4,420 matches
-
în cele brele lui memorii, în loc de a-i face o vizită, l-a invitat la masă și se lăuda că masa a fost admirabilă! La Mackensen nu pătrunsese încă nimeni, era un fel de Dalai-Lama. Lupu Costache însă, după multe insistențe, avu o audiență din care ieși încântat. Acești oameni nu erau dificili deloc. Vederile lui Mackensen i se părură minunate: bineînțeles, victoria rămânea a germanilor, Dobrogea era lăsată României, Cadrilaterul înapoiat Bulgariei. Tot Lupu Costache a cerut o întrevedere pentru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui, d-rul Toepfer, acesta mi l-a prezentat și Nizami Pașa m-a întrebat de toate cunoștințele lui de la noi. Răspundeam ca unui străin pe care nu voiam să-l luminez asupra multora din compatrioții mei. Când însă, cu multă insistență, a voit să afle ce mai face d-na Marie-Nicole Darvari, îi zisei cam scurt: „Nu știu, nu o văd“. El se uită la mine lung și nu insistă, dar doctorul Toepfer, mai intim, dori să știe de ce. „Fiindcă prea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a strânge ceva bani. Dânsa veni cu alte două doamne, câte trei neinvitate. A propus de la început să facem o cher meză la Cișmigiu, unde să vindem industrie casnică germanilor; mai toate doamnele au refuzat, preferând o listă de subscriere. Insistența îi fu mare, făgăduind că ne va procura tot materialul gratuit. D-na Irina Butculescu a găsit soluția elegantă, observând că nu putem lua o hotărâre definitivă fără aprobarea reginei, președinta noastră. Vom scrie deci de urgență la Iași și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Societatea Cultura și ceru d-nei Crivăț să scoată argintăria lui Ionel pentru domnul maior și familia. D-na Crivăț nici habar nu avea unde se afla argintăria, protestă cu sinceritate că nu o are și că a luat-o Ionel. Insistența d -lui Tzigara merge până la amenințări jumătate glumețe, jumătate serioase că va fi dusă în Bulgaria. „Știți că d. Brătianu avea multă argintărie, a luat-o la Iași. Cu ce ar fi mâncat?“ „Cu degetele! Și de nu o ai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fermă și cu ajutorul unei țărance plătite de mine cu adeverință de la administrator. Răspunsul la scrisoarea mea fu ca toate reacțiunile ei la scenele de mojicie pe care le regreta după ce le făcea, fără să-și dea seama că impresia rămâne. Insistențele familiei mă înduplecară să o văd din nou, dar mai rar și fără drag. Ajunsese să-mi inspire un simțimânt atât de penibil de nesiguranță, încât îmi era neplăcută. Peste puține luni era al treilea parastas. Nu mă dusei cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
scara cea din dos, tatăl său, generalul Dumitrescu, lăsă, ce e drept, comanda jandarmeriei, dar este numit consilier tehnic al aceluiași corp și funcționează în localul comenduirii. Dobrescu, în fine, este suspendat, adică destituit de ministrul de interne, după mare insistență pe lângă rege și numai după ce i se spune că a plecat la Topoloveni ca să consulte pe Mihalache, ceea ce a supărat extrem pe rege, care la telefon a renunțat a-l mai susține: „Fă cu el ce vrei!“ Pentru Angelescu însă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
De acolo fuseseră la ministrul de interne, g-lul David Popescu. Acesta confirmă arestarea din înalt ordin direct și ducerea la Bistrița-Vâlcea; dădu ca justificare depunerea la Palat a unui memoriu care cuprindea cele spuse în audiență la rege. După multă insistență, d-na Antonescu obține autorizarea de a duce la Bistrița cele necesare soțului său, plecat fără bagaj. Nu putea staționa decât 2 ore. Dl M. Antonescu nu trebuia să vadă pe general, dar putea însoți la drum pe d na
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
gl Văitoianu și mitropolitul Bălan au refuzat să subscrie. D nii Iorga, Maniu și George Brătianu nu sosiră în București la vreme pentru consiliul de joi noaptea. Maniu, aflând jalnicul rezultat, nu mai voia să dea ochii cu regele; după insistențele lui Dinu însă, se duse, ca și George, la consiliul de vineri noapte, în care primul îl preveni că e în primejdie coroana, al doilea că nu au câștigat iubirea Germaniei, ci dispre țul ei. La acest consiliu nu li
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
altfel iluzorii. Jurământul funcționarilor către rege e mai mult către Conducător, și în 4 puncte. Corolare inutile și exagerate. Ambasadele române au fost suprimate din prima zi și fără înțelegere prealabilă cu țările respective, care nu le înființaseră decât în urma insistențelor regelui și în contra dorinței lor. Ele au rămas cu ambasadori la noi, iar noi aveam însărcinați cu afaceri la ele. Procedeu puțin diplomatic și protocolar. Câteva zile întârziere ar fi fost de dorit. Telegramele generalului Antonescu către Ciano 376, Ribbentrop
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și copii. Încă înainte de a se caza, doar pentru o noapte, i-a dat lui Mișu „datoria”, două icoane. A doua zi, la ora micului dejun Mișu s-a grăbit să încheie tabăra dorind să renunțe chiar la masă. La insistențele mele a luat micul dejun și a lăsat, pentru cei rămași, hrană rece pentru masa de prânz. După tabăra de creație din vara anului 2003, dorința lui Mișu de-a organiza un Salon Național de Artă Naivă la Reșița s-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
acest drum. Cunoscându-l pe Gusti, s-au căsătorit și au dat naștere unei familii de artiști ambițioși, dornici de afirmare, întrecându-se unul pe altul în măiestria penelului. Timpul trecea fără să-l oprești, la fel și discuțiile, iar insistențele lui Vintilă de a modifica tabloul nu se opreau, insistând să-mi impună un stil care pentru mine nu însemna mare lucru. Ce dorea domnia sa nu era complicat, ci chiar foarte simplu, dar îmi schimba lucrarea într-o altă lucrare
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
primiseră la fel ca și mine, fiind curios de părerea ce o avusese Vintilă când a observat tabloul, fără să aibă țigla lui. În toamnă, la Expoziția Națională de Artă Naivă de la Pitești, am primit și diploma din tabără, datorită insistenței lui Gusti asupra lui Vintilă de a mi-o da, pentru că o meritam. Împreună cu D-l Vintilă Reîntâlnindu-ne am povestit cu plăcere pățaniile din tabără, amintindu-ne de misterul tuburilor de vopsea, de nopțile de pomină petrecute în preajma jocului
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cât se poate de grea în primii ani, sub toate aspectele. Cea de a doua perioadă începe în 1863. Abia de atunci Ospiciul poate fi considerat ca o unitate de asistență medicală. Asupra acestei perioade ne oprim cu mai multă insistență, folosind unele date de arhivă inedite, în intenția de a reconstitui imaginea caracteristică a acestei unități, în perioada de început a psihiatriei românești. * Încercăm să surprindem astfel evoluția spitalului de la 1866 până în 1900, pe baza unor informații privind în special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Institutului imobilul său personal de pe strada Goliei, Școala de moașe a devenit, în 1882, Clinica obstetricală a viitoarei Facultăți de Medicină. În conformitate cu proiectul din 1851, urma să se înființeze și Școala de chirurgie. Aceasta a întârziat. Abia în 1859, la insistența tânărului medic al Spitalului Sf. Spiridon, doctorul Neculai Negură, se deschide un "curs de chirurgie", conceput de inițiatorul său ca "începutul unei Facultăți de Medicină". Intenția, deși sprijinită de domnitorul Alexandru Ion Cuza și de Kogălniceanu, nu s-a realizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
după propria mărturisire, de unsprezece ori. Dar oricât de mult ar fi iubit Sorin Titel filmul, desigur că nu putea rămâne numai la el. Erau în primul rând lecturile, acestea implicând investigații în anticariate sau în bibliotecile publice, unde, cu insistențe, se putea obține câte un permis și la „fondurile speciale“, erau teatrele, cu unele bune spectacole, în epocă, după Caragiale (Sică Alexandrescu) sau clasicii ruși, erau câteodată concerte și erau, mai ales, acele audiții de la sediul A.R.L.U.S. din strada
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
i se întâmplase, la Gazeta literară, ceva asemănător: Paul Georgescu l-a semnat sub un articol pe care nu l scrisese. A vrut să plece atunci de la Gazetă, își scrisese demisia și a renunțat să și-o dea numai la insistențele confraților mai tineri din redacție. O fotografie din 1959, comentată de Bănulescu în Elegii..., îl înfățișează pe prozator împreună cu acei confrați care-l sfătuiseră să nu comită un gest „periculos“, el ținând în mână o coală de hârtie despre care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
luat examenul, dar la cursuri nu s-a dus nici o zi. Căci altele decât silvicultura erau în sufletul tânărului Velea, care, fără știrea părinților, a obținut de la minister (de la două ministere, de fapt) neverosimilul transfer de la Silvicultură la Filologie: prin insistențe nebunești, prin audiențe nenumărate la toți care puteau decide ceva în acest sens. A fost primit însă la rusă, unde pesemne că mai erau locuri neocupate, și nu la română, cum dorea, dar după un an, iarăși prin stăruință dârză
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un continuator în spirit al lui Mateiu Caragiale. Tiberiu Utan A murit poetul Tiberiu Utan, uitat de confrați și ignorat literar de generațiile noi, care cel mult îi leagă numele de un faimos distih militant difuzat cândva, cu o diabolică insistență, de dimineața până seara, la posturile noastre de radio. Dar Utan a scris și altfel de poezie decât numai de circumstanță, poezie adevărată, în linia discret elegiacă a unui Șt.O. Iosif, poetul ardelean cu a cărui sensibilitate a sa
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
politică (de fapt, ura și disprețul pentru regim) și cât de mic talentul de politician.“ Și fiindcă am reprodus rândurile de mai înainte, să spunem că revizuirea poziției față de Goma este un fapt la care se revine cu o oarecare insistență în cartea lui Țepeneag, nu fără legătură, acest fapt, cu felul dezamăgitor, pentru mulți, al comportării cunoscutului fost disident după 1989: pătimaș răspânditor de acuzații împotriva tuturor, dovedite sau nu, într-o absurd obstinată strădanie de-a face loc gol
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
că judecasem inadecvat pe cineva ș.a.m.d. Îmi consemnasem acolo, fără menajamente, neizbutirile, ezitările, stângăciile, comoditățile, delăsările etc. etc., până când odată, recitind de la un cap la altul cele cam o sută de pagini adunate, mi-am dat seama că insistența în această direcție configura un personaj care se autoponegrea: ale mele erau acele slăbiciuni, defecte, într-adevăr, dar nu eram făcut numai din ele. Aveam și unele părți bune, ce Dumnezeu, însă despre acestea nu suflam nici o vorbă în jurnal. Fapt
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-mi etalez rănile, pentru că fiecare poezie este o rană a mea. Sunt prea multe și prea dureroase pentru a le arăta și altora...Nu iubesc nici un fel de spectacol. Sunt împotriva șezătorii, a războiului, și pentru singurătate, a răspuns el insistențelor lui Virgil Carionopol, când l-a invitat să ia parte la o serie de șezători literare, organizate în țară. — S-au revărsat haznalele!, a răspuns trimișilor noului regim politic și administrativ când i-a solicitat colaborarea 102 la o revistă
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
lagăr în timpul războiului, a acceptat să le dea o referință, dar imediat și-a retras promisiunea. Geo Bogza a invocat starea de sănătate necorespunzătoare și i-a refuzat. Mihai Beniuc ? Mihai Beniuc, președintele Uniunii Scriitorilor, după lungi tergiversări, enervat de insistențe, i a zis lui Radu, fiul poetului, de-a dreptul: „Eu, dragă, nu l-am cunoscut bine pe Voiculescu și de câte ori l-am solicitat nu a vrut să colaboreze. Încercați la confrații lui care l-au cunoscut mai bine”. Confrații
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
și modul în care aceasta a supraviețuit sau a pierit în timpul Renașterii, a fost tema multor opere istorice încă din timpul lui John Adams și J.-C. L. Simonde des Sismondi, recent, anumiți cercetători americani au negat cu o anumită insistența importanța acestei teme. De aceea, din numărul foarte mare de lucrări dedicate Renașterii, doar o mică parte mai au ca temă "viața civică"1. Desigur, cercetarea filologica amănunțită, îndeosebi a unor specialiști ai școlii engleze precum Nicolai Rubinstein 2 și
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
data aceasta predominante sunt observațiile stilistice ("cuvintele sunt desemnări și reprezentări, nuclee ce leagă, după un cod, realul și imaginarul"), oprindu-se, de asemenea asupra "psihismului eminescian" dar și asupra lecturii ca un "triumf" și "magie" în descifrarea poeticului, cu insistență asupra imaginației fantastice ca reprezentare a contragreutății realului, "o forță posibilă, alta, compensatorie, uneori antinomică, a existenței". Este supusă analizei nuvela Sărmanul Dionis, în care visul se împletește cu realitatea, prozatorul este interesat de "mister și atmosferă, de tensiunea stărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
urâtului), Henri Bergson (acesta vorbește despre echivocul comicului), pentru a se opri cu aplomb asupra contribuției cercetătorilor români, pornind de la P. Locusteanu, în trecere pe la Paul Zarifopol, ajungând la Marian Popa (Comicologia românească), Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Claudiu T. Arieșan (cu anume insistență), Edgar Papu, Radu Enescu, Ștefan Cazimir ș.a., făcând trimiteri speciale la Val Panaitescu și Adrian Marino. E un capitol dens, fixat pe coordonate referențiale esențiale, extrem de util pentru ceea ce urmează, anume analiza registrelor comicului în opera eminesciană. Din capul locului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]