3,989 matches
-
marijuanei (pentru a stopa traficul de droguri și a obține pentru stat venituri altfel aparținând organizațiilor ilegale). S-a născut la 20 mai 1935 ca fiu al lui Demetrio Mujica, de origine bască și al lui Lucy Cordano, fiica unor imigranți de origine italiană. Tatăl său era un mic fermier a cărui fermă a dat faliment în 1940, când Jose Mujica avea 5 ani. În 2005 s-a căsătorit cu Lucía Topolansky (și ea fostă membră a gherilei Tupamaros, în prezent
José Mujica () [Corola-website/Science/317675_a_319004]
-
limbă engleză și de "religie majoritar protestantă", voia să se vadă stabilită într-o colonie reglată de legi și de instituții britanice care le erau familiare. După "Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii", "Canada de Sus" a primit, timp îndelungat, mulți imigranți. De loialitate mai îndoielnică, acești nou veniți din "Noua Anglie" sau din "New York" au fost atrași de pământurile fertile. "Canada de Sus" a jucat un rol important în "Războiul anglo-american" din 1812, fiind obiectul mai multior tentative de invazie al
Canada de Sus () [Corola-website/Science/317712_a_319041]
-
Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cairaclia (Cairaclâe) făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . După războiul ruso-turc, începând din anul 1821 s-au stabilit aici familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad
Cairaclia, Ismail () [Corola-website/Science/317996_a_319325]
-
Olav și Märtha au făcut o vizită extrem de populară în Statele Unite. Cuplul s-a împrietenit cu președintele Franklin Roosevelt și cu soția acestuia, Eleanor Roosevelt. În timpul acestei vizite, cuplul a efectuat un turneu la Upper Midwest, unde erau stabiliți mulți imigranți norvegieni. Când Germania a invadat Norvegia în aprilie 1940, Prințesa moștenitoare și copiii ei au plecat în țara ei natală, Suedia, unde nu a fost bine primită; mulți suedezi au simțit că prin venirea ei a pus în pericol neutralitatea
Prințesa Märtha a Suediei () [Corola-website/Science/318123_a_319452]
-
secolul al 16-lea până în secolul al 19-lea; în cazul în care include și Brazilia, portugheza ar fi cea mai vorbită limbă. Cu excepția Paraguay-ului și a unor teritorii din Brazilia, Conul Sudic a fost în mare măsură colonizat de imigranți europeni. Numeroși factori, precum speranța ridicată de viață, cel mai mare indice al dezvoltării umane din America Latină, un nivel de trai ridicat, participarea semnificativă la piețele globale și economia în curs de dezvoltare a țărilor membre fac "Conul Sudic" cea
Conul Sudic () [Corola-website/Science/318144_a_319473]
-
La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cișme făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Acest sat a fost fondat în 1813 de către coloniști bulgari pe locul taberei tătare Cișmeaua-Văruită. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a
Cișmeaua-Văruită, Bolgrad () [Corola-website/Science/318241_a_319570]
-
Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Coloniștii au fondat satul Bulgărica. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută
Bulgărica, Bolgrad () [Corola-website/Science/318247_a_319576]
-
într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1830, coloniștii bulgari din Rumelia au fondat satul Pandaclia. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]
-
într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1813, coloniștii bulgari din nord-estul Bulgariei au fondat satul Ciișia. Printre primele familii din sat au fost Bogoev, Ivanov, Minkov, Ghenov, Nedov, Cervenkov etc. Prin decret
Ciișia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318258_a_319587]
-
transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1812, s-au stabilit aici 134 familii de coloniști bulgari din Macedonia, ei fiind cei care au fondat satul Împuțita . După unii autori, în 1820 locuiau
Împuțita, Bolgrad () [Corola-website/Science/318259_a_319588]
-
într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Golița a fost fondat în anul 1830 de către coloniștii bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie
Golița, Bolgrad () [Corola-website/Science/318263_a_319592]
-
într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1829, coloniștii bulgari au fondat satul Traian. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ
Traian, Bolgrad () [Corola-website/Science/318268_a_319597]
-
într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1821, coloniștii bulgari din Regiunea Iambol (aflată în sud-estul Bulgariei) au fondat satul Hasan-Batâr pe locul unei tabere a tătarilor cu aceeași denumire. Primii coloniști proveneau
Hasan-Batâr, Bolgrad () [Corola-website/Science/318271_a_319600]
-
Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Băneasa a fost fondat în anul 1821 de către coloniștii bulgari veniți de la Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat
Băneasa, Bolgrad () [Corola-website/Science/318272_a_319601]
-
Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În perioada 1829-1830 a avut loc un exod în masă al bulgarilor din satul Vaisal (aflat astăzi în Tracia de Est, Vilaietul Adrianopol, Turcia) în partea de sud
Vaisal, Bolgrad () [Corola-website/Science/318292_a_319621]
-
Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Tabacu a fost fondat în anul 1812 de către coloniștii bulgari. În anul 1844 a fost deschisă prima școală din sat. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care
Tabacu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318289_a_319618]
-
într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1823, coloniștii bulgari au fondat satul Satalâc Hagi pe locul unei tabere a tătarilor cu aceeași denumire. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Dumitrești a fost fondat în anul 1821 de către coloniștii bulgari și găgăuzi. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
cu denumirea de Karakurt, care înseamnă "pământ negru". Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și albanezi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri și scutiri de impozite pe 10 ani. Satul Caracurt a fost fondat în anul 1811 de către coloniștii albanezi (așa-numiții arnăuți) ce proveneau din Turcia (din sudul Albaniei de astăzi
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
tătarii nogai seminomazi, care au denumit așezarea Kubey . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri. Satul Cubei a fost fondat în anul 1809 de către coloniștii bulgari și găgăuzi ce veneau din sudul Dunării, din satele aflate în centrul și estul Bulgariei de astăzi: Durmușchioi (azi Lozevo, regiunea Șumen
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
Bolgrad. Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Ismail. Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și ruși, aceștia primind terenuri. Satul Cosa-Mare a fost fondat în anul 180t de către coloniști ruși, denumirea sa provenind de la cuvântul rusesc "Коса" (în traducere scuipat). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812
Cosa-Mare, Bolgrad () [Corola-website/Science/318304_a_319633]
-
a orașelor Kerci și Enikale din Peninsula Crimeea. Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și albanezi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri și scutiri de impozite pe 10 ani. Prima comunitate de coloniști albanezi s-a stabilit pe teritoriul actual al Ucrainei la începutul secolului al XIX-lea. Ei proveneau din actualele
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
Çükür (Kurci), ceea ce se traduce prin "grinzi suprapuse". Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri. Satul Curciu a fost fondat în anul 1811 de către coloniștii găgăuzi ce proveneau în principal din satul găgăuz Ghiaur-Suiutciuk (astăzi Balgarevo, obștina Cavarna, regiunea Dobrici din nord-estul Bulgariei). Prin Tratatul de pace de la
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit aici familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Dermendere a fost fondat în 1817 de către cazaci zaporojeni și iobagi ucraineni. În 1830 a venit în sat primul lot de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris
Dermendere, Ismail () [Corola-website/Science/318344_a_319673]