3,719 matches
-
Ospitalierul, deveniți actanți de prim-plan în Detectivul Arthur (Editura Cartea Românească, București, 1970) și Julien Ospitalierul (Editura Cartea Românească, București, 1974), deși vor apărea și în alte cărți ale lui Emil Brumaru. Detectivul Arthur exaltă miracolele adăpostite în ființele inocente, obiectele aparent insignifiante și în microcosmosul din imediata apropiere a spațiului domestic în care își duce veacul, afișând o superbă, suverană ignoranță față de prezentul agrest. Regimul lui firesc este fantazarea estetă sau anamneza rafinată, pe care le practică cu scopul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o gestică tulburătoare, care potențează sensurile adânci ale cărții: Ghisela, femeia ce mătură smocuri de păr, le clădește pe câmpuri și apoi le spulberă cu porniri de pruncucigașă (Gânduri); fetița cu fluturi, jucând parcă întreaga soartă a umanului într-un inocent, dar teribil Șotron; maica Fevronia, ce-și pictează pe unghii apostolii, încercând în ceas de mister însăși reconstituirea Cinei de Taină (Fevronia). Toate personajele Centurii de castitate mai au amintirea unor crâmpeie de sacralitate, dar cea mai mare încărcătură de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lumea. Poeta o știe prea bine, din moment ce recunoaște, undeva, într-un trist Proces verbal, că reiterează o poveste ce datează de secole: "M-am luptat și eu pentru Theba,/ Doamne,/ cu douăzeci de secole mai târziu,/ cu o armată de inocenți împotrivă.// Trecând pe dinaintea afișelor/ am văzut/ cum arătam pe dinafară:/ femeie făcând dragoste/ în fiecare bărbat/ cu spaima de moarte". De aici, poate, haloul alegoric al textelor, ca și atmosfera mitică a istoriei de dragoste pe care eroina o trăiește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
filosofării (ciclul numele lucrurilor), poezia și necesitatea ludicului (secțiunea poetica, ars ludica). În rama poetică, toate sunt tratate în culori pastelate, în acord total cu o sensibilitate ingenuă: "" Desfigurările " lirice ale Oanei Lazăr sunt proiecții ale imaginarului într-o lume inocentă, lipsită de păcate, unde poeta întrezărește vindecarea de sine prin expulzarea excesului" (Cristina Cârstea). Cu adevărat notabile sunt însă abia poemele maternității, unele dintre ele în ritmuri populare (De cătănie), altele în sonuri aproape liturgice (Bunavestire), toate circumscrise, fără excepție
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fundației Regale"), "Tribuna", "Iașul literar", "Cronica", "Convorbiri literare", "Adevărul literar și artistic", "Ateneu", "Dacia literară" etc. Volume de versuri: Izobare, ediția I, București, 1946, ediția a II-a, Iași, 2005; Licențe emotive, Editura Junimea, Iași, 1987; Poezii. Contrapunct. Tempera. Mișcare inocentă, Editura Cartea Românească, București, 1988; Paletă de amurg, Editura Junimea, Iași, 1991; General museum, Editura Cronica, Iași, 2001; Variațiuni rococo, Editura Alfa, Iași, 2008; Cabinetul de stampe (antologie), Editura Alfa, Iași, 2009. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Deținător al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă strigă pe nume ca-n catalog/ după certificatul de naștere ori deces/ și-am să-ți răspund într-un suav monolog" (Invitație). Retorica aceasta de camuflaj, de obicei ironico-parodic, este fructificată și în volumul următor, Poezii (Contrapunct. Tempera. Mișcare inocentă), Editura Cartea Românească, 1988. Pasiunea livrescă se direcționează acum mai apăsat în direcția resuscitării decorului și procedeelor simboliste specifice, deși impulsul de a uzita de acest gen de scriitură este subsumat deseori unei tendințe de semn contrar, resimțite și mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă îndepărtez / tu te apropii:/ porți ștafeta la jocurile olimpice". Motivația acestui mod de a percepe lumea provine dintr-o altă certitudine a poetului Lucian Vasiliu, evidențiată de modalitatea permanentă prin care cel ce se intitulează, fără orgoliu, "(Eu sunt) inocentul, cel subțire și palid/ ca o înserare pe cerul Mamei", își construiește, ca într-un tipic Mic tractat despre omul bun și frumos (Kalokagathos), un autoportret oximoronic, structurat în esență pe o serie de antinomii atitudinale. Dacă ființa poetică datorează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ideea ce stă în centrul cărții este că nu numai istoria își selectează exponenții, ci și indivizii superior dotați (în bine sau în rău) pot orienta într-un sens sau altul istoria. Istoria, în orice caz, nu este o zeiță inocentă, indivizi abjecți fac uneori ceea ce vor cu ea. Romancierul mărturisește a fi interesat de latura umană a acestui complicat determinism, respingând ideea fatalității, despre care Tolstoi credea că acționează și în istorie. Ca personaj literar, Paul Ștefan se definește mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
unde o cunoaște pe Luchi, femeie voluntară și capricioasă, anturată de alți doi tineri intelectuali. O veche rivalitate și totodată o veche prietenie îi leagă pe cei doi, sub supravegherea și încurajarea medicinistei care, în ciuda aparențelor, se dovedește o ființă inocentă. Luchi fusese la un pas de căsătoria cu doctorul Spurcaciu, preferat pentru sentimentul de stabilitate pe care îl inspira. Logodna s-a stricat din cauza intrigii celuilalt concurent, Adrian Popescu (el mărturisește a fi avut legături intime cu Luchi), scuzat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
soția prietenului său, poetul Petrică Nicolau. E o femeie voluntară și imprevizibilă. Căsnicia cuplului Nicolau este un infern. Poetul are o fire sucită, tenebros de bănuitoare. Căsătorit, este dominat de tatăl său, autoritar și absurd. Matilda nu e însă o inocentă, umorile ei sunt teribile, inventivitatea ei în rău nu are măsură. Petrică este, în varianta dată de el însuși, un martir, iubirea nu e libertatea, ci servitutea lui cea mai înjositoare. Avertizat, Victor Petrini intră în viața acestui cuplu în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
luminând-o de aproape cu o lumină crudă”. Obsedantă la Marin Preda a fost și rămâne tentativa de a găsi și de a regăsi punctul de echilibru între vocația unui realism frust, neînduplecat în observarea aspectelor crude, de o cruzime inocentă (vocație ce s-a manifestat cu o violență triumfătoare în nuvelele de debut) și preocuparea dobândită, din ce în ce mai pronunțată și tinzând să acopere tot orizontul operei, pentru viața conștiinței morale: de a păstra, în condițiile unei literaturi acut deliberative, ceva din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
vom fi liberi!" Fără să știe, poate, ei repetau un strigăt pe care strămoșii lor n-au ezitat, în alte vremi, să-l arunce ca o sfidare în fața despotismului, a injustiției, a minciunii înrobitoare. O legătură tainică, pecetluită cu sânge inocent, se refăcea sub ochii mirați ai lumii. Era angajamentul demnității regăsite, era voința de a se opune până la capăt răului, acelui rău care, nutrit din toate aluviunile istoriei, luase un nume și pecetluia definitiv o epocă. Minunea s-a produs
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
XXV, 15 (13 aprilie 1990), p. 1 A DOUA MOARTE În plină febră electorală și oarecum pe măsura ei, lumea pare a se elibera de obsesia tragediei care a produs Revoluția din Decembrie și i-a însoțit primii pași. Jertfele inocente, cutremurătoare inițial, se învăluie progresiv în ceața uitării, cursul evenimenteleor e revizuit drastic, până la nerecunoaștere. În piețele confruntării cu dictatura mai pâlpâie câte o candelă, presa mai evocă unele mărturii, adesea deconcertante, pe când discursul oficial asupra schimbărilor survenite e tot
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să limiteze acel exercițiu, ea se subminează în fond pe sine. Convorbiri literare, 19-20 (28 iunie-11 iulie 1990), p. 3 O TEMPORA!... Telefoanele anonime, la fel de necuviincioase pe cât de stridente în agresivitatea lor, amenințări voalate sau deschise, fie și prin intermedii inocente, îmi spun că răul la care mă refeream în unele articole n-a fost câtuși de puțin exagerat. Răul acesta există, îl întâlnim pretutindeni, sub diverse forme, și iată că el se arată socialmente activ, inhibant, generator de frică. O
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
i-a spus odată un simplu artizan regelui Prusiei, când acesta a dorit să-și adjudece mica proprietate a aceluia. Unde ne sunt judecătorii? Ei ar trebui, spre onoarea justiției, să se intereseze acum de soarta lui Marian Munteanu, victima inocentă a miopiei politice, a intoleranței și barbariei. Eliberarea lui imediată și fără condiții se impune*. România literară, XLVIII, 164 (11 iulie 1990), p. 1 POLITICĂ ȘI DEONTOLOGIE Exercițiul puterii, într-o lume așezată, nu este impunisabil. Cu cât mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cântat. Echipe artistice din partea locului și de peste Prut și-au dat concursul, iar o prea distinsă actriță a știut să emoționeze adânc adunarea, legând gestul comemorativ cu datoria pe care o avem, neștearsă, față de tinerii noștri eroi din Decembrie: jertfe inocente, îndemnând cu irepresibilă forță ca și eroul necunoscut din baladă, la asumarea unei conduite vrednice de puritatea lor. Asupra acestei conduite istoricul Neagu Djuvara a ținut dealtfel să atragă luarea aminte, convins fiind că numai o atitudine critică față de trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a imaginilor, histrionismul latent, denotația sub care se strecoară perfid o licărire miraculoasă, senzația ireparabilului și inevitabilul regret care decurge de aici sunt notele care definesc prima etapă a poeziei lui S. O schimbare radicală se constată însă odată cu Melancolii inocente (1969), care probează frecventarea intensă a expresionismului german. Imaginea se desfășoară acum tentacular, discursul devine din liniar bidimensional, iar instantaneele fotografice se transformă în viziuni tenebroase: „se înfiripă zgomote care de-abia înspre zori / au sânge de zgomote Doamne, scrâșnetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
În fond, el e cel care „se scălâmbăie”, face năzbâtii, vorbește în dodii. Dar asta nu îl împiedică să rostească uneori „adevăruri pline cu praf de strănutat”. De aceea, unele poeme sunt mici disertații etice în care, sub aparența ludicului inocent și a imagisticii incontinente, S. uzează din plin de resursele subversiunii: „Coboară în fântână nu zăbovi însă prea mult în răcoarea oglinzilor / la secretele întâlniri ale grădinarilor pune-ți mustăți de mărar / existența noastră în Balcani are o mulțime de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
profesiuni de demult: o adevărată „înviere” a unei lumi. Un cimitir Spoon River regăsit, repus în drepturi, resacralizat. CORNEL UNGUREANU SCRIERI: Poeme, București, 1957; Pietre kilometrice, București, 1963; Miracole, București, 1966; Alte poeme, București, 1968; Arheologie blândă, București, 1968; Melancolii inocente, București, 1969; O casetă cu șerpi, București, 1970; Orologiul, București, 1970; Bunica se așază în fotoliu, București, 1971; Sufletul obiectelor, București, 1972; Trecătorul de demult, București, 1975; Iepuri și anotimpuri, București, 1976; O nuntă de cenușă, București, 1977; Un potop
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
față de indivizii care aveau caracteristici faciale opuse, mai ales o bărbie lată și sprâncene lăsate. Autorul acestui studiu consideră că inconștient presupune un anumit număr de lucruri despre persoanele cu față de copii: îi consideră din start mai naivi și mai inocenți, pentru că acestea sunt calitățile pe care le atribuim copiilor nevinovați. Astfel, animatorul preferat al francezilor se folosește de aspectul său aparent inocent pentru a face uneori glume caustice despre celebrități care lasă o impresie dulce-amară și ne face să râdem
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
un anumit număr de lucruri despre persoanele cu față de copii: îi consideră din start mai naivi și mai inocenți, pentru că acestea sunt calitățile pe care le atribuim copiilor nevinovați. Astfel, animatorul preferat al francezilor se folosește de aspectul său aparent inocent pentru a face uneori glume caustice despre celebrități care lasă o impresie dulce-amară și ne face să râdem de situațiile care ar putea fi percepute ca neplăcute sau agresive, dacă ar fi fost provocate de un bărbat cu maxilarul proeminent
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
să se pună pe sine însuși într-o lumină proastă. E dificil să ai de-a face cu un șef dificil manipulator. Dacă adopți o atitudine hotărîtă sau agresivă, el va îmbrăca pielea de oaie și va pretinde că e inocent. „îmi pare rău dacă crezi că te-am acuzat de ceva”, ar putea spune el. „în nici un caz nu voiam să spun că... Dacă nu reacționezi și încerci să-l ignori, sfîrșești prin a-i face jocul. De fapt, reacția
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
sărite. De obicei, nu-i irită intenționat pe cei din jur - pur și simplu așa sînt ei. Iată cele mai simpatice opt tipuri de astfel de șefi: Disprețuitorul Șeful dificil Disprețuitor are talentul neobișnuit de a face și cea mai inocentă remarcă să sune de parcă ar fi adresată unui idiot. în gura lui, pînă și complimentele sună ca o condamnare. Seamănă cu proprietarul magazinului din serialul Familia Simpson. Un simplu „Bravo!” transmite clar mesajul că el unul consideră că orice alt
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
cultură de masă (jocurile și teatrul obscen) au fost interzise în secolul al IV-lea de creștini. Cu toate acestea, preotul creștin Salvian (450 d. Hr.) se exprimă clar în favoarea barbarilor față de creștini, în sensul că, deși păgâni, aceștia erau inocenți cu privire la așa-numita "civilizație" a cetății 36. Este foarte greu să găsești manifestări de o brutalitate similară cu cea din luptele gladiatorilor în cultura populară actuală, cu excepția, probabil, a filmelor pornografice și sado-masochiste, a unor emisiuni "Reality TV" sau a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
grila culturală contemporană. Cât de dăunător este sau poate fi acest fapt, nu este greu de prevăzut. Programele TV și filmele dezvoltă deja un fond violent în tânăra generație, copiii sunt încurajați să joace jocuri de război sub forma aparent inocentă a desenelor animate. Conceptul panem et circenses, utilizat cu o undă de ironie de către romani, este încă folosit azi cu sens peiorativ în contextul în care oamenii se bucură dacă primesc (din nou) suficientă hrană și distracție. Însă adaptat la
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]