5,195 matches
-
tipuri diferite de "periferism" corespund, de fapt, unor momente istorice distincte. Populismul naționalist, democratic și religios este rodul curentului romantic și postromantic al ultimului secol. El va afecta debuturile mișcării flamande la fel ca și fundamentalismul protestant care s-a izbit de periferiile olandeze, elvețiene și de populismul american. Naționalismul populist apare la începutul secolului. Accentul național este foarte puternic, iar revendicarea autonomistă sau federalistă este dublată de influența corporatismului foarte la modă atunci. Corporatismul, discreditat de cel de-al doilea
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Ca de obicei, Mihai-Vodă s-a avântat în luptă și a pătruns adânc în rândurile dușmanilor. Prin pârtia deschisă de el înaintau ceilalți oșteni, lărgind-o tot mai mult. Deodată, un spahiu otoman repezi sulița asupra lui Mihai-Vodă și-l izbi în pântece; îi sparse armura ș-i pătrunse în carne. Cu uriașă putere, voievodul apucă atunci sulița, cu amândouă mâinile, să-i oprească pătrunderea prea adânc în trup. Căută cu privirea un ajutor, între căpitanii care luptau în urmă-i
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
gândul, cu inima. Mai mult de jumătate din oamenii batalionului au căzut morți sau răniți. Dar au străbătut valea. Au ajuns lângă redută. În frunte, tot maiorul Șonțu. La asalt, flăcăi! Înainte! În clipa aceea, un glonț dușman l-a izbit în piept. Sabia a mai fulgerat o dată văzduhul și-a căzut. În cădere, Șonțu a mai strigat, cu ultima răsuflare: Înainte, flăcăi... Înainte! O clipă, dorobanții au stat nedumeriți. Nu le venea a crede că ofițerul lor a căzut. Din
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Laden, ar fi plănuit la viața lui, să facă americanilor o demonstrație de forță cu ajutorul trenurilor. Acestea mari sunt? Sunt. Grele sunt? Sunt. Forțoase sunt? Sunt, berechet. Rezistente sunt? Oho! Oțel cât încape, deci totul le recomandă călduros pentru a izbi cu ele niște Worl Trade Center, de să nu se vadă cărămidă cu cărămidă și să bage în sperieți păgânii de americani, până la a șaptea spiță de aici, încolo. Totuși, deși ideea cică s-ar fi pus pe tapet, doar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a apelat la actori profesioniști, ci la anonimi, la oameni simpli deja concediați, cărora li s-a mai dat o șansă să câștige niște amărâți de bani jucând în filmul cu Clooney. Și, pe parcursul concedierilor, pe tine, biet român, te izbește această diversitate umană pe care nu o bănuiai și pe care, de altminteri, când treci pe stradă, ai ajuns să n-o mai observi. Acum, în acest film, cică inspirat de domnul nostru ministru, persoanele devin foarte concrete și ajungi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din cercurile despre care am vorbit mai sus. Desigur, ar fi foarte util să avem la dispoziție un indicator fiabil al bogăției, plecând de la date ușor de identificat, adică exprimabile în unități monetare. Dar o astfel de încercare se va izbi de un obstacol dublu: compoziția averilor și caracterul lor extrem de dispersat. Patrimoniile familiale luate în considerare de ISF fac distincție între reședința principală, celelalte bunuri imobiliare și bunurile mobile (în principal, acțiunile, obligațiunile și celelalte produse de economisire). Plasamentele în
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
cu cât legăturile sunt mai slabe, iar aceste legături sunt astăzi complet absente între anumite categorii sociale și anumite generații. Cum să trăiești în comun atunci când aceasta înseamnă să exiști într-un câmp de electroni liberi, în care fiecare îl izbește pe celălalt? Manifestațiile de violență urbană nu pot fi interpretate ca expresia unor noi forme de luptă, dat fiind că ele nu sunt decât consecințe, împinse la paroxism, ale individualismului negativ, ale cărui agregări efemere în bande de stradă nu
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
of my followers at a clap? Within a fortnight? ALBANY: What's the matter, șir? LEAR: I'll tell thee. [To Goneril] Life and death, I am ashamed Umplîndu-mă cu fiere. O, Lear, Lear, Lear! (Dîndu-și cu pumnii în cap) Izbește-n poartă asta ce-a lăsat Să intre nebunia și să iasă Frumoasă judecată. Hai să mergem. ALBANY: Milord, nu-s vinovat, eu nu cunosc Ce te-a stîrnit. LEAR: Se poate, domnul meu. Natură,-asculta, zee dragă,-asculta: Oprește
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
a pîrloagei. Furtună continuă. Intra Lear și Bufonul) LEAR: Vînturi, suflați, și-obrajii spargeți! Viforîți, Ruperi de nori; și trîmbe, potopiți Pîn' ne-necați clopotniți, pește vîrf! Sulfurice, blestem-purtînde focuri, Vestiri de trăznete stejarii despicînd, Pîrliți-mi părul alb! Tot-zguduinde tunet, Izbește sfera lumii-aceste o turtind, Sfarmă tiparele naturii, germenii Toți zvîrle-odat', ce fac ingrat pe om! BUFONUL: Unchiule, agheazma de curte într-o casă uscată este mai bună decît apa de ploaie afară. Unchiule bun, hai înăuntru, și cere binecuvîntarea fiicelor
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Nefiind un artist (lipsindu-i adică simțul "vederii interioare"), Bizu poate totuși simți "sunetul limpede al notei muzicale" ce trebuia să pătrundă cartea cu rezonanța sa "până în ultimele ei ramificații". Dar când vrea efectiv s-o scrie, "de cum începea, se izbea de refuzul aproape organic de a continua" și asta pentru că nu reușește să-și "privească" obiectiv viața, detașându-se de propriile trăiri/ amintiri. Inutil să mai precizăm că visul lui Bizu (speriat de carte "ca de propria umbră" e vorba
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să depășească nivelul literaturii lui Duiliu Zamfirescu sau Brătescu-Voinești, cu personaje de nuvelă veche (parvenitul, inadaptatul) și intrigă senzațională. La fel, romanele din ciclul eminescian ar provoca "supărarea estetului de a nu vedea invenția, și supărarea istoricului de a fi izbit în convingerile lui", unicul merit al prozatorului constând "în ușurința de a comunica și cititorilor profani niște documente rare"227. Din toate aceste observații se desprinde ideea că romanele lovinesciene au fost mai întâi citite ca operă critică (Mite, Bălăuca
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lumină a nopții de vară și acel, ceva, prinse contur doar la râsul batjocoritor și ascuțit al Parascăi. Cei doi tineri, un băiat și o fată, se depărtară repede lăsându-l singur cu râsul Parascăi. Ar fi vrut s-o izbească de capătul de fier al osiei, ca să se termine odată cu râsul acela, se îndreptă spre ea dar aceasta fugi hohotind cât o ținea gura, târând târnul de nuiele cu un zgomot de lemn uscat pe asfalt. Acum râsul Parascăi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la voia mișcărilor dealului, a faptului că aici în interior se simțea ca prins într-o capcană, din care ar fi vrut să iasă cât mai curând. Se auzi un zgomot sec, așa ca și cum niște lemne uscate ar fi fost izbite unele de altele, tresări și pentru o clipă uită unde se află, simți numai acea spaimă crescând deodată, apoi nimic... Sunetul acela până la urmă a avut un efect binefăcător asupra sa, readucându-l din nou aici, în prezent. Se uită
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vagă intenție de a-l zădărî. Undeva în adâncul pădurii se auzi un zgomot înfundat care se repetă de mai multe ori la intervale neregulate, îndepărtându-se. Trebuie să fi fost vreun trunchi de copac luat de ape, ce se izbea de stejarii din calea sa. De undeva, de foarte aproape ieși un iepure care fără să ne dea vreo atenție, fără nici o grabă, dispăru prin ierburile dealului din apropiere după niște măcieși cu mugurii gata să plesnească în noua primăvară
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o sclipire de o clipă, foc ieșind pe amândouă țevile armei ridicate spre cer de cineva pe undeva pe lângă poarta de la intrare. Se auzi un vaiet de femeie și mulți se buluciră într-acolo, apoi se întoarseră ca valul după ce izbește țărmul. Muzica tăcuse. De undeva, de aproape de el, o femeie întrebă: „Ce s-a întâmplat acolo? S-a împușcat careva?”. Un bărbat îi răspunse tărăgănat: „Dobitocul acela de Andronic, a apăsat pe ambele cocoașe ale puștii deodată și dublarea aceasta
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sunt șterse toate aluziile la regalitate, cu o îndârjire demnă de un scop mai bun. [...] Privilegiile unei anumite categorii de scriitori sunt atât de prezervate de cenzură încât se taie o scenă în care Casa Scriitorilor arde din temelii.[...] Ceea ce izbește aici nu sunt obsesiile vii, cât prostia atotputernică. Pe lângă zecile de pagini suprimate din frica unei aluzii, alte zeci sunt tăiate fără motiv. Pentru a suprima. Și aici intrăm în însăși funcționarea aberantă a acestui monstru inutil care se cheamă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și permite pentru prima dată să se arate mândră de formația intelectuală. Acest lucru este remarcat și de Tania Radu, surprinsă de orgoliul neascuns de a purta numele Lovinescu și de felul în care el coexistă alături de soartă: "M-a izbit parcă pentru prima oară mândria nedisimulată de fiică a lui Lovinescu și felul în care acest frumos orgoliu conviețuiește cu conștiința șansei rezervate de destin"358. Sfârșitul volumului La apa Vavilonului reamintește cititorului de poziția temporală a autoarei, de retrospectiva
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
il țin mamei la nas. Dar tubul era gol, nu funcționa. I-am rugat să-mi aducă altul. Ciuntu m-a refuzat și pe un ton ridicat ne-a reproșat: ,, Ați adus-o mult prea târziu” și apoi a ieșit izbind ușa. Cu mâna dreaptă țineam tubul gol de oxigen iar cu brațul stâng îi sprijineam capul mamei. Atunci a spus: ,,O să vadă tată-tu!”, apoi a tăcut privindu-mă în ochi cu disperare și totodată parcă cu milă. Acestea au
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
acapararea Basarabiei de către Rusia țaristă. Publicația era menită să reînvie sentimentele antisovietice din România; în doar 48 de ore s-au vîndut 30.000 de exemplare. 1176 În februarie,1965, eforturile lui Gheorghiu-Dej de a răzbi către Statele Unite s-au izbit de un dublu obstacol. Mult discutatele negocieri cu Firestone se duceau de rîpă și Statele Unite păreau pregătite să participe și mai activ la războiul din Vietnam. Aceste piedici limitau cu adevărat libertatea de acțiune a lui Gheorghiu-Dej față de SUA.. Bucureștiul
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
poată apleca la tot omul, în tot locul și în tot veacul, a face ca fiecare om bun să găsească câteva pasaje care să i se potrivească și să afle mângâierea și fiecare înrăutățit ca de săgeata trăsnetului să fie izbit la tot rândul unde i se înfățișează închipuirea, asta va să zică a cunoaște natura, asta va să zică că într-o scriere sau icoană domnește adevărul și că autorul sau zugravul a izbutit în fapta sa."217 După cum se observă, criteriile unei opere
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
chiar un element de identitate, un mijloc de a întări unitatea internă a partidului. Totuși creștin-democrații nu dețin monopolul construcției Europei. Edgar Morin subliniază în Penser l'Europe importanța unui "dublu suflu ideologico-politic", social-democrat și creștin-democrat, în timp ce această construcție se izbea de refuzul marxiștilor, care nu vedeau în ea, spune el, decît "o suprafortăreață a capitalismului, care mai mult trădează decît ascunde dulcegăria mistică social-democrată și creștin-democrată". Pionierii, de la Richard Coudenhove- Kalergi la Aristide Briand, nu aparțineau ariei creștin-democrate și trebuie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Democrația modernă, organul Centrului Democrat: în țara "care a fost cea a precursorilor și pionierilor săi, democrația creștină, în ciuda episoadelor explozive dar scurte, a întîmpinat cele mai multe dificultăți în a se instala, în mod durabil, în realitatea politică". MRP s-a izbit de specificul laic al Franței. Declinul său pînă aproape de dispariție în 1967 se datorează faptului că nu a putut depăși trei tipuri de contradicții. Prima contradicție provine chiar din programul său. În ciuda caracterului progresist, el dădea impresia unui zid de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Chile și introdus clandestin în Spania) sau la Mounier, al cărui "Manifest în slujba personalismului" a fost tradus în 1965, în urma conciliului. Revista lui Ruiz Giménez a făcut foarte mult pentru difuzarea în Spania a unei filosofii care se izbea de național-catolicism. Unul din colaboratorii săi, Gregorio Peces Barba, care avea să participe la redactarea Constituției din 1978, a publicat, în 1972, o analiză universitară a operei lui Maritain: Persona, Sociedad, Estado. Pensamiento politico y social de Maritain. În anii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al provincialismului. În ultimul timp, au fost traduse în limba română câteva lucrări importante ale lui Wittgenstein. Rezultatele abordării directe a studiului lor nu vor fi însă încurajatoare, nici chiar în cazul unor cititori exersați în filozofie. Ceea ce îi va izbi și nedumeri nu vor fi atât ideile ca atare, cât un anumit mod de a gândi. Cititorul lui Wittgenstein trebuie să fie prevenit cu privire la particularități ale orientării gândirii sale, lucru greu de obținut consultând dicționare, enciclopedii sau introduceri generale în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
inacceptabilă. Urmarea a fost că Wittgenstein a renunțat să se mai intereseze de publicarea lucrării pe care o socotea pe atunci opera vieții sale. Ne putem închipui cât de greu i-a fost să se împace cu gândul că se izbește de un zid atât de înalt și de compact al neînțelegerii. Comentând scrisorile pe care le-a primit de la Wittgenstein în această perioadă, Engelmann scria: „Ceea ce l-a lovit evident atât de greu pe Wittgenstein trebuie să fi fost incapacitatea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]