3,613 matches
-
ale unui sistem (social-politic și economic) cu tendințe de corporatizare și de spălare atât a individualității, cât și a creierelor! Este firesc ca individul să fie "împotriva statului", pentru că acest stat modern nu a devenit decât o mașină de spălat individualități și de strivit destine, prin atacuri nihiliste venite din partea exponenților sistemului! Regimul politic e cu atât mai criminal cu cât vrea să asimileze anumite individualități, iar în caz advers, de neaderență, să le atace, să le pună pe linie moartă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fie "împotriva statului", pentru că acest stat modern nu a devenit decât o mașină de spălat individualități și de strivit destine, prin atacuri nihiliste venite din partea exponenților sistemului! Regimul politic e cu atât mai criminal cu cât vrea să asimileze anumite individualități, iar în caz advers, de neaderență, să le atace, să le pună pe linie moartă... Marx e un fel de liberal, atunci când îi cere individului modern să-și formeze o "conștiință de clasă" și să preia puterea economică prin dezvoltarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lăcomiei, dar și al insatisfacției (publice) față de ceva anume. El stă în "elanul" renascentist: deloc mulțumit cu ce are și în permanentă căutare de altceva. Cu cât profitul este "mai mare", cu atât dezumanizarea este mai profundă. Pe linie corporatistă, individualitatea omului și a lucrurilor a devenit un "produs", un efect al puterii-cunoaștere într-un dezacord profund cu ideea Luminilor, aceea a individului singular, aflat în activitatea sa de emancipare culturală și de gândire. Ceea ce avem în această degenerare contemporană a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
complicități de voință și de acțiune cu factorii politici. Acești indivizi acționează în grup, sunt destul de uniformizați mental și răspund docil la impulsurile politice, formează un spirit de gintă. Luați împreună, ei compun un sistem antiuman, antiliberal și anticivic. Oricum, individualitățile, în spiritul lor iluminist, nu pot fi distruse, chiar dacă o forță represivă (la nivelul opiniei publice) și un arbitrar instituțional, compus din indivizi non-individualizați și birocratizați, vor să le compromită și să le disperseze individualitatea. Individul liberal nu poate fi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
antiuman, antiliberal și anticivic. Oricum, individualitățile, în spiritul lor iluminist, nu pot fi distruse, chiar dacă o forță represivă (la nivelul opiniei publice) și un arbitrar instituțional, compus din indivizi non-individualizați și birocratizați, vor să le compromită și să le disperseze individualitatea. Individul liberal nu poate fi elementul docil al unui sistem represiv de putere! Individul liberal poate fi, chiar dacă la modul abstract, deasupra mediei, a spiritului de grup și cu riscul asumat de a fi pus pe linia moartă a vreunei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
act de trăire imediată, dincolo de evidența istorică, dincolo de întreg și obiectiv. Numai în acest mod au fost posibile o individualizare a cunoașterii, a regimului imaginarului și promovarea unei identități moderne. O identitate modernă diseminată în false forme de manifestare. Formarea individualității moderne și dorința indivizilor de a se distinge prin formarea lor culturală, socio-mentală sunt posibile tocmai prin cele două reprezentări (lingvistică și plastică), aflate într-o poziție de hegemonie cu o evidență dată, cu o realitate ce se obiectivează pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ca și de conformism. C. preferă să opereze în actul critic cu categorii existențiale și estetice globale, meditând în jurul problemelor ontologice, comentând nuanțat frumosul artistic, disociind autenticul de contrafacere, experimentul rodnic de exercițiul factice. Configurarea portretului interior al scriitorului ca individualitate creatoare, ca artist al cuvântului, cu mutațiile etice și estetice hotărâtoare, reprezintă partea de rezistență a criticii lui C., care se vrea una totală, realizând un echilibru (fie și relativ) între tradiționalism și modernism, între analiza sincronică și cea diacronică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Luceafărului, se conjugă „omul interior” cu „omul cosmic”. Concepută după o schemă riguros tradițională și academică, Literatura română între 1900-1918 (1970) realizează o panoramă a mișcării literare naționale din primele două decenii ale secolului al XX-lea, oprindu-se asupra individualităților scriitoricești (poeți, prozatori, dramaturgi) și critice, asupra curentelor și revistelor reprezentative, punând în relief valori în genere ignorate. Continuând o preocupare mai veche (Portrete și reflecții literare, 1967), C. perseverează în a medita pe marginea literaturii, a dimensiunii ei lăuntrice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
de paradis terestru unde se spune că trăiau pictori și sculptori, preocupați exclusiv de propria artă. Romantismul viziunii mitopoetice, recognoscibil în predilecția autorului către visare, se conjugă însă cu tragismul și absurdul caracteristice literaturii moderne, conferind prozei poematice baconskyene o individualitate și o originalitate bine marcate în contextul literar contemporan. Înscriindu-se în aceeași paradigmă stilistică, romanul alegoric Biserica Neagră (recuperat și tipărit în Germania în 1976, ulterior în ediția Scrieri, 1990) este o meditație sumbră asupra destinului uman, văzut din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
în 1976, ulterior în ediția Scrieri, 1990) este o meditație sumbră asupra destinului uman, văzut din perspectiva sfârșitului ineluctabil al oricărei existențe individuale, și, în același timp, o antiutopie, o critică virulentă a totalitarismului comunist, orientat către distrugerea personalității și individualității umane. Locuitor al unui oraș asediat de o misterioasă „ligă a cerșetorilor” și forțat să viețuiască într-o biserică părăsită, personajul romanului trăiește o experiență stranie, în care absurdul se împletește cu grotescul și viziunea terifiantă pentru a sugera o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
în articolul intitulat Geniul rasei noastre. Autorul analiza raportul între libertate și un regim politic autoritar, cele două tendințe care se făceau simțite deopotrivă în societatea românească în acel moment. Plecând de la premisa că: "faptele mari se datoresc de obicei, individualităților puternice, iar epocile de așezare ce urmează au nevoie de libera dezvoltare a tuturor însușirilor [...]", autorul pledează pentru un spor de autoritate ministerială, în timpul perioadelor care urmează unei etape revoluționare. Astfel, el apreciază că: "un egoism mai mic al indivizilor
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
întreg în doctrina liberalismului, în împrejurările politice și economice ale României" anului 1935, precizând, din nou, concepția sa asupra raportului dintre liberalism și democrație. Plecând de la definițiile acceptate ale conceptelor de democrație (cârmuirea prin popor, pentru popor) și liberalism (cultul individualității), el aprecia că liberalismul reprezenta temelia, dar și frâna necesară a democrației, care, încercând să aducă supremația celor mulți, risca să alunece pe panta demagogiei, transformându-se în tirania mulțimii 322. Potrivit lui Constantin Banu, fruntaș georgist din organizația județului Iași
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
În aceste împrejurări, când s-au organizat alegeri pentru consiliile comunale, în mai 1934, liberalii georgiști au publicat un manifest, în care au reluat atacurile împotriva guvernului. Manifestul reamintea înțelegerea încheiată cu Partidul Poporului, dar preciza că PNL își păstrează individualitatea, înțelegerea intrând în funcțiune numai în împrejurări deosebite 554. În timpul campaniei electorale s-a putut observa tendința lui Gheorghe Brătianu de a se apropia de alte partide din opoziție. Pentru sectorul I Galben din București, georgiștii au încheiat o înțelegere
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
conduse de Mihai Stelescu, defășurată la 3 decembrie 1935, șeful a afirmat în fața unora dintre amicii săi politici, că unii dintre fruntașii grupării vor candida pe lista "Frontului Constituțional". Stelescu a ținut însă să precizeze că gruparea sa își păstra individualitatea față de alianța averescano-georgistă, urmând ca în alegerile viitoare să depună liste separate 582. 5.3. Georgiștii între problema reîntregirii liberale și activitatea electorală în cadrul "Frontului Constituțional" În cursul anilor 1932 și 1933, în paralel cu pregătirile pentru alegerile generale s-
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ne scoată din anarhia economică de astăzi. PNL socotește că țara trebuie ferită de cele două primejdii: ignorarea strânsei interdependențe economice dintre popoare și nesocotirea mersului impasibil al timpului. PNL stăruie în credința că în viitor numai dezvoltarea liberă a individualităților și un regim stabil și normal al dreptului pot chezășui progresele neamului nostru. Neclintit în convingerile sale monarhice PNL rămâne la ferma hotărâre de a păstra României temelia nezdruncinată a așezămintelor sale constituționale [...]. Politica exernă a României este o politică
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
vorba mai mult de liberalism și mai puțin de democrație ? Pentru o rațiune foarte simplă: democrația este o formulă politică, cârmuirea prin popor, pentru popor. Liberalismul care, folosind definițiunea d-lui Manoilescu, rămâne prin caracteristica sa originală și originară, cultul individualității, încurajând proprietatea, intreprinderea, inițiativa individuală; el este deci mai mult decât o formulă politică, este îndrumare economică și socială, care o cuprinde și o depășește. El este temelia democrației; democrația nu se poate dezvolta fără el, dar el este și
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pe dale, închizând ochii. Simțeam în mine densitatea vibrantă a tuturor acelor vieți. Și, fără să încerc să-mi formulez gândul, am murmurat: - Ghicesc climatul zilelor și morții lor. Și misterul acelei nașteri la Biarritz, în 26 august 1861. Inimaginabila individualitate a acelei nașteri, tocmai la Biarritz, în ziua aceea, cu mai mult de un secol în urmă. Și simt fragilitatea chipului dispărut în 10 mai 1969, o simt ca pe o emoție trăită intens de mine însumi... Viețile acelea necunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu evenimentele evocate, ne Împărtășim cu prezența zeilor și a eroilor. A trăi miturile implică o experiență cu adevărat religioasă, pentru că ea se deosebește de experiența ordinară, de viața de zi cu zi (M. Eliade, 1968, p. 139). Ideea că individualitatea mitului derivă dintr-un conținut aparte pare a fi susținută de două argumente: unul etnografic și altul metodologic. Primul se bazează pe identificarea, În diferite culturi, a unor sisteme de clasificare asemănătoare cu cele prin care noi separăm mitul de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
către o periferie sacră, care devine, dintr-odată și pentru puțin timp, centrală pentru individ, un axis mundi al credinței sale; mișcarea În sine, ca simbol al communitas, care se schimbă În timp, ca o antiteză a Încremenirii specifice structurii; individualitatea promovată Împotriva mediului instituționalizat etc. Dar, pentru că este voluntar, pentru că nu este un mecanism social obligatoriu care marchează tranziția unui individ sau grup de la un statut la altul, În sfera profană pelerinajul ar trebui conceput mai ales ca un fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
S. A. „Arlechino” Iași a fost Înființată În 1990. Baza legală de organizare și funcționare a grădiniței S. A. „Arlechino” se ghidează după Legea Învățământului nr. 84/ 1999, care se referă la idealul educațional ce urmărește dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, cât și formarea personalității armonioase și creative. Fiind o instituție de Învățământ, având un statut juridic, a fost recunoscută și evaluată de A.R.C.A.P., M.E.C.T., I.S.J., D.S.P. În vederea eliberării documentații, dar și autorizației de funcționare. Sumele din care
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
tuturor vom vedea că se pot identifica anumite constante caragialiene de la nivelul tipologiei, al tematicii sau al expresiei artistice, preluate constructiv și asumate conștient, în virtutea unei "vocații succesorale" mai mult sau mai puțin recunoscute, astfel încât se poate sublinia nota de individualitate dobândită de acești topoi în noile contexte literare. Pe de altă parte, extrapolând celebra departajare a relațiilor transtextuale propusă de G. Genette 48, ne putem referi la posteritatea caragialiană ca la un construct de tipul literatură "de gradul al doilea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
madam Popescu". Arma parodică țintește schelăria osificată specifică structurării materialului epic în lucrări facile, fabricate prin inserția arbitrară de clișee narative. Ironia, asociată parodiei, accentuează tendința de ieșire de sub incidența unor încorsetări inutile, dar și dorința de evidențiere a propriei individualități prin detașarea de direcția comună. Numeroase alte fragmente din lucrări epice precum Boris Sarafoff, Zig-Zag, Poveste, Poetul Vlahuță, întrerup cursul prestabilit al expunerii tradiționale, dezvăluind intime detalii ale modului de scriitură convențional, la care refuza să adere dintr-un impuls
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proliferarea formelor literare de defulare a revoltelor acumulate, de compensare în plan ideal a înfrângerilor din planul concret material, pot fi explicații pentru propensiunea către satiră a scriitorilor români, în afara cauzelor care țin de înclinațiile și personalitatea fiecăruia, considerat ca individualitate. La toate acestea se adaugă și proliferările satirice comandate, derivate din necesitățile ideologice care au subordonat literatura în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial. Proza satirică înregistrează o nouă culme la începutul secolului trecut în paginile schițelor "vesele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
modalitatea satirică sau ironică în redarea universului uman. Filonul de sensibilitate explorat însă de scriitori precum Mihail Sebastian, V.I.Popa sau George-Mihail Zamfirescu nu diluează comicul, ci îl împrospătează, iar tratarea umoristică a reiteratelor tipologii sau situații caragialiene, conferă marca individualității în cazul celor mai importanți autori care au abordat comicul în perioadele postcaragialiene. Capitolul IV Un veac de... caragialism În funcție de criteriul cronologic, am observat pătrunderea comicului pe o arie literară vastă și diversă, prin contribuțiile scriitorilor cu vocație comică, dar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tot un ofițer... și la minister nu-mi dă voie... măcar că-i al lui. Am fost la maiorul Carabăț... foarte gentil... am fost la căpitanul Ciocârlan... foarte gentil...și acum...133 O situație similară este tratată cu o notă de individualitate meritorie la Gh. Brăescu. În Poveste fără sfârșit întâlnim tipul reclamantei sărmane incapabile să-și rezume păsul astfel încât să primească soluționare. Debitul necontrolat al informațiilor adiacente îneacă și în cazul acesteia mesajul propriu-zis. Bătrâna suferă de aceeași incompetență conversațională a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]