3,648 matches
-
să mă iubești mai mult decât merit.“ „Bine, ei bine...“ (și aici se uită cu o privire fixă, patetică), „am să te iubesc așa cum meriți tu. De aici Înainte Îți făgăduiesc să te iubesc pe cât meriți tu!“ (a izbucnit În hohote de plâns). În urma acestei discuții, am devenit dintr-odată suspicios; plânsul final m-a intrigat, mi-a sădit ghimpele Îndoielii: de ce trebuia să izbucnească În plâns? Dar dacă Într-adevăr mă Înșală? (azi) Citesc trei ore fără Întrerupere, transpir o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la Început În acest labirint de plante; mă privește batjocoritor de lângă un gard verde, „pe aici nu se umblă chiar gratuit, monsieur!“; accentul pare al unui străin, mă uit la el mirat, nu-i răspund, râde, Îi Întorc spatele, râde; hohotele lui mă fac să alerg; alerg cât mă țin puterile, până ies din zona periculoasă; tot timpul am impresia că mă urmează acel fâșâit suspect; iată, intru pe Mântuleasa, mă simt eliberat, respir; deodată, Îmi amintesc că trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și termin.“ Se apropie de noptiera mea, ia două cărți, le răsfoiește. „Ți-ai propus să-l citești tot?“ „Da. Când termin vin și eu!“ Începe să se amuze. Mă privește ironic. „Și când termini?“ „În două-trei zile“. Râde În hohote. „Asta s-o crezi tu; n-o să termini niciodată. Când termini Shakespeare, o să găsești pe altul și așa mai departe. Tu ești bolnav, și de această boală nu scapi.“ (E vorba despre citit!) „Lasă bancurile. Mai bine spune-mi ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În capcană; „Muntele este cel mai frumos lucru ce-l am eu, nu am nevoie de nimeni, vreau să rămân singură, nu te mai iubesc, ești și tu un biet om ca ceilalți, chiar dacă poți fi un geniu!“. Izbucnesc În hohote de râs, dar văd că acestea o Îndurerează și mai mult. „Niciodată n-o să mergi cu mine acolo sus pe Fisura Albastră!“ Râd și mai tare, plec de lângă ea, respir profund ozonul greu al serii de după ploaie, Înțesat cu esențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că Mircea pleacă În străinătate! Mâine sau poimâine mă Întâlnesc cu el. Mie nu mi-a spus nimic de plecarea lui. O, ce fericire ar fi să nu fie adevărat! Îl iubesc atât de mult! Îmi vine să plâng În hohote! Cred că și el mă iubește. Ce să fac? Jură-te că nimeni nu va ști nimic. Să știi că sunt În stare de om disperat. Crede-mă! Te va pedepsi cerul de spui cuiva. Eleonora Aura, Ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
jandarmului nu spunea nimic. Ieșind în uliță, îi zise mai hotărît: ― Trebuie să ne abatem un minut și pe la casa mea, ca să nu creadă nevastă-mea cine știe ce! Doamna Dragoș se îngrozi văzîndu-l cu jandarmul după el. Începu să plângă cu hohote, apoi să afurisească. Soacră-sa îi ținea hangul. ― Stați, nu mă jeliți, că încă n-am murit! făcu Dragoș enervat de lacrimile lor. Stați, că nici nu știu de ce mă cheamă! ― Ia îmbracă-te, socrule, și du-te cu dânsul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sosească boierii (de altfel, un jandarm postat în dreptul cârciumii lui Busuioc, la încrucișarea drumurilor, avea ordin să vie în pas alergător să anunțe din vreme apropierea), tăifăsuia cu țăranii dimprejurul lui, aruncând și câte o glumă care stârnea negreșit mari hohote, dar păstrând totuși demnitatea cuvenită. Un țăran își îngădui chiar să-l întrebe cu gravitate: ― Oare, don' plutonier, ne dă pământ ori nu ne dă? Că dumneata trebuie să știi și, Doamne, bine ne-ar mai prinde, don' plutonier, de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne-ntrebe pe toți, pînă-i lume nu s-ar mișca nimeni! spuse iarăși tainic Ignat, ca și când el ar fi știut mai multe. ― Asta cam așa-i! șoptiră câțiva, clătinând din cap. Atunci, într-alt grup, mai spre margine, porni un hohot mare de râs și toată lumea dădu năvală într-acolo. Se auzi un glas bucuros și pizmaș: ― Luași toporul, Toderiță?... Nu cumva porniși tocmai acuma la pădure după uscături! Întrebarea păru atât de caraghioasă, că alt val de râsete cuprinse mulțimea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe acolo... Sosi și Gogu curând. În cele câteva zile de când nu l-a văzut Titu, parc-ar fi îmbătrînit cu zece ani. Își uitase cochetăriile și-și pierduse jovialitatea. Cum dădu cu ochii de Titu, începu să plângă cu hohote, ca o femeie incapabilă să se stăpânească. Numai acuma simțea cât de mult a iubit-o pe Nadina, mai mult decât pe o soră, ca pe un copil al său. Ascultând pe Titu, care trebui să repete povestirea, ofta mereu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cealaltă îi era ridicată, încât nu știai dacă brațul încerca să-l apere pe bătrân ori năluca spre care privea. Mai mult mort decât viu, s-a lăsat moale în brațele mele. S-au auzit, în jur, un fel de hohot, apoi un sâsâit, siluetele întunecate s-au scurs prin crăpăturile pereților ca atunci când torni apă pe nisipul fierbinte. Bătrânul bolborosea ceva de neînțeles, pe urmă am deslușit că le spunea pe nume demonilor, dar ei nu știau dacă, astfel, cunoscându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
părea că soarele apune de peste tot, ceea ce ar fi fost cu putință, într-un loc ca acela. Ce treabă ai tu ? se răsti Pârnaie, ridicând lama cuțitului în dreptul ochilor. — Ha, ha, ha, râse Calu, bătând sec și amenințător, în ritmul hohotelor lipsite de veselie, cu palmele devenite, dintr-odată, potcoave. Întâi și-ntâi, aruncați armele aicea, la rastel... Pârnaie privi în dreapta și-n stânga, apoi, văzând că cercul se strânge încă un pas, aruncă meșteșugit, pentru a da oarece demnitate predării
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai depărtară puțin, de parcă în sminteala ochilor ei stăteau semnele bolii. Nu vă place, ai ? strigă fata, înecându-se într-un nou val de tuse, care o clătină. Lucică o prinse de umeri, dar ea se trase înapoi. Râse în hohote în fața spaimei cu care ei se dăduseră înapoi : Vă e frică de moarte, nenorociților ? strigă iar, însă răspunsul fu doar cercul care se lărgi cu doi coți. Vreți să știți cum arată moartea ? Își apăsă batista peste obraji. Cârpa însângerată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oul cu coaja subțire, continuă Su Shun. Un gălbenuș galben înfășurat într-o coajă albă subțire ca hârtia. Vai, curge! Nu poți să-l vinzi, da’ nu poți nici să-l păstrezi. Trebuie să-l mâncăm în calitate de membri ai familiei. Hohotele de râs răsună în toată încăperea. — Su Shun! Vocea prințului Kung este periculos de joasă. Nu-ți cer mult. Te rog pentru ultima oară. Vreau să îmi văd cumnatele și nepotul. — Nu o să intri pe ușa aia. Simt că prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sărbătorii secerișului, fetele se strâng în cerc în jurul snopilor. Își acoperă fața și își dezgolesc posteriorul. Băieții fac roată în jurul lor și își aleg o fată trăgând o palmă peste fundul care le este pe plac7. În Gasconia, "curtatul înseamnă hohote nestăpânite de râs, îmbrânceli zdravene, încăierări în joacă"8. În unele provincii, aceste jocuri erotice pot merge chiar mai departe. Uneori fata acceptă să fie "pipăită", cuvânt care spune deja totul. Ea lasă bucuroasă în voia băiatului "susul sacului", adică
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai curând rezervată și distantă, devine "puțin câte puțin mai agreabil" și o părăsește cu cuvintele "pe curând, adorabilă verișoară". Râsetele au creat o complicitate între cei doi. Îi leagă acum o legătură deopotrivă spirituală și carnală: căldura, veselia acestor hohote de râs, care sunt, în felul lor, o primă mângâiere, o făgăduință de fericire. La venirea serii, Catherine se simte victorioasă: a reușit să descrețească fruntea vărului său și să-l facă pe "băiatul mare" de 18 ani să "se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bătrânei noastre lumi o umple de durere!" Mulțumită flirtului, Catherine ajunge totuși să uite de această făptură îndurerată, chinuită, sfâșiată care sălășluiește în ea. Preferința sa pentru plăcerea îmbătătoare a balului, a acestei "clipe desfătătoare" arată destul de bine că un hohot de râs, un vals însuflețit în brațele unui băiat sunt suficiente pentru a o vindeca, măcar vreme de-o clipă, de suferințele cotidiene. Pentru a-i anihila angoasa, neliniștea existențială, întrebările rămase fără răspuns. Așa frivole cum sunt, flirturile Catherinei
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
frenezie. Adesea, dar nu neapărat, acestea afișează panoplia completă a tinerei emancipate pălărie cloș și fustă scurtă, pantofi cu talpa plată și își fardează fața. Ele "beau tărie", fumează ca turcii, "înjură ca niște birjari"92 și umplu cafenelele cu hohotele lor de râs, dogite ori cristaline. Însă atitudinea dezinvoltă a acestor tinere femei maschează multe angoase: teama de bărbați, teama de sexualitate, de ce va spune lumea, de o sarcină nedorită. Trebuie să reamintim că în 1920 nu exista încă niciun
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu un vecin să dansăm. Făcusem niște sâni falși din mucava și mătase și îi pusesem într-o cutie. Erau doi sâni frumoși, zvelți. Erau minunați! O operă de artă! Când băiatul a deschis cutia, a început să râdă în hohote, și toată lumea la fel!" Această Marcelle Ségal, atât de nostimă, atât de creativă, era supranumită pe atunci "băiețoasa". Și totuși, traumatizată fără îndoială de noaptea nunții și dorind să rămână independentă, Marcelle nici nu vrea să audă de flirt și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
amoroase. Ele flirtează, să ne amintim, cu Théo, un tânăr foarte respectabil în toate privințele. Ele însele rămân, în ciuda micului lor grăunte de nebunie, destul de cuminți. Mai degrabă decât săruturi și îmbrățișări, ele schimbă cu cavalerul lor replici spirituale și hohote de râs. Însă în euforia lor estivală, tinerele îi prezintă prietenei lor o versiune a faptelor vizibil mai copioasă: "Dragă domnișoară Jaja 2, îi scriu ele, Am cunoscut un tip absolut uimitor căruia i-a venit ideea să ne pună
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
chiar în seara aceea la pândă, împreună cu o altă complice. Însă Sophie cea isteață și ingenioasă prevăzuse totul. Își dă întâlnire la adresa respectivă cu Suzanne, prietena ei cea mai bună, și mimează cu aceasta o scenă de amor. Înăbușindu-și hohotele de râs, cele două liceene sar pe pat, fac să scârțâie arcurile, scot țipete scurte și se prefac a geme de plăcere... Virtuțile inițiatice ale flirtului Dacă s-ar fi petrecut în realitate, comedia aceasta bizară și șugubeață ar fi
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de acel simț al responsabilităților specific omului alb, adult și civilizat. Prins în capcana lanțului asociațiilor stereotipe, alunecă ușor de la analogia mulțime-nebunie, la analogia mulțime-femeie: "Pe scurt, prin capriciile ei cotidiene, salturile bruște de la fervoare la tandrețe, de la exasperare la hohote de rîs, mulțimea este femeie chiar și atunci cînd e alcătuită din elemente masculine, cum de altfel se și întîmplă de obicei. Din fericire pentru femei, modul lor de viață le închide în casă, condamnîndu-le la o relativă izolare"243
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
până și praștia rămăsese în buzunar. Bărbații, mulțumiți de cumpărăturile făcute și voioși din pricina vinului băut, nu-l luau în seamă pe băiat, povesteau snoave, făceau fel de fel de planuri și când și când izbucneau în lungi și mitocănești hohote de râs. Giandomenico se tot gândea la ceea ce i se întâmplase în biserică. Dorea să-i spună Catarinellei. Dar cine știe ce ce i-ar fi trecut prin cap, ar fi început să-i vorbească de semne și minuni, iar el ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
celor din familia lui? Îl revedea, îi revedea ochii aceia sinceri și îngândurați, mâinile mari și surâsul de om bun și simțea o duioșie care, dacă nu s-ar fi aflat în confesional, l-ar fi făcut să izbucnească în hohote de plâns. Duhovnicul nu se pricepuse să-i dea o explicație pe potrivă, bătuse câmpii cu unele presupuneri și sfârșise prin a-i spune să citească mai puțin, căci fraged cum era risca să-și populeze inima cu prea multe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
striga să fie ascultat, că venea de la Napoli și nu din Sicilia, că era un neguțător de condimente. Nimic, furcile consătenilor tăi nu i-au mai îngăduit nici să-și facă semnul crucii. Familie sfântă, nu altceva. Baronul izbucni în hohote de râs, pentru a însenina atmosfera, dar și pentru că, în fond, pe el nu-l interesa nici cât negru sub unghie soarta acelui sărăntoc omorât. Tommaso așteptă ca hohotul să se risipească în mirosurile și savoarea mâncării, în tăria vinului
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-și facă semnul crucii. Familie sfântă, nu altceva. Baronul izbucni în hohote de râs, pentru a însenina atmosfera, dar și pentru că, în fond, pe el nu-l interesa nici cât negru sub unghie soarta acelui sărăntoc omorât. Tommaso așteptă ca hohotul să se risipească în mirosurile și savoarea mâncării, în tăria vinului; în fine, începu din nou să spună că fusese vorba despre o experiență extraordinară în timpul căreia dispăruseră deosebirile sociale, și cine avea dăruia fără să stea pe gânduri celui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]