KorAP: Find »[drukola/base=habar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...140 141 142 ...211 >

5,257 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

are nici o importanță. Nu mor dacă fac reverențe o dimineață. OPT În clipa în care ies din cameră, pornesc în fugă pe scări, traversez coridorul și intru în dormitor, să-mi verific mobilul. Dar e încărcat doar pe jumătate și habar n-am unde să mă duc, ca să am semnal. Dacă Trish are, înseamnă că pot vorbi și eu. Mă întreb în ce rețea... — Samantha ? Îi aud vocea de jos. — Samantha ? Pare iritată. Acum îi aud pașii pe scări. — Da, doamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de altele ! Nu prea știu cât am fost de convingătoare. Nathaniel pare perplex. — Trebuie să comand niște praz, spune tărăgănat. Ce varietate de praz preferi ? Albinstar sau Bleu de Solaise ? Mă uit la el și simt că mă furnică fața. Habar n-am la ce se referă. — Păi... îhm... prima, zic într-un final. Are multe calități... gustative. Nathaniel își lasă jos carnețelul și mă măsoară din priviri. Apoi atenția i se îndreaptă din nou asupra paharului meu de vin. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cât cepele. — Păi. Îmi dreg glasul de mai multe ori. Cred că am să folosesc... metoda obișnuită. Cuvântul „glazură” vine evident de la consistența transparentă a... ăă... finisajului... și completează perfect foie-ul... Gras, adaug repede. De gras. Adică... amestecul de arome. Habar n-am ce naiba îndrug aici, dar se pare că nici Trish și nici Petula nu și-au dat seama. Ba chiar par sincer impresionate. — Unde naiba ai găsit-o ? o întreabă Petula pe Trish pe un ton de șoaptă care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
s-a întâmplat. N-am timp să înțeleg ce s-a întâmplat. Nu e momentul cel mai bun pentru analize. De fiecare dată când o dau de gard, arunc pur și simplu chestia respectivă și o iau de la capăt. Geigerii habar n-au de nimic. Beau sherry în salon. Și sunt convinși că totul merge ca la carte. Trish a încercat să intre în bucătărie acum vreo jumătate de oră, dar am reușit s-o trimit la plimbare. În mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
jos. Nu e normal ca menajerele să citească articole despre controalele monetare internaționale. Ar trebui să nu-mi văd capul de treabă, făcând dulceață sau altceva de genul ăsta. Doar că există deja un dulap plin cu gemuri. Și oricum habar n-am cum se fac. Ce altceva aș putea face ? Ce fac menajerele toată ziua ? Mă uit iar la bucătărie și mi se pare perfect curată. Aș putea să pregătesc micul dejun, îmi trece prin cap. Dar nu pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sus. Ușor alertată, îi urmăresc privirea. Acolo, deasupra noastră, se află un munte de cămăși șifonate care atârnă pe un suport de lemn, la uscat. Cel puțin treizeci. În clipa în care le văd, simt că mi se taie picioarele. Habar n-am cum se calcă o cămașă. N-am ținut în viața mea în mână un fier de călcat. Ce-o să fac ? Bănuiesc că o să le netezești cât ai clipi ! adaugă veselă. Scândura de călcat e acolo, adaugă cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
e, spun într-un final, cu fața în flăcări. Dar este, de asemenea, și o marcă foarte cunoscută de scânduri de călcat. De fapt, cred că mătura a fost botezată așa... ăă... după scândura de călcat. — Serios ? Trish pare fascinată. Habar n-am avut ! Spre groaza mea, se sprijină de ușă și-și aprinde, fără grabă, o țigară. Nu mă băga în seamă ! adaugă, cu glasul învăluit în fum. Tu vezi-ți de treabă ! Să-mi văd de treabă ? — Uite și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să stea întins ? 9.42 Și de ce sunt saltelele atât de grele ? 9.54 E curată tortură. În viața mea nu m-au durut brațele atât de tare. Păturile cântăresc o tonă, iar așternuturile nu vor să stea drepte și habar n-am cum să aranjez nenorocitele alea de colțuri. Oare cum fac asta cameristele ? Cum ? 10.30 În fine. O oră întreagă de muncă grea și am reușit să fac fix un pat. Deja am rămas foarte tare în urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
puțin și-mi nimerea drept în ochi. 12.32 FUCK. Ce mi-a făcut la PĂR ? Pe la ora trei sunt complet depășită. N-am bifat decât jumătate din lucrurile de pe listă și nu mă văd deloc ajungând la capătul listei. Habar n-am cum face lumea curat. E cel mai greu lucru pe care l-am făcut în viața mea. Nu mă mișc deloc grațioasă ca Mary Poppins. Trec de la o treabă neterminată la altă treabă neterminată, ca un pui fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Te-am văzut, ai muncit toată ziua. Ai mâncat ceva ? — N-am avut timp. Mă las să cad pe un scaun, brusc prea slăbită ca să mă mai pot mișca. Mă doare fiecare mușchi din corp, chiar și mușchi de care habar n-aveam că-i am. Mă simt de parcă aș fi alergat la maraton. Sau aș fi trecut înot Canalul Mânecii. Și încă n-am lustruit lemnăria și n-am bătut preșurile. — E... mai greu decât am crezut, zic într-un final

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
alta. Astea trebuie să fie legumele. Ating ușor cu vârful piciorului una dintre acestea. Ar putea fi varză sau salată verde. Sau, poate, frunze ale unei plante care crește sub pământ. Sinceră să fiu, poate să fie și un extraterestru. Habar n-am. Mai rătăcesc o vreme, după care mă așez pe o bancă de lemn acoperită cu mușchi și mă uit la un tufiș din apropiere acoperit cu flori albe. Mm. Ce drăguț. Și acum ? Oare ce fac oamenii în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fiu atentă la împrejurimi. Nathaniel a făcut stânga și merge cu pași mari pe drum - dar eu pur și simplu nu mă pot mișca. Mă uit cu gura căscată la priveliștea din fața mea. Satul ăsta e absolut uluitor de frumos. Habar n-am avut. Mă uit în jur și privirea îmi zăbovește cu nesaț asupra zidurilor vechi, de culoarea mierii. Șirurile de case vechi cu acoperișuri foarte abrupte. Pârâul mărginit de sălcii. Mai sus pe drum se vede pub-ul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
scuze. Mă grăbesc să-l ajung din urmă. E un loc incredibil de frumos ! Nici nu mi-am dat seama până acum. — E drăguț. Simt în tonul lui o urmă de mândrie. Cam plin de turiști, dar... Ridică din umeri. — Habar n-am avut ! Pornim mai departe, dar eu nu mă pot opri să nu mă uit în jur, cu ochii mari. Ia uite la pârâul ăla ! Ia uite, ce bisericuță superbă ! Mă simt ca un copil care descoperă o jucărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fără drept de apel încât îmi vine să râd. Mă uit la ea cum pune pe foc o oală uriașă și strălucitoare, după care se întoarce spre mine, cu brațele încrucișate. Deci i-ai păcălit ca la carte. Da, zâmbesc. Habar n-au cine sunt. Și cine ești ? Întrebarea ei mă ia total pe nepregătite. Deschid gura, dar nu-mi iese nici un cuvânt. — Ăsta e numele tău adevărat, Samantha ? — Da ! zic șocată. — Scuză-mă, am fost puțin cam directă. Ridică o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
uitându-mă la câmpurile verzi acoperite de ceață și mă simt inexplicabil de ușoară. N-am nici un motiv să fiu atât de fericită. Pe hârtie, totul continuă să fie catastrofal. Cariera mea de mare perspectivă s-a sfârșit. Familia mea habar n-are unde sunt. Câștig un salariu de nu știu câte ori mai mic decât înainte, la o slujbă care înseamnă să ridic chiloții murdari ai altor persoane de pe jos. Și totuși nu pot să nu lălăi fericită în timp ce-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
paișpe ani. Îmi iau portfardul și petrec cam zece minute aplicându-mi și ștergându-mi machiajul, până când reușesc o variantă de machiaj natural și subtil, și totuși definit. Asta în cazul în care n-am pierdut complet aiurea zece minute. Habar n-am. Acum punctul doi, limbajul trupului. Mă încrunt, încercând să-mi amintesc regulile de la televizor. Dacă o femeie e atrasă de un bărbat, i se dilată pupilele. De asemenea, se va apleca în mod vizibil în față, va râde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
vorbim. În cele din urmă, Eddie oftează exasperat și lasă jos stiloul. — Bine. Se ridică, mă conduce afară din încăpere și mă întreabă : Ce-i ? Mă uit la el cu un aer tâmp. Acum că l-am scos din cameră habar n-am cum să aduc vorba despre subiect. Ce să-i zic ? Domnule Geiger, v-aș recomanda să treceți atent în revistă clauza numărul 14. Domnule Gieger, interesele dumneavoastră nu sunt suficient protejate. E imposibil. Nu pot să-i zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Freya încet. Samantha, tu chiar ai luat-o razna complet ? — De ce nu ? spun defensiv. Chiar tu mi-ai zis că ar fi bine să fac o pauză. — Bine bine, dar totuși... menajeră ? Nici nu știi să gătești ! Pe bune acum, habar n-ai să gătești ! Acum chicotește amuzată. Te-am văzut gătind. Ești antitalent. Ca să nu mai zis că n-ai spălat în viața ta. — Știu ! Mă apucă un hohot isteric de râs. Sinceră să fiu, la început a fost un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
junghi de mâhnire, adânc îngropată. Visul ăla s-a sfârșit, spun grăbită. Partenerii nu fac greșeli care să provoace pagube de cincizeci de milioane de lire. — Cincizeci de milioane de lire ? — Îhâm. — Iisuse, rostește precipitat, părând de-a dreptul șocată. Habar n-am avut. Nu-mi pot imagina cum ai reușit să faci față unei asemenea... — E în regulă, o întrerup. Am trecut peste asta. Serios. Freya oftează. — Știi, am simțit eu că e ceva în neregulă. Am încercat să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cu păstăi de fasole și încep să le rup cum îmi arată ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez încet-încet. Habar n-am avut că boabele mari de fasole vin din asemenea păstăi. Sinceră să fiu, unica mea experiență legată de fasole a fost să le cumpăr de la Waitrose într-un pachet învelit în plastic, să le pun în frigider, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mă bucur de acest moment în care stau pur și simplu într-o grădină frumoasă. Dar emoțiile încă îmi mai dau ghes, ca niște pești ce se zvârcolesc pe uscat. Un alt drum. Dar eu nu cunosc nici un alt drum. Habar n-am ce fac ; n-am nici cea mai mică perspectivă asupra viitorului care mă așteaptă. Mă simt de parcă s-ar fi stins lumina și pășesc bâjbâind. Tot ce știu e că lucrurile nu vor mai fi niciodată ca înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fi trebuit să mă uit niciodată pe site-ul ăla. N-ar fi trebuit să citesc niciodată comentariile alea. Acum mă aflu într-o altă lume. — Întinde mâinile, Samantha, aud deodată glasul lui Iris în spatele meu. Nu deschide ochii. Hai. Habar n-am ce vrea de la mine, dar închid ochii și-mi întind mâinile. Un moment mai târziu, simt că îmi pune în mâini ceva cald. Și că mi se ridică spre nări un miros de drojdie. Deschid ochii și văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
eram în stare nici măcar să pun la microunde o supă la pachet. Care mi-am dat șapte ani din viață pentru a nu rămâne cu nimic, și care am fost ștearsă cu buretele, de parcă nici n-aș fi existat. Care habar n-am cine sunt. Am făcut o franzelă. În momentul ăsta, mi se pare că e singurul lucru de care pot fi sigură. Spre groaza mea, o lacrimă începe să mi se prelingă pe obraz, urmată de încă una. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
carafa. Sau să-ți faci singură gustarea. — Uite ce e, n-am timp să-mi pregătesc gustarea singură, OK ? se rățoiește la mine. Sunt foarte foarte stresată în momentul ăsta. Am o tonă de treabă, am examene care se apropie... habar n-ai cum e viața mea. Mă uit la ea în tăcere, respirând precipitat, încercând să-mi stăpânesc resentimentele. — O să-ți aduc un sandviș, zic într-un final. — Mersi, spune sarcastic, după care rămâne cu brațele încrucișate, de parcă ar aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de zi a vieții mele, vreme de șapte ani. Uite-l pe Guy, care arată la fel de tulburător de chipeș ca întotdeauna. Uite-o și pe fata aia Sarah de la departamentul de Litigii, care aștepta și ea să fie făcută partener. Habar n-am dacă or fi facut-o. — Ce faci ? Melissa a intrat în bucătărie fără s-o aud. Mă privește suspicioasă. E a mea. Pe bune acum. Ce crede, că-i fur broșura ? — Făceam doar puțină ordine în lucrurile tale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]