6,001 matches
-
explică Tiberius. Simte o bucurie răutăcioasă să-l necăjească: — Ce, crezi că zeul se mulțumește numai cu ciurucuri? Tânărul tace rușinat. — Trebuie să-i dăm și lui ceva din ce mâncăm noi, adaugă ironic Nero. Paterculus întoarce privirea, ofensat. Nu gustă acest gen de glume. Tiberius Nero se cufundă din nou în tăcere. Își concentrează atenția asupra activității preoților. Separă cu mare băgare de seamă cărnurile, nu care cumva să le încurce pe cele oferite zeului cu cele date credincioșilor. Măruntaiele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apropii de ghereta vânzătorului, și cu fiecare pas, imaginea unui sandviș cu șuncă, feliuțe de șuncă unsuroasă, împănate cu grăsime prelingându-se dintre feliile groase și albe de pâine - imaginea devine atât de vie, încât ai impresia că aproape îl guști. În fiecare dimineață te lupți cu tine, Jemima. Îți spui că azi ți-ai început dieta, dar mirosul devine prea greu de suportat, și în fiecare dimineață te trezești că te așezi la rând la casă și ceri două sandvișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Aceasta și le îndeasă în geantă, continuând șarada, și apoi o ia în sus pe stradă. După câțiva metri, sandvișurile cu șuncă încep să te cheme. „Jemima“, șoptesc ele din adâncul genții tale. „Suntem minunate și unsuroase, Jemima. Simte-ne. Gustă-ne. Acum.“ Iar tu, Jemima, îți îndeși mâna înăuntru, dorința învinge rapid orice tensiune legată de mâncatul în public, și din una, două, trei, patru înghițituri sandvișurile s-au dus. Apoi o iei spre birou, ștergându-te la gură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întuneric, cu un băiat atât de neimportant încât poate foarte bine să rămână anonim. Și de atunci a avut ciudata fascinație pentru bărbații care aveau o înclinație pentru doamne masive. Însă nu prea i-a plăcut sexul vreodată, nu a gustat niciodată plăcerea de a face dragoste - dar asta nu împiedică o fată să vizese, nu-i așa? Azi însă, în ziua cursului, ziua în care va învăța cum să exploreze World Wide Web, are loc o deviere de la această rutină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
asta pentru mine, acum. ― Cum e șampania? întreabă el. ― Delicioasă. Mai iau o gură, după care îmi dau seama că paharul meu e gol. La naiba, e din cauza emoțiilor, evident că l-am dat pe gât înainte să apuc să gust măcar. ― Ia de-aici, spune Brad și râde, după care ia sticla și-mi umple paharul. ― Nu prea beau, îi zic, dar asta e o ocazie specială. El râde din nou, iar eu îl privesc peste buza paharului, și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un sandviș de la magazinul de delicatese. Nu mă deranjez să mă așez la una din mese, stau pur și simplu lângă tejgheaua de la magazinul de delicatese îndopându-mă cu un sandviș cu pastramă în pâine de secară, pe de-abia gustându-l. Ajung apoi la standul de hamburgeri, unde trec peste hamburgeri și merg pe cartofi prăjiți. Mă opresc la standul cu mâncare chinezească și cer tăiței de Singapore și costiță goală, moment în care chiar mă așez, pentru că așa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din sufletul meu. Magazinul de bomboane. Umplu o pungă de hârtie cu dulciuri de toate felurile imaginabile, și chiar înainte să plec din magazin, îmi îndes în gură câteva mâini pline de dulciuri, pe care nici măcar nu apuc să le gust. Plec de la mall și trag valiza la o cabină telefonică de afară, desfăcându-mi cei doi nasturi de sus ai pantalonilor micuți de dril, care acum îmi presează dureros carnea. Când formez numărul, îmi frec stomacul ca să încerc să dispersez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i sboară lumea luminând, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n brațe, tu îl fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. {EminescuOpI 16} Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăție Ca a nopții
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și pește uscat. În crângul din apropiere o pasăre țipa ascuțit. N-ar fi eliberat japonezii așa de repede pe nimeni altcineva, nu? spuse Diego în timp ce-l servea pe misionar. Acesta se mulțumi doar să zâmbească, dar în sinea lui gusta din plin un sentiment de satisfacție și de mândrie. Dar nu japonezii m-au eliberat, parcă îi predica el lui Diego arborând o expresie ce putea însemna și umilință, dar și semeție. Domnul vrea ceva de la mine și a binevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
folos pe lumea asta. Pentru o vreme se prefac că ascultă cuvântul Domnului, dar numai pentru că își doresc nu învățătura creștină, ci lucruri care să le fie de folos în război sau care să le aducă bogăție. De câte ori n-am gustat eu desperarea în Japonia! Simțul japonezilor pentru câștigul lumesc este cât se poate de ascuțit, dar de veșnicie nu se arată interesați nici cât negru sub unghie. Cu toate acestea, Japonia și japonezii îmi trezesc cu atât mai mult dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ajuns să cred că nu trebuie să ne închidem ochii față de învățătura creștină în care cred laolaltă oamenii acestei lumi largi. Ca de obicei, samuraiul îl invidia pe Nishi pentru tinerețea și înflăcărarea lui. Spre deosebire de el și de Tanaka, Nishi gusta din plin și fără împotrivire tot ce era nou și izbitor pe aceste meleaguri străine. Samuraiul însă nu putea să facă la fel, căci, cu toate că se hotărâse să se lase în voia noului său destin, până la urmă era la fel de legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Țărmul... Japoniei... zise Nishi oftând adânc și rămânând apoi fără grai. Cum pășiră pe țărmul presărat cu iarbă de mare neagră, un val limpede le udă blând picioarele. Multă vreme japonezii rămaseră pe loc cu ochii închiși ca pentru a gusta din plin atingerea răcoroasă apei. Slujbașii care ieșiseră afară din oficiul de gardă se opriseră în loc și se uitau la ei bănuitori. Unul dintre ei strigă: — Oh! Omul o rupse dintr-o dată la fugă înspre ei împrăștiind nisipul de pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Am observat că munții arată ca niște elefanți albi. Nu-i o chestie deșteaptă? — Ba da, este. — Și am mai vrut să-ncerc băutura asta nouă. Cam asta-i tot ce facem, nu? Ne uităm la lucrurile din jur și gustăm băuturi pe care nu le știm. — Cam da. Fata se uită Înspre munți. Sunt niște munți adorabili. De fapt, nu arată neapărat ca niște elefanți albi. Mă refeream doar la culoare, e ca a elefanților albi, așa cum se vede printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ești de prea mult timp aici. Al treilea soldat: Și ce dracu’, crezi că eu nu știu? Primul soldat: Auzi, George, poți să-i dai ceva pentru stomac omului ăstuia? Cârciumarul evreu: Am aici ce-i trebuie. [Al treilea soldat gustă din amestecul preparat de cârciumar.] Al treilea soldat: Ce-ai băgat În asta, resturi de cămilă? Cârciumarul: Da-ți-o peste gât, locotenente. O să vă simțiți mai bine imediat. Al treilea soldat: Păi, mai rău nici n-am cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și a vrut să i-l fac cu un sos cu vin, să fac un sos negru cu vin, unt, ciuperci, ceapă și tot ce mai era, ca să-l mâncăm cu iepurele. Am făcut bine sosul și el l-a gustat și a zis - „La sauce est meilleure que le iepure“. Așa-i de unde vine el. Il y a beaucoup de gibier et de vin. Moi, j’aime le pomme de terre, le saucisson et la bière. C’est bon, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am venit. — Sunt foarte fericit că ați venit. — Și noi. Mai vreți un pahar? — De ce nu? spuse grasul. — Vă rog, spuse cel mic. — Eu nu, spuse slabul. Mi se urcă la cap. — E foarte bun, spuse cel mic. — De ce nu guști puțin? Întrebă domnul Frazer. Lasă să ți se urce puțin la cap. — Și după aia vine durerea. — N-ați putut trimite niște prieteni la Cayetano? — N-are nici un prieten. — Toți avem prieteni. — El n-are. — Cu ce se ocupă? — Joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oraș. Ia cu mânuța din spuma care-i acoperă pielea. Vrea să ducă la guriță, dar mămica îl oprește: Nu, Sorinel, nu e papa. Pândește clipa când cei din jur nu sunt foarte atenți la el și reușește, totuși, să „guste” puțină spumă. Așa e cum i a spus mama. La gust nu e rea. Aduce, chiar, cu ceaiul de mușețel. Dar... Ia, uitați-vă, ce mustață și barbă are frățiorul meu! Ce mai faci, moșulică? Auzind clinchetul zglobiu al unui
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de fiecare dată, să mai sădească un pomișor în livadă. Așa se face că, astăzi, Sorin și Sorina sunt încărcați de pere dulci și parfumate, Adrian are o sumedenie de gutui pufoase pe crengile sale, iar Alina te îmbie să guști doar una din piersicile ei parfumate... În timpul săptămânii, când ograda pare tristă și părăsită, bunica și bunicul se duc, în puținele lor clipe de răgaz, să mai stea de vorbă cu Nicușor sau Viorica, cu Adrian sau Alina, cu Sorin
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că în școală nu studiase limba engleză) la care a fost admis în anul 1974. Anii de studenție i-au dat șansa debutului în presă prin colaborarea la revista ieșeană „Opinia studențească”, alte ziare și reviste, dar mai ales, să guste din mirajul pasiunii sale de redactor la Radio Iași, în urma concursului din 17 noiembrie 1974, în calitate de colaborator extern. Fiind chiar realizator al unor emisiuni, între care și „Actualitatea sportivă” s-a dedicat întru totul acestei munci. Pentru aparițiile sale pe
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Gigi, Viorica, Vasilică, Nicușor, Tudorel, Maricica, Laura, Petrică, Sorina, Sorin... Așa se face că, astăzi, Sorin și Sorina sunt încărcați de pere dulci și parfumate, Adrian are o sumedenie de gutui pufoase pe crengile sale, iar Alina te îmbie să guști doar una din piersicile ei”. Capacitatea figurativă demonstrată de autor în asemenea secvențe este remarcabilă. Demne de menționat sunt și câteva proze cu subiect animalier ale volumului în care, pornind de la mărunte întâmplări domestice, autorul construiește scenarii interesante. Astfel, în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Fulgerător a lovit cu brânca „pescarul", cu lingura tălpii a prins pe dedesubt păstrăvul, și cu o zmucitura l-a aruncat pe uscat. În zadar s-a zbătut acolo peștele. Ursul a pus îndată gura pe el și i-a gustat cu placere carnea dulce. Dar ce-i un păstrăv pentru o namilă de urs? Iarăși s-a așezat la pândă și a prins alt pește, și apoi altul, până când cei ce jucau în baltă au prins de veste și au
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Era jenant pentru el să se uite la cei doi tineri și să simtă cât de diferită era situația În care se afla el. Aproape că i se părea că fac paradă de intimitatea lor sexuală. Între timp, Marlena nu gusta deloc sesiunile prelungite de săruturi franțuzești. Puțină giugiuleală era În regulă, dar asta era deja exhibiționism. Cine Își dorea să-i privească cum Își spală practic gingiile unul altuia cu limba? Mișcarea de du-te-vino a limbilor lor semăna mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de fapt. Se aplecă spre o masă și Îndreptă niște tacâmuri care erau deja perfect aliniate. Aveți răbdare și, vă rog eu mult, luați cina. În seara asta avem un fel special cu creveți. Ar fi păcat să nu-l guste nimeni. Harry sări peste cină și bău patru sticle de bere birmaneză În timp ce se plimba În sus și-n jos pe doc, scrutând peisajul din ce În ce mai estompat, lacul din ce În ce mai Întunecat. Băieții care cărau bagajele, acum Îmbrăcați În chelneri, stăteau gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de ierburi amare și alcool. Gemenii Îi explicară cât se poate de clar. E foarte bună, foarte pură, am făcut-o și pus-o la macerat chiar noi. Ceaiul e făcut din frunzele unui arbust care crește În pădure. Am gustat prima dată din frunze pentru că nu aveam ce mânca. Și, ce să vezi, cei care erau bolnavi s-au făcut bine. Iar cei care nu erau bolnavi, nu s-au mai Îmbolnăvit niciodată. Desigur, Vera nu Înțelese o boabă. Clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cald. Într-o zi m-a invitat un fost coleg de la fabrica de hârtie la el în cămin. Și el se mutase la altă firmă. La ei, bucătăreasa prepara în fiecare zi orez cald, aș fi putut mânca oricât. Am gustat și eu, ce gustos era... (râde). Apoi m-am angajat dincoace. Nu mă interesa în mod deosebit salariul. Mă gândeam doar la faptul că voiam să mănânc orez cald. În locul ăsta nu se ocupau de producție, ci doar de vânzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]