4,930 matches
-
familiară din capătul așezării Magdiel și să scrie o piesă de teatru. Sau o confesiune. Putea să inventeze un program politic, să-și atragă suporteri care să-l sprijine, să pună bazele unei mișcări noi care să zdrobească atmosfera de indiferență și să străbată publicul ca o flacără pe o miriște. Sau să se alăture unuia dintre partidele existente, să se dedice timp de cinci-șase ani tensionați activităților publice, trecând de la o filială la alta, făcând să vibreze până și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
blestemându-și penisul, apoi Își trase fermoarul pantalonilor, se Întoarse la Tamar și, continuând parcă discuția Întreruptă, Îi spuse: —De ce să nu Încerci pur și simplu să te detașezi? Să-i ignori complet grosolănia? Să afișezi de-acum Înainte o indiferență absolută? Am șters praful și am dat drumul la mașina de spălat. Poartă-te cu el de parcă ar fi aer transparent. Cum aș putea, Fima? Doar Îl iubesc. De ce nu reușești să Înțelegi asta? Dar e un lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spre exemplu, În tratamentul cardiacilor, mulți dintre ei condamnați la moarte - literalmente - din cauza așteptării Îndelungate a unei operații urgente, iar asta fiindcă cele două părți nu reușiseră să ajungă la o Înțelegere În privința folosirii sălilor de operație În ture. Sau indiferența față de suferința șomerilor, a noilor imigranți, a femeilor maltratate. Sau umilințele impuse bătrânilor fără locuință, handicapaților mintal, celor singuri și sărmani. Dar mai presus de toate, animalitatea noastră se manifestă prin grosolănia agresivă de care ne lovim zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sa Își zugrăvi goliciunea lor abundentă, vastă, apoi dăruirea lor docilă și supusă, ca a unor ospătărițe care servesc feluri calde unei cohorte de flămânzi, fără să se obosească măcar să deosebească Între primitorii ofrandei, care oferă darul trupurilor lor cu indiferență, din obișnuință și chiar cu o ușoară plictiseală. Plictiseala și indiferența i se părură lui Fima În clipa aceea mult mai senzuale și provocatoare decât orice furtună a simțurilor de pe lume. După o clipă, Îl inundă un val de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și supusă, ca a unor ospătărițe care servesc feluri calde unei cohorte de flămânzi, fără să se obosească măcar să deosebească Între primitorii ofrandei, care oferă darul trupurilor lor cu indiferență, din obișnuință și chiar cu o ușoară plictiseală. Plictiseala și indiferența i se părură lui Fima În clipa aceea mult mai senzuale și provocatoare decât orice furtună a simțurilor de pe lume. După o clipă, Îl inundă un val de rușine, care Îi stinse dorința. De ce renunțase azi-dimineață la trupul Yaelei? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
doamnă?...” Cunosc trucul... Și iarăși, după interval: „La drept vorbind, se mai găsește în cămăruța fără număr din fundul coridorului, o bucățică de bărbat, care nu face parte din colecția de masculi a doamnei Leny Pipersberg. E un caz de indiferență reciprocă. Cred însă că această lipsă de interes e manifestată mai mult din partea gazdei, căci Ioșca e de felul său atât de serviabil, încât foarte adeseori devine de-a dreptul supărător cu exagerata lui amabilitate. Ioșca râde ziua și noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Era femeia-vacă, de douăzeci de ani, cu carnea coaptă și cu fiecare mădular descoperit în țipăt. Intra în toate diminețile cu cârpa, măturoiul și fărașul. Mă găsea în pat, citind, sau la masa de scris, în fața paginilor încâlcite. Obișnuită cu indiferența mea, deschidea ferestrele și lumina zilei, caldă și binefăcătoare, inunda încăperea. Venea și pleca mută, deranjându-mă de fiecare dată, ca să măture de sub scaun și masă, cocoloașele de hârtie și mucurile de țigări. În fiecare dimineață, Albertina se apleca peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora mea, se trezi pe la șapte dimineața, surâzând și pe jumătate adormită încă”, zise cu indiferență Nora. - „Unde e omul meu?” mă întrebă Herma, alintându-se. - „S-a dus”, răspunsei furioasă, că n-am fost lăsată să dorm. - „S-a dus?”, făcu Herma, speriată, încercând ca de obicei să-și pocnească degetele: „Bine”, a mai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și familia Compton sosiră Într-o stare de spirit exuberantă, iar după un pahar sau două de șampanie, balonul de săpun al euforiei Îl Învălui din nou. Le povesti despre nodurile În papură descoperite de Archer și despre aparenta lui indiferență față de primirea extatică, imitând maniera puțin pedantă și lipsită de umor a tânărului, iar ei râseră din toată inima. Necazul cu Archer, observă Balestier, era că, după ce se autointitulase apărător al conștiinței teatrale engleze, avea acum convingerea că toată lumea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Little Billee avea ceva sânge evreiesc În vine, În urma comentariului naratorului cum că „cei mai mulți dintre noi avem În vine o cantitate cât de mică din acest prețios lichid“. Întorcând paginile, dădu peste un monolog remarcabil, În care Svengali, mâniat de indiferența manifestată de Trilby față de avansurile sale, Încerca să o Înspăimânte cu imaginea propriului cadavru, la morgă: „Dar nu mă asculți, sapperment! Proastă mare ce ești... cap de oaie! Dummkopf! Donnerwetter! Svengali vorbește și tu te uiți la coșurile de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și psiholog a venit relativ târziu În viață, dar după aceea a rămas neclintită. În timp ce Henry s-a luptat să păstreze succesul literar obținut devreme - cel puțin scrisorile sale erau mereu pline de văicăreli despre vânzările slabe, criticile nefavorabile și indiferența publicului cititor față de opera lui. Cum de se așteptase vreodată să devină un autor vândut era un mister. Ilizibilitatea cărților sale de mai târziu - toate cele de după Portretul unei doamne, după părerea ei - devenise o glumă În familie. William Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
moment de cumpănă. Cele trei romane, scrise la Lamb House și publicate În succesiune rapidă Între 1902 și 1904, Într-un elan creator uimitor și prelungit, au fost primite În cea mai mare parte cu o nedumerire respectuoasă sau simplă indiferență. Vânzările din fiecare titlu nu au Însumat decât câteva mii de exemplare. Ar fi fost destul de descurajant, dar ceea ce l-a aruncat În starea de depresie, ipohondrie și disperare aproape suicidă, ceea ce l-a redus la situația de epavă bâlbâită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe mine și mă torturau dureros și voluptuos totodată. Abia îmi mai amintesc de chipurile lor. Dar una dintre fetele de care m-am apropiat prea mult dispunea de ochi foarte depărtați unul de altul, care priveau pe lângă mine cu indiferență. Abia când vedeam pietrele de mormânt înșirate pe terenul din fața atelierelor de pe Bittweg, lustruite oglindă și așteptând acolo să le fie cioplite nume și date, îmi trecea starea de agitație de jumătate de oră din timpul călătoriilor matinale cu tramvaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
metafore, a promis cu gravitate Carlos Anglada. Creierul mi-e o cameră frigorifică: Împrejurările morții Juliei Ruiz Villalba - Pumita, pentru cei din lumea sa - se păstrează intacte În recipientul meu cenușiu. Voi fi neîndurător, fiți fără grijă; privesc lucrurile cu indiferența unui deus ex machina. Și vă voi impune decupajul transversal al faptelor. Vă somez, don Parodi: fiți un nerv auditiv. Parodi nu și-a ridicat privirile, constant ațintite pe poza doctorului Irigoyen; preambulul vigurosului poet nu-i aducea nici o noutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un an mai târziu, prostimea din Montevideo se bătea pe străzi și la răspântii pe frugalele azime de mălai cu care făcea negoț un tânăr Încliftat În straie exotice; tânărul hrănitor era chiar Tai An. După o luptă cruntă Împotriva indiferenței de care dădeau dovadă carnivorii, magul s-a mutat la Buenos Aires, care i s-a părut mai apt să Împărtășească doctrina azimelor, drept care nu a Întârziat să deschidă acolo o Înfloritoare prăvălie de cărbuni. Dugheana neagră ca bezna l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Jean Pees y Carlos sau Carlota Saint Pe. Această bravă Întrunire secretă care, fără doar și poate, Își Înscrisese pe drapel cuvântul de ordine „Să câștigăm strada!“ a Înfruntat nici mai mult, nici mai puțin decât toate riscurile presupuse de indiferența publică. Fără să se coboare nici un moment la unealta propagandistică sau la gazeta de perete, cei o sută s-au aruncat spre rue Beau Séjour. N-au ieșit cu toții, desigur, din brutăria cu pricina; unul venea liniștit din sud, altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chicoti. „Ted are dreptate“, Își zise Norman. „Este evident exaltat.“ Harry era de acum de-un optimism exagerat și alert, sarcasmul greoi care-l caracteriza fiind Înlocuit de un comportament vioi, deschis și optimist. În plus, manifesta un soi de indiferență zâmbitoare față de toate, un dezechilibru În Înțelegerea a ceea ce era și aceea ce nu era important. Spusese că nu va putea să desfacă codul. Spusese că nu-și amintea ce se Întâmplase În sferă sau cum o deschisese. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
putut face o astfel de confuzie, spuse Harry. — Eu știu? Am avut o scăpare. O chestie stupidă. Ca să vezi! — Îmi pare rău. Crede-mă, Îmi pare rău. — Nu-i nimic, spuse Harry. N-are importanță. Harry devenise dintr-o dată apatic, indiferența i se instalase În ton. Ceea ce-l făcu pe Norman să exclame În gând:“„Hopa!“ Harry căscă și se Întinse: — Știți ceva? Dintr-o dată m-a cuprins oboseala. Cred c-am să trag un pui de somn. Și plecă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
personalitatea și micimea sa neajustabilă îl jugulează. Viața îi devine inutilă căci șansa sinuciderii e unul din scopurile pentru care merită a trăi. Dar, a-l lăsa să o facă, seamănă mai degrabă a complicitate ca la Pilat din Pont. Indiferența la moarte apasă sufletele noastre cu toxicitatea unui păcat. Din păcate, nu mai am leac de disperare. Mi l-a furat Elena. Nu dispera, căutătorule, nimeni nu e exclus de la șansă! Pe de altă parte, să nu uităm că nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ne smulge o lacrimă care să rămînă, propria noastră suferință devine uriașă, se umflă și acoperă întreaga lume. Viața neagră. Nici un chin nu e mai mare ca al nostru. Îi spun Doctorului care a abordat din nou acel calm și indiferență psihiatrică ce pe mine mă enervează: „-Fără durere n-am putea face dovada prezenței noastre pe această lume. Și cel mai mare noroc vine să fie faptul că, pentru propria noastră tortură nu există nici o mîngîiere. Organismul se apără de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Era firesc prin brațele unei iubiri imposibile. Nu mai poți împiedica această irosire-n viață, pe jumătate lumină, emoție, sfială și dezrobire. Nu mai poți tălmăci fragila-ți durere de pe încheietura mâinii. Un rug de cuvinte aprinse între iubire și indiferență. Nimic nu mă mai pândește de parcă iubirea-mi ca o punte salvatoare pe un peron din ce în ce mai nesigur... Mâinile mele-n trupuri șterg parfumul dezastrului... Un ospăț înfruptat în văzduhuri bându-mi otrăvuri tot mai departe; Cu o sete nebună a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să vadă și compatrioții lui că avem. Politica reproduce scrisoarea unor cititori indignați de insulta gravă adusă de un lider PAC, la televizor, românilor, pe care i-a numit, Într-o clipă de destindere, popor tembel. De fapt tembel Înseamnă indiferență, delăsare, și noi n-am delăsat niciodată, nepăsare, teluric sau televizor. Nu neapărat viteaz, că nici nu-i cazul, dar ospitalier sîntem. În pagina 4, Eugen Barbu nu ține cont de faptul c-a murit de vreo șase luni, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-ar fi fost în stare să i-o mărturisească nimănui Își nici n-ar fi vrut), văzându-l cum evită să mai discute cu ea, ca înainte, că își abandonează ideile și lucrul, că nu se întoarce decât cu indiferență în familie, că amantele, ce existaseră, desigur, discret, și înainte, puneau stăpânire pe viața lui. Renunțând să mai aștepte ceva, pe urmă, în anii ei de mare singurătate, dar până și renunțarea aceasta era tot o așteptare, deoarece, pe măsură ce treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chiar: „Nu e un misogin, cum ar putea fi un misogin din moment ce i-au plăcut atât de mult femeile și din moment ce atât de crud le-a descris?“, „Tocmai de asta“, îi răspundea, „tocmai de asta, n-a reușit decât din indiferență și răutate și lipsă de căldură! N-a făcut decât să le pună sub lupă și să le analizeze cu răceală, ca pe niște gângănii, fără pic de sentiment!“, dar, cu cât încerca să-i deschidă ochii, credea ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu dâre subțiri, neregulate, șiroind, schimbătoare mereu, de sus până jos, ori stropi grei zdrobindu-se în pulbere de picuri ca niște păsări bete izbite într-un perete de stâncă, cerul jos și întunecat, închis, ermetic și străin, apăsând cu indiferență lucrurile, apăsând-o. Nu, durerile nu erau mari, în ciuda acestei apăsări uneori fără răgaz, dar totul era în jurul ei ușor tulbure. Existau clipe de perfect discernământ, în care zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]