5,812 matches
-
apărem în „ladă“, cum i se zicea televizorului la noi în casă. Aparatul, care apăruse de câtva timp și la noi, stătea - complet nepotrivit cu mobila din Cöln - în camera de zi, o carcasă pe picioare subțiri, confecționată din tablă, imitând lemnul de arțar de culoare deschisă, oferindu-ne imagini noi și necunoscute, care scânteiau asaltând însă tot satul și grădina noastră cu viziuni greu de închipuit. Die Tagesschau - revista presei - devenise deja un ritual zilnic, căruia până și cina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dar arătam... bine. Părul îmi venea puțin deasupra umerilor, ceea ce mă făcea să mă simt goală, dar eliberată. Mi-l filaseră, iar acum se mișca liber și natural. Mi-am mișcat capul înainte și-napoi ca un model încercând să imit o actriță, fără pic de talent. Nu știu cum reușiseră, dar cei care mă machiaseră îmi făcuseră pomeți și îmi măriseră ochii. Contrar temerilor mele, nu arătam ca o stripteuză din Soho dată cu ruj roșu aprins. Arătam matură. Tot ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Dar nu aveam de gând să nu mai dorm din cauza asta. Era un lucru de care era clar că era vinovat Mark și-mi venea să-l sărut pe chestia asta. Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? mă imită Lisa batjocoritor. A ținut neapărat să vină acasă ca să discutăm despre asta, desigur. Eu eram perfect mulțumită în starea mea de negare autoindusă, dar el o ținea pe a lui. Se tot scuza pentru întâmplarea cu Tally. Dar tu luaseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sacrificiul! I-am cântat în strună. — Ah, dar crezi că eu aș fi ajuns la concluzia că tu meriți sacrificiul? Kieran suspină teatral. —Probabil că nu. Dar poate că acum douăzeci de ani dacă te-aș fi întrebat... I-am imitat suspinul. Un pic cam târziu că să-ți pui astfel de întrebări... Ciudat. Nu-mi aduceam aminte cum a continuat discuția. Dar la puțin timp după aceea, am început să-l presez pe Mark să facem un copil și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
braț cu moartea”, mâzgălesc cu roșul din artere și cu verdele din lichidul cefalorahidian, o pagină după cealaltă, și până la moarte nu izbutesc să rămână mulțumiți de un singur gând așternut pe hârtie. ...Oamenii și cărțile se repetă și se imită, până vine vremea când nu mai vrei să cunoști oamenii și când nu mai dorești să citești cărți. E timpul ca să-ți scoți din suflet ca dintr-un cufăr cu miros de naftalină, ființele generațiilor trecute, care au bătut același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
peste urechi. - „Sunt domnul de la Societate”, se prezenta copilul de o comică drăgălășenie, sub masca severă a chipului, apoi deschidea registrul și cerceta prin ochelari, o pagină goală, cu multă luare aminte. - „N-avem bani”, spunea cu glasul plângăreț, frățiorul, imitând pe maică-sa. - „Bine”, răspundea liniștit încasatorul, „dacă n-aveți bani ridicăm mașina de cusut”. - „Domnule de la mașină”, se văita celălalt copil, pălmuindu-se peste obraji și bocindu-se ca mă-sa, „domnul Trotzky zicea că vineri seara aduce toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Într-o stare de spirit exuberantă, iar după un pahar sau două de șampanie, balonul de săpun al euforiei Îl Învălui din nou. Le povesti despre nodurile În papură descoperite de Archer și despre aparenta lui indiferență față de primirea extatică, imitând maniera puțin pedantă și lipsită de umor a tânărului, iar ei râseră din toată inima. Necazul cu Archer, observă Balestier, era că, după ce se autointitulase apărător al conștiinței teatrale engleze, avea acum convingerea că toată lumea era datoare să Îi ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maurier amintindu-și. Împielițatul. Și cu tine și-a făcut numărul, Henry. — Cu mine? repetă Henry deconcertat. Și, mă rog, cum a făcut asta? — Păi știi că ai o pronunție cu totul aparte, mai ales când te Înfierbânți. Gerald te imită la perfecție. — Serios? zise Henry cam Înțepat. — Mă tem că te-ai supărat, spuse Du Maurier neliniștit. — Ba deloc, răspunse Henry, deși se supărase puțin. Dar sunt curios... ce caracteristici... adică... ce trăsături distinctive... idiosincrasii de vocabular sau sintaxă... la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În clipa aceea, era În pericol de a pierde șirul frazei, dar o prinse triumfător de coadă. — ...perfecțiunea pe care... precocea ta odraslă a aproximat-o În mod atât de remarcabil? — Uite-așa, Henry, râse Du Maurier. Exact așa te imită. Henry trebui să zâmbească, dar la cină, În aceeași seară, stătu cu ochii pe Gerald, aflat acasă În vacanța de Crăciun, participând mai puțin decât de obicei la conversație. Nu Îl revăzu pe Du Maurier timp de două sau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era de a lua pe loc hotărârea de a utiliza o altă idee furnizată de Du Maurier, anecdota despre cuplul de nobili care venise la el căutând de lucru ca modele și care eșuase atât de jalnic În a-și imita propria tipologie. Povestea se născu ușor și o termină În mai puțin de o săptămână. O intitulă Originalul și o trimise unei reviste, Black and White, al cărei redactor o acceptă pe loc pentru a fi publicată În aprilie. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care o acceptă din prietenie. Alma-Tadema stătea pe un scaun, situație relativ comică, dat fiind că cei doi semănau atât de mult, Încât erau confundați frecvent. Atunci când era felicitat de doamne pline de entuziasm pentru tablourile lui Alma-Tadema, Du Maurier imita uneori accentul greu, flamand, al colegului său și spunea, Încleștându-și mâinile: „Mulzumesc forte mult, feniți la mine marzile“ - sau cel puțin așa povestea, adăugând: „Mă-ntreb dacă s-a dus vreuna“.) Du Maurier ținuse de atâtea ori până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iar laudele aduse operei lui trebuiau luate cu un dram de rezervă. Nimic nu era mai dulce pentru orgoliul rănit decât tributul adus de un tânăr inteligent și dăruit, deferența arătată de discipol maestrului. Morton Fullerton ducea omagiul la extrem, imitând stilul lui Henry atunci când Îi scria, incluzând fraze Întregi dintr-un articol publicat Într-o epistolă proprie, fapt pentru care Henry se simți dator să Îi administreze un ușor reproș. În fond, ce-i mult nu-i bun. Scrisoarea sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Slaughter Încheie uvertura cu o Înfloritură și se Întoarse, cu o plecăciune zâmbitoare, să primească aplauzele politicoase ale publicului. Luminile din sală se stinseră treptat. Electrificarea făcuse ușor de obținut un asemenea efect, deși pe Alexander nu Îl tenta să imite moda din ce În ce mai răspândită de a arunca auditoriul Într-un Întuneric aproape total pe timpul spectacolului. Știa că spectatorilor eleganți din West End, pe care Îi slujea, le plăcea să se vadă și să fie văzuți pe parcursul Întregii seri și nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
buni decât ele. Aveau și ele biciclete și Îi Întovărășeau, pe el și pe MacAlpine, În expedițiile de explorare a drumurilor plate, nepavate ale comitatului. Deplângându-le accentul neglijent, american, Își asumă sarcina de a le corecta. O dată le auzi imitându-l - „Nu roche, Edith, ci ro-chi-e“, „Nu mda, ci da“ - și chicotind Împreună până la lacrimi. În prezența lui, Însă, se prefăceau afectate de critici - „Vai, vere Henry, cât ești de nendurător!“, „Ne-În-durător, Rosina“ - și resimțea o oarecare plăcere subtilă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca Într-o zi să Încerce să intre În legătură cu spiritul lui Henry James. Ar merita să primească mesaje autentice de la HJ despre viața de apoi, iar cele neautentice ar fi ușor de identificat, pentru că nici un mediu nu Îi va putea imita vreodată stilul. Cu aproape șase ani mai Înainte, Henry James a scris un eseu intitulat Există viață după moarte?, pe care trebuie să i-l fi dictat Theodorei Bosanquet, care are, În felul acesta, o idee destul de exactă asupra opiniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru closetul pentru patru familii de chiriași, el, cel pe care aș fi vrut să-l înjunghii cu pumnalul meu de Hitlerjugend și pe care-l înjunghiasem în gând în repetate rânduri, el, cel pe care, mai târziu, cineva îl imita preschimbând sentimentele în supe, el, tatăl meu, de care nu mă apropiasem niciodată cu tandrețe, prea des doar certându-ne, el, acest ins lipsit de griji care iubea viața, bărbatul acesta lesne de sedus, străduindu-se întotdeauna să aibă ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Câmpia Tuchel, familiile de țărani polonezi fuseseră izgonite din casele lor, iar în locul lor fuseseră aduși germani luați ca pradă din țările baltice. Felul lăbărțat și împleticit de a vorbi al acelora, asemănător fiind dialectului de la noi, era ușor de imitat, mai cu seamă că la Conradinum fusesem coleg, chiar dacă pentru scurtă vreme, cu un băiat din Riga. Dar germana specială a bucătarului nostru șef, degradat, cum spunea el, „degradat la rangul de bucătar de campanie“, a cărui carieră militară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
câteva cuvinte gemane, acestea erau „Afară! Fugafuga! Drepți! Fleanca! La gaz cu tine!“. Amintiri dintr-o experiență despre care noi nu voiam să credem c-a fost adevărată. Vocabularul nostru se compunea din fragmente din germana infanteriștilor, pe care o imitam: „Câini strâmbi ce sunteți! Pișăcioșilor! Ce șmotru aș face io cu voi!“. La început, americanii râdeau de luptele noastre verbale. Cei cărora le spălam vasele erau GIs albi. Ceilalți GIs, cei din compania de alături, erau înjurați de ei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care și le răsucise singură și pe care le stingea într-un bulgăre de lut de îndată ce Mages intra în atelierul studenților. Toți pufăiau, unul dintre colegi fuma chiar pipă. E de presupus că eu, ca începător zelos din cale-afară, am imitat imediat sau destul de repede gestul de a extrage țigara ori tehnica răsucirii ei cu propria mână, așa cum copiasem și halatele albe și lungi până la genunchi pe care le purtam toți studenții și toate studentele ce stăteau în semicerc în fața personajelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pic prostește a fost evidențiată retroactiv, împreună cu o sculptură la fel de înaltă, dar considerabil mai lată în șolduri a colegei mele Trude Esser, ca lucrare a semestrului și reprodusă în raportul anual al academiei. Fotografiat frontal, mulajul de ghips vopsit și imitând astfel bronzul stătea oblic și obraznic cu greutatea lăsată pe un picior. O pagină întreagă, proaspăt ieșită de sub tipar, a avut, doar pentru ea, fata zâmbitoare. Publicarea broșurii academiei, care atunci s-ar putea să nu mi se fi părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
după aceea, s-a criticat. Tânărului poet, pe când era încă ucenic cioplitor în piatră, pater Stanislaus, care păzea biblioteca din căminul Caritas de pe Rather Broich, îi citise poezii de Georg Trakl, care erau foarte triste, foarte frumoase și lesne de imitat. Unul dintre criticii care apăreau în basmul ce nu voia să se mai termine nu era Kaiser, dar se numea așa, iar prenumele era Joachim. Putea să fi fost de o vârstă cu mine, dar vorbea - deși cu un ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
havană din foi de mahorcă de la tânărul Bibiloni și, filosof, am bătut În retragere. Dar, În cușeta mea, surpriză mare: În ciuda orei Înaintate, Goliadkin era treaz. Am zâmbit: două zile de conviețuire feroviară fuseseră de-ajuns pentru ca posomorâtul israelit să imite somnambulismul omului de teatru și de club. Desigur, nu-și practica noua deprindere cu eleganță. Era hăbăuc și iritat. Fără să țină seama de faptul că moțăiam și căscam, mi-a Înșirat toate biografiei lui nesemnificative și, poate, apocrife. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la lumina unei zile buimace de atâtea culori și lumini, s-au topit o dată cu ultima piruetă solară. Când s-a lăsat Întunericul, totul a devenit elegiac. Din când În când, din beznă se auzea bocetul fatidic al cernitei cucuvele, care imită tusea spartă a unui bolnav. Sosise clipa când fiece călător cerne În minte vechi amintiri sau simte o nelămurită și tenebroasă teamă În fața vieții sumbre; la unison, toate roțile trenului păreau să silabisească: Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat. În noaptea aceea, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
1941. Ricardo se credea liber, ca fiecare dintre noi, dar Îl manevrau ca pe o piesă de șah. Îl logodiseră cu Pumita, o tânără merituoasă din toate punctele de vedere. Totul mergea ca pe roate, când tatăl, care Îndrăznise să imite destinul, a descoperit că, de fapt, acesta Îl manevra pe el; a avut probleme cu sănătatea; doctorul Castillo l-a avertizat că abia de mai avea de trăit un an. Cât despre numele bolii, doctorul i-a spus ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
flori În cârcă. Din nefericire, macacul bătrân nu se cațără În pomul putred. Tai An, ebenist la urma urmelor, m-a recunoscut doar cu câteva clipe Înainte de a-mi trage Întâiul șut cu vârful piciorului și m-a obligat să imit și alte ființe fără suflet. Dar Bolta Cerească e mai pizmașă decât cel care tocmai a aflat că vecinii și-au cumpărat unul o cârjă de santal, iar altul, un ochi de marmură. Nu-i veșnică nici măcar clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]