3,598 matches
-
cu dansul de la Odobești - dirija el -, și tu, Gane, pe aia cu «proletarii» sau să spună Genoiu cum mi-a smuls învoirea să plece o săptămînă la Cluj”. La povestirea unora din întîmplările numite, s-a rîs cu poftă, în hohote prelungi: atît oaspeții (unii cunoscuți ca „intelectuali subțiri”: Manolescu, Dana Dumitriu ș.a.), care le auzeau pentru prima dată, cît și noi care le știam. C., căruia genul acesta de evocări îi face o mare plăcere, a apelat la toți cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cel fercheș s-a întors către ele. A devenit rău: „Gura, fă, că împuțiți locul! Balabustelor! Trei ca voi nu încap în jumătate de autobuz!” O clipă țigăncile au părut încurcate. Una chiar a roșit. Lumea din jur rîdea în hohote. Dar țigănușul n-a apucat să-și savureze victoria: cea mai în vîrstă l-a poftit să-i mănînce „ghiocul”! Plus alte vorbe „condimentate”. Deși după episodul rebotezării lui Milarepa în Marù n-ar fi trebuit, am fost consternat să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și se plînge de cele întîmplate. Tatăl său îi explică cum trebuie să se poarte în astfel de cazuri. Fiul merge din nou la vecini cînd se tăia un porc. Respectînd cu fidelitate ultima lecție primită, începe să plîngă în hohote: - Vai ce jale! Era atît de bun! îl iubeam atîta! Niciodată nu se va mai găsi unul atît de bun! Exasperați, vecinii îl alungă. Povestește tatălui această nouă pățanie și primește din nou sfaturi cum trebuie să se poarte. La
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
după ce o treceau prin toate cele patru găuri ale lemnișorului, o lăsau slobodă; și în chipul acesta dobîndeau semnătura împăratului” (Procopius din Caesarea, Istoria secretă, Ed. Academiei, 1972, p. 65; Traducere de H. Mihăescu). *O greșeală de tipar care provoacă hohote de rîs și sancțiuni: putina metafizică în loc de puțină metafizică. *Ajuns pe insula Capri, doctorul Gheorghe Popovici I, chirurg eminent, a avut următorul dialog cu unul dintre localnici: - Nu sînteți rus? - Nu. - N-am văzut niciodată un rus. Cum arată un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
l-a întrebat Florin Gheuca pe Radu Beligan. „Mă rog, mă rog, cine?”, s-a arătat curios marele actor, care, ca orice demnitar, se aștepta, probabil, la un omagiu. „Bruce Lee!”, i-a răspuns băcăuanul, dînd drumul, el, primul, unui hohot de rîs. „Mai sînt și alții: Kung Fu, Gloria Henry...”, a adăugat, făcînd aluzie la faptul că, mai mult decît spectacolele, principala sursă de venituri extrabugetare o constituie video casetele și jocurile mecanice. * Am revăzut, după aproape zece ani, Love
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și traducând, cu o altă pornografie, cuvântul cenaclu în limba turcă. Dinamicul poet a exultat de fericire, a cântat și a repetat aceste cuvinte, făcându-le apoi să apară și în revista familiei sale și a lui Ceaușescu, Flacăra. Un hohot imens a cuprins întreaga suflare românească la aflarea acestei vești avertisment, din care Păunescu ar trebui să înțeleagă că lumea s-a cam plictisit de el. întâlnirea de la Mangalia a șefului de partid a fost și ea un eveniment trist
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
acestea, dar m am hotărât să merg până la capăt. Atunci însă, asemeni unei lighioane care nu știe să se apere decât într-un singur fel, eliminându-și, de pildă, conținutul intestinului, adversarul meu a împuțit locul. Ceilalți au izbucnit în hohote de râs. Lupta a încetat. Înverșunarea mea s-a transformat în silă și rușine. Dar mai cu seamă în uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care ar fi fost cu neputință să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
altceva decât plângeri, să le zic, economice, sociale, politice și de alt fel. Eu încerc Vreau să atrag atenția asupra unui nou scandal aflat, deocamdată, în faza lui de început, care promite însă să zguduie lumea literară românească, fie prin hohote de râs, fie prin consecințe mai grave. Totul a început de la recenta apariție pe piață a volumului semnat de Corneliu Vadim Tudor și intitulat Saturnalii. Până acum a fost liniște. Pe autorul grosolanelor spectacole prilejuite de sărbătorile negre ale Ceaușeștilor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
chiar pe el în persoana mea, scăpat cum se zvonise pe atunci, din mijlocul călăilor. Îl iscodea mereu pe Petrașcu. Ca să-i scoată din cap această idee primejdioasă în împrejurările în care ne găseam Nicolae Petrașcu a izbucnit într-un hohot de râs și i-a spus: „Bine, omule, nici atât nu știi: Corneliu Codreanu era un om voinic, înalt, ne întrecea cu un cap pe noi toți de aici și uite-te la Domnul cât e de pirpiriu”. Au stat încă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
întrebarea exprimată plastic de unul din cei ce au străbătut acest infern, Aurel Vișovan. O, Doamne, unde ești? Și astfel ajunge la concluzia că Dumnezeu nu vrea sau nu poate să ne ajute. Scrisoare în gând PITEȘTI Opriți-vă din hohote, nebuni!!! în râsul vostru negru Fierb clocote de sânge Din rânjetul satanicei furtuni. Pe cine-ați răstignit din nou, nebuni? Ce cântec sfânt în scrâșnet greu se frânge... O!... Dans în ritm macabru Apocaliptic ropot De prohodiri ciudate Cer negru
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
arunce amenințări la adresa comuniștilor. Îl întâlneam cu soția la piață. Erau foarte atașați unul de altul deși erau în jur de 70 de ani. Până într-o zi când vine soția lui singură, în doliu. Când am întrebato, plângând în hohote mi-a spus că într-o zi, venind de la serviciu mai târziu ca de obicei, l-a găsit spânzurat în baie cu un cablu electric. Era un „bis” al cazului Petrașcu! Capitolul XIII MĂRTURII DESPRE NICOLAE PETRAȘCU Dimensiunea unui om
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dacă nu ți-e clară ideea de canapea bună. Canapeaua bătrânului era fără îndoială de calitate excepțională și asta mă făcea să-l simpatizez foarte mult. Întins pe canapea, mă gândeam la felul lui ciudat de a vorbi și la hohotele lui de râs. Când mi-am amintit cum a scos sunetul cascadei, am realizat că făcea parte din cercetătorii de elită. Cu siguranță așa stăteau lucrurile. Nu era la îndemâna oricui să introducă sau să scoată sunete. La fel de clar îmi era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi priviri bănuitoare. Mi-a pus un plasture mare și m-a încins apoi cu un bandaj elastic, roată, ca să țină pe loc compresele. Mă simțeam tare caraghios. — Să nu faceți mișcări dure, mă sfătui doctorul. Fără sex și fără hohote de râs. Stați liniștit, citiți și veniți mâine la control. I-am mulțumit, am plătit la ghișeu, mi-am luat unguentul și am plecat acasă. Am reușit să-mi proptesc cât de cât ușa, cu multă greutate. După care, conform
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
găsind de cuviință să combată expansiunea credinței papistașe prin tirade artificioase, articulate sonor, în numele legii strămoșești. De altfel, în piesă se vorbește cam mult, ceea ce diluează efectele dramatice, pe care se mizează în exces (lamentări cu turnură livrescă, plâns în hohote ș.a.). Personajele, lipsite de consistență, au oarecare viabilitate și ceea ce înviorează textul este simțul replicii, cu o notă de umor. Chiar cronicarii care i-au negat lui F. nervul dramatic și capacitatea de a construi i-au apreciat fluența și
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
cu finețe, momente de intensificare a existenței capabile să pună în valoare o dominantă sufletească” (Mircea Iorgulescu). După 1990, și-a editat în volume povestirile pentru copii (Cherry din Dover, 1992, Zgubilici și Scândurica, 1992), a publicat culegeri de versuri (Hohote mari auzind, 1995, Clipa de Apoi. Discurs mistic, 2000) și câteva romane. Dincolo de Arania (1996) este versiunea definitivă a romanului Ursa mare, în timp ce Stăpânii lumii, apărut în 1999, dar scris în deceniul anterior, este un roman cu tentă istorică, de
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
ca piatra, București, 1987; Ursa mare, Cluj-Napoca, 1988; Presimțirile, București, 1989; Cherry din Dover - Cherry de Dover, ed. bilingvă, tr. Romanița Rusu și François Mattei, Brașov, 1992; Zgubilici și Scândurica - Kuschelkopf und Frauschen, ed. bilingvă, tr. Reimar-Alfred Ungar, Brașov, 1992; Hohote mari auzind, Brașov, 1995; Dincolo de Arania, Brașov, 1996; Stăpânii lumii, Brașov, 1999; Clipa de Apoi. Discurs mistic, Brașov, 2000; Părintele Thom, Brașov, 2002. Repere bibliografice: Cornel Moraru, Un roman din viața uzinei, TMS, 1979, 4; A. I. Brumaru, Daniel Drăgan, „Oceanul
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
toți câți l-au cunoscut vorbesc la unison: omul planturos, expansiv, un fel de tarasconez din munții Neamțului, se manifesta în natură ca un contemplativ, un romantic deschis clipei de sublim. Cum veselia lui era zgomotoasă, iar râsul izbucnea în hohote homerice, latura gravă a personalității i-a fost mai puțin observată. Mai e de reținut și un alt aspect: scriitorul a vrut să urmeze lecția de simplitate a naturii, ceea ce a determinat în comportamentul lui o reacție categorică față de conveniențe
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
poate contracara gândurile și emoțiile sumbre, datorită virtuților sale analgezice (prin eliberarea de endorfine), pentru ca, mai apoi, să cauzeze o nesperată revitalizare. Iată de ce, H. Brunel (2003) recomandă zilnic ca fiecare persoană să-și provoace deliberat reprize de râs în hohote, măcar timp de cinci minute. Filmul lui Roberto Benigni Viața e frumoasă (1998) constituie o excelentă demonstrație pentru modul cum umorul poate fi transformat în mecanism de apărare și scut protector împotriva unei experiențe eminamente dramatice și crude, cum este
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
venit la ei, dar nici ei nu s-au dus la părinți. Erau înstrăinați unii de alții deși erau același sânge. De exemplu, în cartierele cu hispanicii veniți de prin Mexic sau America Latină sau Centrală, ai să auzi muzică, răsete, hohote... sângele latin! Erau săraci, într-adevăr, dar știau să-și trăiască timpul. În zonele acestea cu construcții frumoase, unde oamenii erau mai înstăriți, vedeai că ajunge mașina în fața casei, că se apasă pe telecomandă ca să se deschidă ușa de la garaj
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
brânci la birou să-mi scriu rubrica. Urmează ceva ce nu-i chiar ușor: râsul pe bune de șapte ori într-o zi. Am râs cât trebuie în 13 febr.? Să știți că da, chiar dacă mai mult chițăit decât în hohote: când am aflat de la med. prim. oftalm. Silvia Berghian, zâna bună a vederii mele, că, deși retina-i ferfeniță, nervul optic vai de capul lui, glaucomul cam nărăvaș și miopia pe piscuri, n-am de ce mă teme, căci o să am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
locul, dispar și reapar în acel șuvoi de oameni din ale căror brațe unduitoare se ridică parcă o spumă de flori și panglici roșii. O fetiță smulge stegulețul roșu din țeava unei arme, fuge cu el, apoi înapoiază steagul în hohote de râs soldatului care protesta, în timp ce școlărițele fluturau copii ale Constituției în loc de eșarfe către Gheorghe Gheorghiu-Dej... O femeie cu doi copilași, câte unul în fiecare mână: pe când se apropie de tribună, îi ridică pe amândoi triumfător. Noua viață să slăvească
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
un con de umbră, în al doilea volum, nu va rămâne fără urmări, epica mai captivantă de acolo încercând parcă să compenseze marea absență. Dincolo însă de șarjele verbale ale lui Ilie Moromete, de gesturile și schimele lui ce smulg hohote de râs, de complicatul ceremonial prin care tratează și cele mai simple situații (rezolvându-le, totodată, pe cele mai dificile), există o structură tare a lumii din roman, care până acum putea scăpa generațiilor mai tinere. Vreau să spun că
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
văzut-o de o mie de ani... Da, mi se pare că are o fată. Ce legătură are asta cu mine? Poți să-mi explici răspicat? Gata. Povestea s-a sfârșit. El a înțeles. A rămas consternat. A izbucnit în hohote de râs. A dorit s-o vadă pe copila care a avut ideea să născocească despre el așa o poveste trăsnită. Nu-și amintea de ea. Or veni acasă multe puștoaice, prietene de-ale Dașei, da' cine le ține socoteala
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
la salut. Pe porțiunile fără picior de om, pe soare sau pe ploaie torențială, fac tot ce nu fac în mod obișnuit: chiui, țip, sar, mă strîmb, joc tot felul de personaje, mă rostogolesc pe iarbă, rîd sau plîng în hohote, fac șpagatul, vorbesc cu mine însămi și încerc să mă recompun, adevărat, din ce este simplu, natural, dumnezeiesc. Seara, la nouă jumate, îl culc pe Luca. Și mă adîncesc în întuneric, în gînduri și neliniști. De ele nu pot să
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
vestesc deschiderea altora noi. Sute de orhestre și tarafuri, deslănțuite, îți sparg urechile; te orbesc luminile multicolore, focuri bengale și artificii. La Élysée, la Florence - rue Étienne, pe iarba verde din Monceau, afară în tufișuri, "au jardin de Virginie" - îmbieri, hohote, drăcii. Orgiile pyrotehnice ale d-nei Lavarimère; trâmbițe, talgere, muzica militară a lui Gébauer și viorile lui Hullin!" Am vorbit despre demistificare și trebuie spus, fără a cădea în extazieri protocroniste, că romanul acesta devansează cu decenii viziunea critică despre Revoluția
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]