4,781 matches
-
ies toate cum trebuie și atunci minunea că ies, toate mărturisesc și urlă la fel de statice de dinamice! frază de control, zăpada lîngă vagon se topește încremenită pînă la primăvară, Cioc-cioc-cioc la uuușa meaaa! în secuime tineretul tot cu manelele, fredonăm, graiul unguresc, ăștia mai mari, păi are șase-șapte copii! catedrala catolică prea mare pentru sat, dar încape în ea muntele, burta văilor cu buric de soare sub mal, răspuns mamei la telefon, spre Moldova crăpătura de senin cerul mediteranean albastru de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
derizoriu, mai ales atunci cînd e purtat de mărunți prinți germani sau de către unul sau altul dintre suveranii secolului al XIII-lea, moștenitori ai Imperiului bizantin distrus de cruciați. Paradoxala Europă, cea care vede, începînd cu secolul al XII-lea, graiurile "vulgare" depășind în importanță limba comună care este latina, în timp ce partea orientală a continentului continuă să se exprime în greacă. Odată cu avîntul limbilor vulgare, Europa își desăvîrșește fărîmițarea într-un întreg șir de entități, care adaugă noi clivaje celor rezultate
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
adevărați oameni ai puterii. Sub Carol cel Mare și Ludovic cel Pios, viața culturală cunoaște o anume înflorire, manifestată prin dezvoltarea școlilor, reforma clerului, renașterea unei arte oficiale a palatelor si bisericilor, în timp ce, în defavoarea latinei, limba "vulgară" și mai ales graiurile romane evoluează tot mai mult. Cînd, în 737, moare merovingianul Thierry IV, Carol Mar-tel, Majordom al Palatelor Austrasiei, Neustriei și Burgundiei, nu consideră necesar să-i caute un succesor în dinastia domnitoare. Se comportă ci însuși ca un suveran, Icgiferînd
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
la vremea respectivă este limba folosită de negustori impune, deci, ca ele să primească o instruire adaptabilă nevoilor momentului. Această instruire este asigurată în școli publice, independente de influența clerului. Ea este asigurată în limba "vulgară", ceea ce contribuie la fixarea graiurilor "naționale" și face să pălească hegemonia latinei, redusă, la mijlocul secolului al XIII-lea, la două spații principale: învățămîntul superior și liturghia. Două fapte majore merită a fi subliniate. În primul rînd, întîietatea pe care o exercită, în domeniul literelor profane
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de Troyes este adevăratul fondator al tradiției romanești care începe să se afirme în Europa și chiar dincolo de frontierele sale. Prin eleganța și limpezimea stilului său, Chrétien de Troyes contribuie, în plus, la triumful francianei dialect din Ile-de-France asupra altor graiuri din regat. La începutul secolului al XIII-lea, literatura aristocratică cunoaște o nouă transformare, consecință a schimbărilor care afectează mentalitatea și gustul unui public mai modern, mai grijuliu față de realitatea concretă, mai aproape de universul intelectual al burgheziei și clerului, și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de mai multe luni era pradă febrei, neputându-se îngriji în Moldova, a cerut permisiunea să se îndrepte spre Constantinopol pentru medicație. Aici îl găsim în luna mai a acelui an. A avut astfel ocazia să informeze Prefectul prin viu grai despre desfășurarea evenimentelor din Moldova care îi erau de-acum bine cunoscute, alcătuind o relatare și către Sf. Congregație. Printre altele, spunea că aici trăiesc mulți catolici neconvertiți de Pr. Paolo Bonnici încă din timpuri străvechi; că nu existau mânăstiri
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Petricca și Frascella din Constantinopol, cereau permisiunea să se întoarcă în Italia pentru a putea pleca într-o altă Misiune pentru că, în Orient, din cauza războaielor și a schimbării continue a domnitorilor, izbândeau prea puțin; și pentru a istorisi în viu grai situația Misiunii noastre. Cu toate acestea au rămas pe loc până în primăvara anului 1634; apoi, văzând că ceilalți doi însoțitori se reîntoarseră în aprilie din Moldova din cauza veștilor grele de război, decid să plece. Mai întâi a plecat Pr. Frascella
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
afla la Roma, pentru a o consemna custodelui; iar pontiful Inocențiu X a trimis o bulă domnitorului Valahiei comunicându-i decretul împărțirii făcute. Pr. Francesco Silvestri da Castro, O.FM. Conv., care mersese la Roma pentru a expune prin viu grai motivațiile asupra controversei conventului din Târgoviște, s-a întors în Misiune unde era așteptat cu multă înflăcărare, anul următor 1647. El a adus nu doar Decretul din 16 ianuarie 1646, ci și o scrisoare de-a papei Inocențiu X (1644-1655
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
a reperat "mesianismul cărții" (p. 98) drept crezul ce a acționat ca resort al mișcării inițiate de Școala Ardeleană. "Cărțile erau pentru ei cărămizi pentru zidirea lumii. Și ei se simțeau chemați să pună umărul la zidirea unei lumi în grai românesc" (Blaga, 1995, p. 99). Cuvântului scris, sub forma tipăriturii, stă la baza articulării conștiinței naționale. B. Anderson (2000) [1983], în influentul său studiu în care asemuiește națiunea unei "comunități imaginate", a stăruit asupra relației intrinseci existente între cuvântul tipărit
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-lea și al XVI-lea sunt martorele succesive ale Începuturilor și biruinței scrisului în limba română, după cum titrează cartea semnată de P.P. Panaitescu (1965). Sub impulsul presiunii confesiunilor reformate care militau pentru necesitatea traducerii cuvântului divin din limbile sfinte pe graiul popoarelor, limba română se impune asupra celei slavone ca limbă literară, de cancelarie și liturgică 1. Există, desigur, și factori economici, dincolo de cei ce țin de prozelitismul religios, care și-au adus aportul la instituționalizarea limbii române ca limbă oficială
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în "Statul" cărora erau acum asimilați. Prin primirea unirii, conștiința de neam a românilor transilvăneni a fost dezghiocată din valva ortodoxă înlăuntrul căreia a evoluat cu lenevie până în pragul închegării unei difuze identități etnice fundamentată pe comuniunea de credință și grai. După ce Reforma protestantă a răscolit conștiința de neam difuză a românilor transilvăneni, fixând ortodoxia ca nucleu identitar, Contra-reforma catolică, exprimată prin oferta de unire, a precipitat o tot mai clară conturare a conștiinței naționale românești. Acceptarea unirii bisericii române cu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să producă o criză în conștiința de sine a românilor, dată de dislocarea identitară generată de acțiunea unui agent eterogen (oferta imperială de unire) care a provocat tranziția de la conștiința difuză de neam având ca țăruș ortodoxia și comuniunea de grai către precizarea tot mai lămurită a unei forme incipiente de conștiință națională. Lepădarea ortodoxie ancestrale în care era codificată, oricât de nelămurit încă, conștiința de sine românească, a produs un gol identitar ce risca să arunce în aer nu doar
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spiritul țărănesc. Această matrice reprezintă identitatea cu sine însuși a românismului în cursul veacurilor; ea constituie permanența și puterea noastră, în aceeași măsură ca plasma germinativă. Matricea stilistică colaborează la definirea unui popor tot așa de mult ca sângele și graiul. Ea poate să crească sau să scadă, dar când se stinge, se stinge și poporul. Această matrice stilistică, mănunchi secret de puteri eficiente, este de altfel singura noastră "tradiție" (Blaga, 1969, p. 223). Esența identitară a românismului rezidă așadar în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
petiție, de a critica regimul și de a demonstra contra lui? Din ce an sau din ce deceniu apreciază istoricii că ar fi existat o apărare constantă a drepturilor oamenilor de a se întruni, de a se exprima prin viu grai și prin scris și între ce limite? b) A doua treaptă este cea a încorporării. Cît timp a trecut pînă ca potențialii susținători ai mișcărilor de opoziție în formare să se fi bucurat de drepturile formale de participare la alegerea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
plin de inițiative, cu o putere de muncă rar întâlnită, insistent în sensul bun al cuvântului, corect și atent la tot ce se petrece în sfera sa de activitate. Un om plăcut, deschis, știind să plaseze o glumă, în plăcutul grai moldovenesc, pe care să o savurezi cu multă plăcere. Aceasta este imaginea și impresia pe care ți-o lasă „dom’ profesor” și nu numai nouă, celor care l am cunoscut bine, dar și studenților pe care i-a educat în
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Din 1959 nu am mai vorbit românește. Am mai citit cîteva cărți. Apoi am venit de cîteva ori la ambasadă... C.S Totuși, vorbiți la fel, chiar mult mai bine decît alți români. Fără ezitări, corect și încă într-un grai plin de savoare. G.B Am memoria foarte bună. Am avut și un fel de jurnal, pînă în 1959. Apoi, ce să mai fi scris? Am scris peste tot scrisori, dar n-am primit răspuns. După un timp, am renunțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Veac nou », « Vestea satelor », « Viața literară », « Victoria ». Ca volume și plachete a tipărit : « Flori de lut », poezii, Editura literară a « Casei Școalelor », București, 1920, 87 pagini ; « Râsul apei », poezii, ibidem, 1923, 123 pagini ; « Soare », poezii, București, editura « Casa Școalelor », tiparul « Graiul românesc », 1926, 100 pagini ; « Catrina și veverița », poem, 1933 în manuscris depus la Editura « Eminescu », etc. George Călinescu consideră poezia lui George Talaz drept meditativă, corectă, solemnă și fără culoare, cognitivă în aparență și simbolică, încadrând creația sa la capitolul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
rezumate - și chiar atenuate compensator, În schimbul cultucului de pâine - În puțin suflet, adică ce spun poate obsesiv, despre rolul nostru de a transforma - evolutiv - substanța În informație. Toate Însă posibile doar ca venind din partea unui prieten, chiar a unuia fără grai. Copilul sărac știe s’o facă, știind ce-i lipsa. Mă Îndoiesc de acela bogat, căci sătulul nu crede flămândului; flămândului, adică aceluia care răspunde prezent taman caracteristicii esențiale a acelei lumi informaționale. Așteptați poate și antiteza? Ca de obicei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
București și stabilit în cele din urmă la New York. Bunicii îi plăcea mult Moscopol, în speță, acea piesă cu care se identifica o națiune întreagă, dar care ulterior fusese interzisă de guvernul comunist, „Tot ce-i românesc nu piere”: I. Graiul dulce ce ne înfrățește Niciodată nu va fi uitat Căci în el se-ascunde și trăiește Tot ce-i mai frumos și mai curat Pe câmpie și în munți răsună Glasul vitejesc clocotitor Care toate inimile adună Pentru un destin
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și răzlețirilor de pe lungul drum al Istoriei, va tinde necontenit spre libertate și unitate. Așadar, dintotdeauna Basarabia și Bucovina de Nord au trăit și vor trăi cât lumea, prin trecutul lor glorios, ca un tot unic și indestructibil, în hotarele graiului și pământului românesc, rânduite de însăși Pronia Cerească, hotare care au fost să fie Țara Românilor, având coloană vertebrală Carpații, cu văi și coline de la Nistru până la Tisa și de aici până la Dunăre și Marea cea Mare și Neagră. Prin
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
un om își face apariția, și fiecare are speranța că noul venit va fi ghigan, întreg și sănătos va duce la întărirea familiei, clanului, comunității. Cu multă vreme înainte de apariția noului membru al societății, lumea întreagă e informată prin viu grai. Vorba se duce conform zicalei că între mâță și femeie diferența este aceea că, mâța, atunci când face dragoste o știe toată lumea, după cum atunci când naște n-o știe nimeni, pe când femeia, atunci când face dragoste n-o știe nimeni, dar când naște
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
negri Ea ședea și chindiseară, hei ler, flori de măr Tot gulere voinicești Și prapore-mpărătești, hei ler, flori de măr Și scandile mari, domnești Pe-acolea cine-și trecea, hai ler, flori de măr Trece marele ei crai Și din grai așa grăia, hei ler, flori de măr Dar (Lină) d’ochii-s negri, Fă-mi și mie d-un guler, hei ler, flori de măr D-un guler și d-un propor Că eu ție că ți-oi dare, hei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nădejdea mea, te-ai stins Cine știe unde. Și cine-a fost să te jelească ?... Doamne ! Sufletul mi-e pârjolit Sub teiul ei O văd și-acum. Așteptând și torcând. Până fusul din mâna-i Căzu pe vecie... Odă mătușii Nisia Cu graiul blând, cu vorba înțeleaptă, Adesea o vedeam, privirea cum-și îndreaptă Spre cei ce-o ispiteau. Ochi-i mărgăritare scăpărau. Ziua trebăluia prin tindă, prin băracă. Sau prin grădină, să culeagă de pe-o cracă Un măr rotat ori pere
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și Carpații făgărășeni, martoră seculară a suferințelor îndurate de Neamul Românesc, a vut fericirea să dea din seva rădăcinii sale etnice, adânc înfiptă în pământul și crezul latin, un număr însemnat de intelectuali naționaliști, care au păstrat în popor tezaurul graiului, credinței, obiceiurilor strămoșești, în decursul milenarei stăpâniri străine. Prin mintea lor plină de înțelepciune, prin dragostea lor de Neam și Patrie, acest tezaur a fost transmis din generație în generație, în scopul înfăptuirii idealului național, realizat în vremurile noastre. împrejurări
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
numai din punct de vedere cultural ci și din punct de vedere politic; întregirea noastră a tuturor ca stat și națiune, în granițele firești în care am fost așezați odinioară de strămoșul nostru Traian. Afară de intelectualii de seamă cari prin graiul și scrisul lor, țineau aprinsă flacăra conștiinței naționale a poporului înrobit, Țara Oltului se mai mândrește cu un mare naționalist, autodidact - Badea Cârțan - care, prin sacrificiul de sine pus în slujba națiunii a fost și va rămâne o pildă vie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]