lăsă să cadă banda, care alunecă pe jos ondulîndu-se. - Pare a fi infarct, spuse el, laconic. - O spuneți ca și cum nu ați fi sigur, sublinie Lucas, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
despica doar țipătul strident al pescărușilor, năvodul fu adus la un metru deasupra cheiului și deschis, eliberînd o cascadă de sardine care căzură cu un zgomot surd În reflexe argintii, În timp ce pescarii, cu chipul Întunecat, Își făceau semnul crucii. Din grămada de solzi lucitori ieșea mîna unui bărbat. O mînă umflată de apă, Împodobită cu o verighetă pe care nu o mai scosese de la moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cancer. Lucas făcu un gest de enervare. - O să cred pînă la urmă că zeii sînt Împotriva noastră! - Nu intră nimeni În arhive dacă nu face parte din poliție și, teoretic, nimeni nu poate scoate un dosar fără să semneze o grămadă de formulare, declară Marie. Vreau să știu cînd și cum a putut să dispară acest dosar, Franck. - Am Început o anchetă În interior, Marie. Te țin la curent. Făcu un gest cu bărbia spre celule. - Ce facem cu scorpia? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bruscă, pe atît de apăsătoare. Din ceea ce fusese ieșirea din grotă, nu mai zăreau acum decît cîteva spărturi luminoase. Polițistul Își Îndreptă lumina lanternei În direcția ieșirii și o plimbă peste norul de praf care se risipea Încet. Văzură atunci grămada de stînci care astupa ieșirea. Nu era nevoie să cîntărească din ochi greutatea blocurilor de piatră ca să Înțeleagă că nu vor izbuti să le miște din loc. Nutrind o firavă speranță, Lucas scoase mobilul. Nu avea semnal. Erau prinși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ghicitori. Hai, vino, mergem acasă. Văzînd că n-are de gînd să renunțe, Îi smulse brusc pachetul de cîrpe și-l flutură În gol. - Mergem acasă, altfel Îți arunc păpușa! Amenințarea supremă. Pierric făcu stînga-mprejur, Învins. Ea Îi dădu Înapoi grămada de cîrpe pe care el o strînse cu putere la piept, lăsîndu-se tras cu părere de rău, tot Întorcînd capul ca să se uite Îndărăt. Erau deja departe cînd urcară strigătele de ajutor scoase de Marie și de Lucas, venind parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu susul În jos. Lucas rămase nemișcat și aruncă o privire spre corpul lungit la cîțiva metri de el, pe care marea Începuse să-l acopere. Îl văzu dislocîndu-se sub asaltul valurilor, apoi pricepu că se lăsase păcălit de o grămadă de zdrențe și de alge puse pe o grămăjoară de nisip, accesorii bine cunoscute copiilor care participau pe vremuri la marile concursuri pe plajă organizate de Clubul Mickey. Înțelese atunci că avea să moară. Pe insula aceea de la capătul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să ajungă la o amintire din copilărie foarte marcantă? - Desigur, dacă e fără nici un pericol pentru el, Îl temperă Marie. Toți trei se Întoarseră spre Pierric: cu privirea În gol, acesta se legăna Înainte și Înapoi, frămîntînd convulsiv În mîini grămada lui de cîrpe. Etrava iahtului familiei Kersaint despica apele verzi pe care ceața le făcea lăptoase. PM, la cîrmă, fixa linia orizontului cu exaltare; aruncînd o privire spre GPS, corectă ruta. Un mormăit nedeslușit Îi atrase atenția spre bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la el. - Nu! El nu! În dîra luminoasă a unui fulger, o siluetă Înaltă și neagră se decupa nu departe de copil. Înainta spre el, inexorabilă. Copilul terorizat se tîrÎ lîngă tumulus, pitulîndu-se Îndărătul lui, luînd din nou la piept grămada de cîrpe. Sinistra siluetă rămase nemișcată deasupra femeii care gemea și se răsucea la picioarele lui, Întinzînd brațele. Bărbatul, imens, scoase cu un gest brusc de la șold o lamă care sclipi În beznă. Se aplecă, o Înșfăcă pe tînăra femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ronan veniseră să-l aștepte. Marie se Încruntă văzînd că și Ryan era de față, dar nu făcu nici un comentariu. De pe chei, toți Îi făcură semn cu mîna de cum Îl zăriră, cu capul Înfășurat În bandaje albe, cu veșnica lui grămadă de cîrpe sub braț. SRPJ din Brest Îl pusese sub escorta a doi polițiști care aveau misiunea să nu-l scape din ochi și cu care În mod vizibil Pierric simpatizase, bătîndu-i viguros pe umeri și șterpelindu-le chipiele. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
va merge bine și tocmai se pregătea să-l lase Împreună cu familia lui cînd el Începu să gesticuleze ca un smintit, scoțînd strigăte Înăbușite, cu ochii ieșiți din orbite. Se repreziră cu toții să-l liniștească, astfel că, În agitația produsă, grămada de cîrpe ținută strîns de Pierric la piept căzu pe jos, scoțînd un ciudat zgomot Înfundat. Marie se grăbi să ridice de jos jucăria. Doar Ryan văzu ce-l tulbura atît de tare pe Pierric. Era Jeanne care se Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întorcea acasă, Jeanne pe care Pierric o fixa cu groază, mormăind cu voce neliniștită: - Bebelușul meu, bebelușul meu!... Hoața, hoața! Marie nu auzi cuvintele pe care le rostea, căci, fascinată, rămăsese cu ochii pironiți pe păpușa care se ițea din grămada de cîrpe. O păpușă veche. Cu chip de porțelan. Exact În clipa aceea, o rază de soare căzu peste ochiul de sticlă al păpușii. Un ochi rotund, cu gene pictate. Marie nu mai văzu nimic altceva. Doar fulgerul din privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o parte, fetusului, grămăjoară de celule În proces de diferențiere progresivă, nu i se mai recunoștea o existență individuală autonomă decât cu condiția Întrunirii unui anume consens social (absența de tare genetice invalidante, acordul părinților). Pe de altă parte, bătrânul, grămadă de organe În proces de continuă dezagregare, nu se poate prevala de dreptul la supraviețuire decât cu condiția unei coordonări satisfăcătoare a funcțiilor sale organice - introducerea conceptului de demnitate umană. Problemele etice ridicate astfel de vârstele extreme ale vieții (avortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a celorlalți. Se apropie de paznic, Îl Întrebă dacă Îi poate da niște hârtie; puțin surprins, acesta Îi Întinse teanc de foi cu antetul spitalului (acest antet avea să-i permită lui Hubczejak, mult mai târziu, să identifice textul În grămada de note găsite la Clifden). Unii oameni se agață cu ferocitate de viață, o părăsesc, cum spunea Rousseau, Încrâncenați; nu acesta avea să fie, Michel o presimțea, cazul Annabellei. Era născută pentru fericire, Comoara inimii oricui și-o dăruia, Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o evaluare extrem de precisă a mizelor, a știut să atragă de partea lui acea ideologie bastardă și confuză apărută la sfârșitul secolului XX sub numele de New Age. El a fost primul din epoca sa care a Înțeles că, dincolo de grămada de superstiții desuete, contradictorii și ridicole din care era alcătuită inițial, New Age era expresia unei suferințe reale, născută dintr-o disoluție psihologică, ontologică și socială. Dincolo de amestecul grețos de ecologie radicală, de gustul pentru filozofiile tradiționale și pentru „sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
duc eu ! — Îhm... scuzați vă rog... ăă... dezordinea, spun în clipa în care trece pe lângă mai multe rame cu fotografii rezemate de perete. Am tot vrut să le atârn... și să arunc cutiile... O conduc repede în bucătărie, departe de grămada de cutii cu mâncare la pachet de pe masa din hol. După care regret imediat. Pe blatul de la bucătărie se află un morman de cutii și pachete vechi, pe care se află un bilet de la noua mea menajeră, cu litere mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
l-am cumpărat acum trei luni și pe care credeam că l-am pierdut... felicitarea de Crăciun de anul trecut de la Arnold, cu poza lui în costum de ren tricotat din lână... Zâmbesc când o văd și o pun în grămada cu „lucruri pentru care trebuie găsit un loc”. Sunt și niște plăcuțe gravate de plexiglas pe care le primim la încheierea unei tranzacții importante. Și... o, Doamne, jumătate de baton de Snickers pe care se vede treaba că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de gând să răspund. N-am de gând să mai vorbesc cu nimeni. O să beau ceva. După care o să gătesc nenorocita aia de cină. Trântesc niște vin alb în pahar și beau câteva guri zdravene. După care iau în primire grămada de ingrediente care mă așteaptă pe masă. Pot să gătesc. Pot să gătesc chestia asta. Chiar dacă viața mea e un dezastru, pot să fac asta. Am creier, o să-i dau eu de cap. Fără să mai întârzii nici o clipă, rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să speli, îmi vine să-i răspund. Dar lasă-mă măcar un pic, să bag nenorocitele astea de rufe înăuntru. Inspir adânc. Stai calmă. Fiecare lucru la timpul său. Primul pas : să umplu mașina cu rufe. Culeg din coș o grămadă de haine, apoi mă opresc. Nu. Primul pas : sortarea lucrurilor. Simțindu-mă extrem de încântată de mine că m-am gândit la asta, încep să sortez lucrurile murdare în grămezi pe podea, uitându-mă la etichete. Albe 40. Albe 90. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Primul pas : să umplu mașina cu rufe. Culeg din coș o grămadă de haine, apoi mă opresc. Nu. Primul pas : sortarea lucrurilor. Simțindu-mă extrem de încântată de mine că m-am gândit la asta, încep să sortez lucrurile murdare în grămezi pe podea, uitându-mă la etichete. Albe 40. Albe 90. Pentru spălare, întoarceți pe dos. Spălați rufele colorate separat. Spălați cu grijă. Spălați cu MARE GRIJĂ. Când termin cu primul coș sunt complet bulversată. Am făcut cam douăzeci de grămăjoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și nici măcar n-am început încă. OK... hai să fiu rațională. Lumea spală în fiecare zi, în toată lumea. Nu poate fi chiar atât de greu. Va trebui doar să amestec și să le împart în categorii mai extinse. Ridic o grămadă de haine de pe jos și o bag în cuvă. După care deschid un dulap din apropiere și mă trezesc uitându-mă la o mie de feluri de detergent. Pe care să-l aleg ? Îmi revin în minte tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mi pot lua ochii de la el. Soarele i se reflectă în vârfurile blonde, și are pe el o pereche de blugi antici și decolorați. Mă uit cum ridică nu știu ce sac greu, îl învârte pe umeri și-l aruncă spre o grămadă care pare a fi bălegar. Fără să vreau, mi-l închipui ridicându-mă și pe mine la fel. Legănându-mă cu aceeași ușurință în brațele lui puternice. Nu cred că sunt mult mai grea ca un sac cu cartofi... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
hotărît, pe jos. Asta merge la gunoi. Și nu ai nevoie nici de asta de la... Deschid următoarea felicitare. Southwestern Gas Supplies. Și n-ai ce face nici cu douăzeci de numere vechi din Punch. Le așez pe toate Într-o grămadă. Și astea ce sînt ? Iau din nou cutia și scot un plic cu poze. E vreo fotografie aici pe care chiar vrei să... Simt o Împunsătură drept În inimă și mă opresc, În mijlocul frazei. Mă uit la o fotografie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de la mâinile unui om. Moru avusese grijă de mine de mic. Odată Îmi spusese că avusese curaj să-mi vorbească din cauză că eram mut și că nu-i era teamă că o să-l dau În vileag. Din cauza asta, Îmi arătase o grămadă de lucruri: să iau urma vânatului, să dobor animale mari precum mamuții sau mărunte precum chițcanii, să merg mult-mult fără să-mi fie sete sau foame, să Împletesc frânghii, să mă uit după locul, mereu altul, de unde răsare soarele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
e doar o singură clipă potrivită ca să Începi ceva? Tu trebuie să le dai lor, Îi arătă el pe oamenii din jur, ceea ce urmăritorii tăi n-ar dori să le dea niciodată. Vindecătorii care ne sunt vrăjmași au avut o grămadă de vreme ca să zădărnicească cele puse la cale de Moru. Așa că, te mai Întreb o dată: dacă ai plecat prea târziu la drum? Am tăcut mâlc. Îmi părea rău că nu știam să vorbesc ca oamenii uscățivului, căci gândurile lor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de vreme rea sau bună, știa tot ce făcuse neamul lui de când era neam, știa să Îndrepte oasele frânte la vânătoare, știa să facă praf de piatră albă pentru cufureală și știa că frăția de sânge prin țânțari omorâse o grămadă de oameni. Dar, cel mai bine și mai bine știa să stea. - Să stai? - Îhî. Să mă uit. Asta știu cel mai bine. Să văd. Asta făceam cel mai mult pe pământul nostru. - Și ceilalți ce ziceau când vedeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]