4,202 matches
-
ignorată În lumea reținută și socotită a Ardealului din acea vreme. Toate astea făcuseră din Sighișoara un refugiu sigur și pe măsura celor dintre noi cu dispozițiuni Încă valabile pentru rătăciri și visări romanțioase sub umbra tăcută a vechilor ziduri inundate de clarul nopților cu lună, sub freamătul codrilor bă trâni de primprejur etc. etc., dar mai ales pentru aceia dintre noi, capabili Încă, pe aceste vremuri, de pasiuni devastatoare și pentru care garsoniera de flăcău tomnatec sau de bărbat serios
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
era liceul Lazăr; așa cum nimeni, dar nimeni, domnilor moraliști și moralizatori, nu se alarma când aceste femei, trăind voluptuos În marginea societății, se scăldau, În capoatele lor afriolante și sub privirile amuzate ale mahalagiilor de treabă, prin mijlo cul străzilor inundate În toiul ploilor de vară. Tot din același spirit prea liberal al moralei timpului, maha laua noastră atât de deocheată era Împănată cu locuințele gospodărești ale atâtor familii onorabile, În mijlocul cărora, dim preună cu frații și surorile mele, am crescut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ține, cu toate că este gripat un piston!!! Am decolat cu mare greutate și mai greu am urcat, și numai pînă la 100 de metri. Inima îmi era cît un purice. Odată s-a auzit un fel de explozie și uleiul a inundat parbrizul. Am tăiat imediat contactul ca să nu iau foc și am picat drept înainte (în cazurile acestea nu e voie să alegi dreapta sau stînga). Bineînțeles, ca să-mi mărească panica, în drumul meu spre pămînt, se întindeau niște fire de
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
ghețărie, n-am prins decât puține momente din Sfânta Liturghie, dar am trăit iarăși bucuria Împărtășaniei, care m-a făcut să uit că-mi Înghețaseră mâinile și picioarele, iar pentru un timp chiar am simțit o căldură care mi-a inundat tot corpul. După Vecernie, Părintele Casian ne-a invitat să vedem un film egiptean consacrat Sfântului Pavel Tebanul, pustnicul născut În anul 227 și care a trăit 114 ani, dintre care 90 i-a petrecut În pustie, fără să Întâlnească
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Oricum, timpul avea acum altă valoare pentru el decât odinioară. În fond, probabil nici nu-și punea speranțe că o să se ivească cândva vreun autobuz, îi plăcea pur și simplu să stea pe băncuța aia la soare, să se lase inundat de lumină și să savureze acea zi neobișnuit de bună: era cea mai bună zi din noua lui viață, o zi cu atâtea noutăți favorabile și o zi petrecută în afara coloniei, o zi petrecută în lumea care rămăsese cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prinde pe ăia doi și-i strânge cu ușa, De unde aveți, bă, arma? Și ăia n-au încotro și îl toarnă pe el: De la cutare, de la Gabi Papadopol. Această perspectivă, o dată ivită în mintea lui, l-a umplut, l-a inundat de groază pe Gabi Papadopol. A început să tremure de spaimă atât de tare, de parcă ar fi fost aruncat în Siberia în haine de vară și ar fi dârdâit de frig. Nu se mai putea opri, nu se mai putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o țigară și a rămas așa pierdut, cu ochii țintă la omul acela de lumină, la înger. Nu se mai sătura uitându-se la el. Îi făcea bine să-l privească: se liniștea. Tovarășul Cameniță constata că îl cuprinde, îl inundă o liniște așa cum nu mai cunoscuse el vreodată în viața lui. Minutele, orele treceau fără să mai simtă cum trec și primul-secretar al regiunii nu s-ar mai fi desprins din locul acela și mai ales din starea aceea. Subalternii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
degetul spre apartamentul domnului Târnăveanu, de la etajul șase -, deci despachetează și pune-te, neică, pe trăit. Un mileniu de-acum înainte o să fii tânăr și o să împlinești mereu treizeci de ani. Ai ceva de obiectat?“ Pe Vasile B. l-a inundat un sentiment extrem de convenabil, de care nu credea că o să aibă vreodată parte. Sentimentul că, în sfârșit, se făcea și pentru el dreptate. De fericire, a dat drumul la televizor și s-a pus pe butonat. Un cititor în vise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu poarta ce dădea în grădină dispăruse și nimeni nu-și amintea să fi fost vreodată acolo ceea ce căuta el. Instinctiv, ori de câte ori am revenit la Brăila, am evitat strada cu movila aceea ce semăna cu o piramidă turtită de pământ, inundată de buruieni și tufișuri. Fiind atât de neliniștitor să deschizi poarta care dădea într-un spațiu miraculos, zidul fără poartă nu putea fi decât ceva terifiant. Nu toate sentimentele își găsesc o definiție în cuvinte. Am simțit în acel zid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de mici, și am și pescuit un pic. Montoya a prins un pește normal, iar eu am prins un mota. La Întoarcere, un vînt puternic a agitat rîul, iar căpitanul, Roger Álvarez, aproape a făcut pe el În timp ce valurile Îi inundau canoele. I-am cerut să-mi dea mie vîsla, dar a refuzat și am mers la mal, să așteptăm acolo pînă se liniștesc valurile. Abia la trei după-amiaza am ajuns acasă. Am pregătit peștele, dar nu prea ne-a astîmpărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nevoie de apă, dar lucrurile sunt puțin mai complicate; mai întâi să vedem cum putem să ieșim din casă. Da' de ce mama? De ce? Abia atunci, la lumina lămpii, am observat geamurile complet astupate de zăpadă, iar fără lampă camera era inundată de întunericul cel mai deplin. Mama, ce ne facem acum? Nu mai putem ieși din casă? Vom muri? N-avem apă, mama! Mi-e foame... Eram ciopor împrejurul mamei ținând-o care cum apucam: de brațe, de umeri, de cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că fată Miți! Doamna moașă, întreruptă brusc din starea de acalmie hipnotico-purificatoare, plutind pe valurile adormitoare ale muzicii ecleziastice greco-bizantine, n-a înțeles nimic din cele spuse de mine, privindu-mă perplex ca și cum ambele organe auditive i-ar fi fost inundate de un șuvoi de apă. S-a ridicat bătrânește de pe scaun și a oprit activitatea duhovnicească a cucernicilor slujitori ai Domnului înhămați în veșminte aurite frumos-mirositoare, întrebându-mă complet nedumerită: Ce dorești tu, măi copile? Ce vrei? M-am concentrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-l cred. Episodul numărul doi: American, à la quarantaine, genul de consultant financiar de înalt nivel, freelance. Degajat, sportiv, geantă de voiaj din piele de crocodil, blazer lejer, se vedea clar că mai are câteva ore de pierdut în Geneva inundată de soare înainte de a se urca în avionul ce urmează să-l ducă înapoi în țara și în viața sa de birouri și zgârie-nori. Este însoțit de două tinere superbe, elvețience, fete de firmă, aflate în vizibil exercițiu de admirație
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ura pe care Elveția și Occidentul o devarsă zilnic asupra lor. Dificil de prins în cuvinte. 05 noiembrie 2002 Din pasiune pentru cărți, am decis să fac un stagiu de librar la Payot, bogata, luxoasa librărie din Geneva. Totul este inundat într-o lumină verde, rafturile sunt garnisite de cărți de cea mai bună calitate, iar la raionul unde lucrez (carte universitară) sunt aduse în fiecare zi cam 15-20 de titluri noi din diverse domenii. Beneficiez și de un teren de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
este important pentru Geneva și lumea protestantă, în general, fiind un fel de loc de pelerinaj pentru grupuri venite din lumea întreagă; păstrând cu grijă proporțiile, este la fel de important ca și catedrala Sfântul Petru de la Roma pentru catolici. Calvin este inundat într-o lumină violetă, guristul rock își începe reprezentația ridicând privirea către marele reformator, strigând victorios și sălbatic: Nique Calvin! Literal, te f..t Calvin! Apoi dedică melodia celor "40% de străini prezenți la Geneva". Cu toate că fac parte din procent
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pierzi orice noțiune de timp și spațiu) se auzise un zgomot ciudat, ca și cum fuselajul avionului ar fi fost măturat cu o gigantică mătură de vrăjitoare. Toată lumea tresărise speriată, dar din fericire nu s-a mai întâmplat nimic. Creierul îmi este inundat de senzații bizare când regăsesc și recunosc detalii din bogatul și igienicul aeroport din Geneva. În mod miraculos, pentru prima oară de când mă găsesc în fața unui ghișeu vamal helvet, vameșul mă lasă să trec fără a-mi pune o ștampilă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îmbătrânește astăzi în Occident. La întoarcerea de la azil, mă rătăcesc efectiv în cartierul Cologny poate cel mai șic și mieux habité cartier din Geneva. Cartier bogat, așezat, burghez din casă-n casă, din familie în familie, din moștenire în moștenire. Inundat de verdeață, cu vedere spre lacul Léman, spații largi, aerisite. Un miracol, dacă ținem seama de criza de locuințe de la Geneva. Pedalând temeinic pentru a urca pante destul de abrupte, mă gândesc că acest cartier va fi ultima "redută" în care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prăfos, toți oamenii erau cu treabă și cu griji, de parcă n-ai fi zis că ești la mare. Din cînd în cînd, mai venea cîte o femeie cu copilul în brațe, disperată că i se dăduse o cameră cu ploșnițe, inundată din cauza unei țevi sparte sau cu igrasie. Oamenii se agitau și îi luau apărarea femeii în fața celor de la ghișee - mai ales că era și cu copil mic, să raca ! Pe Dănuț îl intriga foarte tare cuvîntul „igrasie“. Auzise că unchiul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se întreabă întunecat de mâhnire Dumitru Dascălu. Să se îmbrace dezmățat, să vorbească și să se manifeste violent și necuviincios, după modelele oferite ostentativ și cu condamnabilă dărnicie de posturile de televiziune; Să stea în barurile și cârciumile care au inundat satele, deschise zi și noapte, cu ceștile de cafea, cu pachetele de țigări și cu paharele de tărie, umplute mereu, ascultând manele și discutând în termeni pe care hârtia nu-i suportă; Să se distreze destrăbălat în discotecile cu program
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
inima Podișului Moldovei, se târa leneș printre ogoarele cu holde sărace și pipernicite, cu frunzele ofilite și răsucite de căldura arzătoare a soarelui din miez de zi și mijloc de vară. Multele suprafețe de pământ nelucrat, arse de secetă și inundate de buruieni, îi provocau profesorului suferințe sufletești și îl duceau cu gândul la anii copilăriei sale, când participa, cu puținele sale puteri, alături de ceilalți membri ai familiei, la muncile câmpului. Își amintește, ca și cum lucrurile s-ar fi petrecut de curând
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
solicitările, încercările și trăirile sufletești la care sunt supuși, astfel că toți trăitorii au prilejul să învețe în orice clipă a existenței lor. Prima lecție a oricărei ființe umane este oferită de momentul venirii pe lume, când oxigenul ce-i inundă plămânii îi provoacă noului născut acel țipăt cu care își trâmbițează intrarea în viață. Ca și în școala instituțională, nu toți participanții la școala vieții sunt la fel de dotați, la fel de interesați și la fel de sârguincioși. Unii învață din experiența proprie și sunt
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în bătătură și i au onorat casa ospitalieră. Și nu erau puține persoanele care veneau să-l vadă și să se întrețină, măcar câteva ore, cu poetul. Unii prieteni, printre care mă număr, adăstau în casa încăpătoare și în curtea inundată de verdeață chiar mai multe zile. Erau reconfortante și spiritualizate dialogurile directe, telefonice sau prin corespondență. Mihai Munteanu avea un adevărat cult pentru păstrarea hârtiilor: manuscrise, scrisori, fișe, însemnări, file de jurnal, fotografii, colecții de ziare și reviste. Pentru procurarea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
n-avea deplina stăpânire a inimei mele; că la gândul de a mă despărți de părinții mei, de frații mei, de prietenii mei, de casa mea, de grădina mea, de munții mei, de Bistrița mea, de libertatea mea, mă simțeam inundat de o așa de chinuitoare tristețe, încât numai cu greutate reușeam s-o disimulez și, cu mai multă greutate încă, s-o înving. Mă văd și acum în tren; în minusculul tren, care străbătea cu așa copilărească vioiciune valea Bistriței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mine subiect de încântare: câmpia, munții, apele, podurile, mișcarea pe câmp și prin sate, mișcarea și zgomotul în gări. La Bacău am schimbat trenul; a trebuit s-așteptăm pe cel ce venea din București, să ne amestecăm în mulțimea care inunda peronul, de-a lungul căruia bogate crengi de viță sălbatecă aruncau o umbră plăcută. La Roman, unde am ajuns pe la aprinsul lumânărilor, am putut admira alte lucruri noi și variate, între peronul animat și luminile crepusculului, văzute prin aburii ușori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prin aburii ușori ce se ridicau în valea Siretului și a Moldovei. Am luat masa la Pașcani, cel mai important nod de cale ferată al Moldovei, pe atunci; destul de important de altfel și astăzi. Restaurantul gării, plin de lume grăbită, inundat de lumină, plin de mișcare și de larmă, mi-a produs o impresiune deosebită, pe deplin justificată cred, întrucât târziu de tot până la război, el și-a păstrat o faimă și o putere de atracție, de care cei care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]