6,119 matches
-
Ele pot crea "prima impresie", își pot pune amprenta asupra percepției, senzațiilor care au legătură cu atenția, gândirea, capacitatea transpunerii în limbaj. Vârsta și sexul pot fi aspecte structurante ale convorbirii. Sunt deci importante: contactul prealabil cu mediul etno-socio-cultural al interlocutorului, dobândirea conștiinței diversității (sub)socioculturilor, a existenței constrângerilor de rol și status, asumarea cu discernământ a rolurilor, adoptând atitudini obișnuite de ascultare, empatie, comprehensiune etc. Ghid de convorbire la domiciliul unei familii cu copil bolnav Atunci când copilul se îmbolnavește, familia
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
apă (robinet, fîntână etc.); eliminarea deșeurilor (descrierea modului în care familia scapă de deșeuri, apa murdară etc.). d). Culegerea informațiilor cu privire la episodul recent de îmbolnăvire a copilului. Cerem să ni se descrie toți pașii făcuți, conform întrebărilor din ghid. Dacă interlocutorul povestește episodul, nu-i adresăm întrebări la care ne-a răspuns deja; îl lăsăm să ne răspundă cum vrea, în modul în care se poate exprima cât mai natural (ghidul servește să nu uităm puncte esențiale la care vrem răspuns
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ni se povestească totul din momentul în care cineva din familie a constatat primele semne de boală ale copilului; dacă boala are mai multe episoade, vom cere să ni se povestească cel mai grav. Ce avem de urmărit neapărat (în caz că interlocutorul nu atinge spontan asemenea puncte): • Care este persoana care a observat prima că nu se simte bine copilul? • Cum a știut că nu se simte bine? Ce semne sau simptome a sesizat? • Care au fost semnele cele mai îngrijorătoare și
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
acea persoană? • Care a fost cauza(ele) bolii; cine a diagnosticat? • De ce acel copil și nu altul s-a îmbolnăvit? • De ce în acel moment? • Cine a luat decizia de a intreprinde ceva? • De ce acea persoană? În legătură cu recursul la îngrijire, cerem interlocutorului să ne precizeze (dacă nu ne povestește spontan): • Toate intervențiile la care s-a gândit (și făcut): rugăciuni, pastile, masaj, medicamente etc. • Costurile intervențiilor • Care persoana a intervenit și de ce acea persoană? • Ce rezultate a observate? • Copilul a fost dus
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cu privire la această alegere? • De ce a decis acea persoană? • De ce acea alegere? • Cunoștea pe cineva care l-a sfătuit? • Pe cine? Cine i-a transportat? Folosind ce mijloace de transport?Care a fost costul transportului?Cât timp a făcut? etc. Întrebăm interlocutorul (dacă nu ne povestește spontan) despre experiența îngrijirii: • Cum i-a primit cel care a consultat copilul? (descrierea locului de așteptare, echipament, curățenie, orar, oferirea de informații, disponibilitatea personalului etc.) • Cum a fost comunicarea: ușoară? dificilă? • Ce persoane au văzut
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
bună? Cine? De ce? • Copilul a urmat tratamentul (prescripția medicală)? Care a fost rezultatul? • Cheltuielile suportate sunt rezonabile? Ar fi putut apela la o altă îngrijire sau tratament? de ce nu au făcut-o? În legătură cu transferul copilului sau a dosarului acestuia, întrebăm interlocutorul (dacă nu ne povestește spontan): • Unde a fost transferat copilul? • Cine a decis alegerea altei instituții sau a altui medic? • De ce această alegere? • Ce mijloc de transport au folosit? • Cum au fost primiți? Ce intervenție s-a făcut asupra copilului
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
urmată de numele persoanei care telefonează. Să precizăm că este o lipsă de delicatețe ca un bărbat să nu se prezinte soției, respectiv soțului. Regula generală este ca persoana care a sunat să pună capăt discuției în afara cazului în care interlocutorul său are motive serioase să o facă. Cum procedăm când avem pe cineva în vizită și sună telefonul? Dacă sunt scurte comunicări le primim liniștiți și dăm relațiile cerute foarte pe scurt, dar fără să fim nepoliticoși. Este inadmisibil să
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
cineva în vizită și sună telefonul? Dacă sunt scurte comunicări le primim liniștiți și dăm relațiile cerute foarte pe scurt, dar fără să fim nepoliticoși. Este inadmisibil să purtăm o conversație telefonică lungă de față cu persoane străine. Vom preciza interlocutorului nostru care este situația și vom amâna convorbirea. În nici un caz nu vom spune: „Te sun eu peste zece minute!” dacă cel venit în vizită nu și-a manifestat voința de a pleca imediat. Este o gafă. Oricât de mult
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
principiu este bine să cunoaștem programul de viață aș prietenilor noștri și să-l respectăm, nederanjându-i. Ce facem când nu ne răspunde la telefon persoana pe care o căutăm, ci altcineva? Bunul-simț ne obligă să-i adresăm câteva cuvinte interlocutorului nostru, mai ales dacă îl cunoaștem. Pe scurt îl salutăm, spunem cine suntem și ce vrem, ne cerem scuze că-l deranjăm, apoi îi mulțumim pentru informațiile pe care ni le-a dat. În relațiile de serviciu nu trebuie să
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
fost popular prin șarmul și charisma lui naturală, prin zîmbetul său cuceritor, prin comportamentul său firesc, lipsit de morgă și ifose (mai ales în comparație cu nepotul său german Wilhelm II, și chiar cu regina Victoria), cu capacitatea de a comunica cu interlocutori din toate clasele sociale și de toate etniile și confesiunile (a avut mulți prieteni evrei și catolici). Avea ușurința de a vorbi fără note (off the cuff), fiind un excelent improvizator. Avea o memorie vizuală excepțională (he never forgot a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
servit ceai (late night tea). În timpul recepției, desfășurată într-o atmosferă destinsă, regina i-a prezentat prințului grupul de doamne de companie. Prințul, fire afabilă, a conversat prietenos cu toată lumea, trecînd cu ușurință remarcabilă de la o limbă la alta, în funcție de interlocutor. În tot acest timp, domnul de Coutouly, reporter la ziarul parizian Le Temps, care făcuse parte din grupul de ziariști ce îl însoțise pe Edward în India, la invitația nizamului din Hyderabad§§§§§§§§§§§§§§§§§, povestea la toată lumea curajul prințului demonstrat cu ocazia
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Simmons. Carol constată că tunurile de pe navele de luptă ancorate la Woolwich continuă să fie din cele abandonate în majoritatea țărilor europene, în primul rînd în Prusia, adică tunuri cu încărcare pe la țeavă. Carol, excelent tunar, încearcă să-și convingă interlocutorii de superioritatea tunurilor încărcate pe la culată, dar nu reușește. La Chislehurst, în comitatul Kent, cuplul princiar român depune o coroană de flori la mormîntul lui Napoleon III, decedat cu un an mai înainte (ulterior, rămășițele împăratului vor fi reînhumate la
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ușile, fiind în plus prea orgolios și intransigent (de exemplu, pretindea și întreg Banatul sîrbesc). După aprecierile lui Harold Nicolson, membru al delegației engleze la Conferința de Pace de la Paris, Ionel Brătianu a reprezentat catastrofal cauza României, antagonizîndu-i pe toți interlocutorii decidenți; președintele Woodrow Wilson chiar a refuzat să îl primească. O comparație între Maria și ilustra ei bunică, împinsă mai departe, ar fi în defavoarea Victoriei, pe care Maria o întrecea la toate capitolele. ** Pe susceptibilul, irascibilul și complexatul nepot Wilhelm
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
latina devenită română din alte limbi, la multe secole după cuceririle romane din est. În felul acesta limba română a fost scoasă din contextul social și istoric în care s-a constituit ca mijloc de comunicare între latini și traci, interlocutori care vorbeau limbi diferite. Este firesc să ne imaginăm că încă la prima generație, cea a cuceritorilor și cuceriților, interlocutorii trebuie să fi făcut eforturi pentru înțelegerea și adaptarea reciprocă a limbilor lor, care aveau multiple elemente comune. Colaborarea latinilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fost scoasă din contextul social și istoric în care s-a constituit ca mijloc de comunicare între latini și traci, interlocutori care vorbeau limbi diferite. Este firesc să ne imaginăm că încă la prima generație, cea a cuceritorilor și cuceriților, interlocutorii trebuie să fi făcut eforturi pentru înțelegerea și adaptarea reciprocă a limbilor lor, care aveau multiple elemente comune. Colaborarea latinilor cu tracii în activitățile sociale și în familie a dus la acomodarea reciprocă a limbilor astfel că în generațiile următoare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
genuri" (394c). Cu grija pentru claritate ce îl caracterizează, Socrate își ilustrează părerea printr-un exemplu. Evocând altercația dintre Criseus, bătrânul preot al lui Apolo, și Agamemnon, care nu vrea să-i înapoieze fiica, chiar la începutul Iliadei, pe care interlocutorul său se presupune că o cunoaște pe de rost, îi spune: "Știi deci că până la aceste versuri: și el îi conjura pe toți grecii și în special pe cei doi Atrizi, conducători de popoare poetul vorbește în numele său și nici
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
într-o asemenea dezbatere. 2.1. Punctul de vedere al metafizicianului Platon denunță facticitatea teatrului. Toate artele mimetice nu sunt pentru el decât o palidă reflectare a realului. Nici pictura nu scapă de suspiciunea lui. Iată cum își chestionează Socrate interlocutorul cu privire la acesr lucru: "Fii atent aici. Ce scop își propune pictura relativ la fiecare obiect? Să reprezinte ceea ce este așa cum este, sau ceea ce pare așa cum pare; este ea imitarea aparenței sau a realității? A aparenței, zise el. Arta de a imita
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
imorală, nu pare decât, ne avertizează el, să-l pervertească pe cetățean. "Văd (...) multe motive ca să cred că cetatea pe care am fondat-o este cea mai bună, zise Socrate, adresându-se lui Glaucon, unul din discipolii săi și principalul interlocutor în Republica, dar îndrăznesc să afirm acest lucru mai ales gândindu-mă la regulamentul nostru despre poezie. Ce regulament? De a nu admite în niciun caz această parte a poeziei care constă în imitație 9. Necesitatea de a o respinge
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
însuși, iar cei pe care-i face să vorbească nu sunt oratori." De aceea autorul dramatic, ce recurge la retorică pentru a zugrăvi pasiunile, pentru a arăta unele personaje pradă deliberării, pe altele pline de grija de a-și convinge interlocutorul, trebuie să le folosească plin de precauție. Trebuie ca tirada să apară ca un cuvânt dictat de emoție, și nu ca o bucată de bravură, ca personajele să vorbească pe cât de simplu posibil. Nu am nimic de spus în această
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu ar trebui să fie indispensabile înțelegerii și decupajului dialogului. "Trebuie ca Poetul să-i facă pe Actori să vorbească cu atâta artă, încât să nu fie nici măcar necesară marcarea distincției Actelor și a Scenelor, nici măcar să fie marcate numele interlocutorilor. (...) Și îndrăznesc să spun că Anticii au procedat foarte înțelept în această privință, încât dacă mi s-ar da o Tragedie de-a lui Sofocle sau Euripide, sau o Comedie de Terențiu și Plaut, (...) dacă aș avea în mână un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
puțin unitatea acțiunii principale, dar deranjează puțin atenția auditoriului, care nu știe spre care să și-o îndrepte și care se vede obligat să împartă în două ceea ce obișnuia să acorde uneia singure." Aparteul nu poate fi lung, căci prezența interlocutorului nu mai are atunci rațiune de a fi, cu condiția ca autorul să reușească, printr-un tur de forță, să-și legitimeze tăcerea. Pentru a păstra un minimum de verosimil, d'Aubignac fixează trei condiții la care trebuie să subscrie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sinea lui, și nu era auzit, sau care vorbea printre dinți, astfel încât era greu de știut ceea ce spusese." În sfârșit, d'Aubignac consideră că utilizarea aparteului este deosebit de judicioasă în momentele în care trebuie mobilată tăcerea unuia din cei doi interlocutori, care ar fi apăsătoare pentru spectator. "De exemplu, dacă unul din Actori citește o scrisoare cu voce înceată, un altul poate vorbi ca pentru sine în tot acest timp. Dacă un avar și-ar număra banii, Hoțul, care l-ar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În Critica Școlii femeilor (La Critique de l'Ecole des femmes), Dorante, care ia, ca și Uranie, apărarea piesei contra unuia dintre defăimătorii ei, Lysidas autor în care se va fi recunoscut Donneau de Visé -, contestă punctul de vedere al interlocutorului său care face mult mai mult caz de tragedie decât de comedie. "Dorante Deci credeți, Domnule Lysidas, că întreg spiritul și întreaga frumusețe se află în poemele serioase, iar piesele comice sunt niște neghiobii ce nu merită nicio laudă? Uranie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încă romanele și eseurile. 20 Vezi Capitolul 1. 21 În Entretiens sur "Le Fils naturel" (Convorbiri despre "Fiul nelegitim"), Diderot adoptă forma dialogului filosofic, punând față în față, așa cum va face mai târziu în Le Paradoxe sur le comédien, doi interlocutori dotați cu personalități diferite, "Moi", personaj care încarnează raționalismul Iluminismului, și Dorval, erou melancolic și sumbru cu sensibilitate preromantică. Discursul despre poezia dramatică (Discours sur la poésie dramatique) este în schimb un tratat în toată regula. Apărut în 1758, după
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la acel "cooperative principle for humour"126 care ar guverna conversația de tip Non-Bona-Fide, ci, s-ar spune mai degrabă, unui consens al nonsensului care ar explica aparenta reușită a comunicării dintre personaje, din moment ce replicile lor produc feedback și nici un interlocutor nu solicită reformulări sau reluări care să presupună recunoașterea unor deficiențe de înțelegere. Efectul comic al încălcării maximelor conversației a fost teoretizat de Grice însuși, atunci când considera ironia un tip special de "implicature" (implicatură). O explicație adecvată a acestui tip
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]