5,277 matches
-
latina! La bacalaureat uluise comisia, făcând conversație În latinește cu profesorul de latină. Era din familie săracă, Își câștigase existența dând meditații la matematică și franceză, dar și din «bacșișul» obținut zilnic de la mușterii localului «Veneția» de membrii orchestrei de jazz «Disonanțe În ritm» - Puiu fiind la baterie. El mi-a adus Manifestul Partidului Comunist, versiunea originală, certându-mă că eu, neamț, nu citisem Încă cel mai grandios text scris vreodată În limba germană. Ne aflam cu un an Înainte de reforma
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și de a o scoate de acolo. Așa că am început doar să-mi imaginez că beam whisky. Mă aflam într-un bar curat și liniștit, cu un whisky dublu cu gheață și un bol cu alune în față. The Modern Jazz Quartet cânta Vendome în surdină. Am lăsat paharul neatins o vreme. Whiskyul, ca și femeile frumoase, trebuia apreciat mai întâi. L-am privit liniștit o vreme și apoi am început să beau. Mi-am dat imediat seama că nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întotdeauna la stânga. Secvență: intră un pianist ca în Casablanca. Un pianist alcoolic. Are întotdeauna pe pian un pahar cu gin și lămâie. Se împrietenește și cu bărbatul, și cu femeia. Le știe toate secretele. Deși extraordinar de talentat și cântă jazz ca nimeni altcineva, s-a apucat de băutură. Mi-am dat seama într-o fracțiune de secundă că eram de-a dreptul tâmpit și că n-avea rost să mă mai gândesc la asemenea prostii. Nici nu putea fi un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se aflau Jackie McLean, Miles Davis și Wynton Kelly. Până s-a terminat pizza, am băut singur Chivas și am ascultat Bags’ Groove și Surrey with a Fringe on Top. Fata și-a deschis o sticlă de vin. — Îți place jazzul vechi, nu? — Da, cel pe care-l ascultam prin cafenele când eram licean. — Nu asculți și muzică mai nouă? — Police, Duran Duran... Ascult orice, tot ce mi se oferă. — Singur nu asculți? Nu prea simt nevoia. — El - adică soțul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
devine steril, la fel și muzica serială abstractă, laolaltă cu muzica ușoară franceză, la chanson franșaise, primul fiind Înlocuit de o gîndire tot mai politică sau de derivații ale fenomenologiei, apoi de pragmatismul teoriilor culturale, iar a doua Înghițită de jazz-ul, pop-ul și rock-ul anglo-saxone. Pe de altă parte, anticomunismul sau liberalismul n-au reușit să-și găsească voci carismatice. Nici Furet, nici Aron, al căror succes relativ se produce În deceniul nouă, poate tocmai datorită atitudinii lor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai mari decît miza demonstrată de romane ca Un soir au club, 2001 (locul 3 În top 20 al celor mai bune cărți franceze pe 2002, alcătuit la fiecare sfîrșit de an de revista Lire), În care un pianist de jazz căsătorit, dezamăgit și obosit de trepidația vieții de artist, aflat departe de nevastă, se Îndrăgostește de proprietara unui club, redescoperă paradisul pierdut, Întîrzie la domiciliul conjugal și provoacă, indirect, moartea nevestei care pornise la drum să-l aducă acasă, salvîndu-l
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aceeași pertinență ca cea de postmodernitate: adică apropiată de zero” (interviu În revista Lire, august 1992). Înzestrat cu o cultură tehnică - procedee narative ale diferitelor genuri ficționale (spion al retortelor romanului polițist, negru, de aventuri sau chiar de spionaj), muzică (jazz-ul care i-a influențat scrisul În anii 80, muzica simfonică mai tîrziu), geologie, acustică, vestimentație, astronomie, etc. - exhibată cu parcimonie dar foarte precis, cum Îi stă bine unui dandy, căci așa l-a numit presa franceză - sexagenarul Echenoz Își
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adevărată. Black-Note, un monolog halucinant al unuia din trei pacienți internați pentru o cură de dezintoxicare, recompune din frânturi o poveste care pare să se Înrudească Îndeaproape cu cea din celebrul film Trainspotting: un grup de patru prieteni, pasionați de jazz, hotărăsc să cânte Înpreună, visând la celebritate. Locul repetițiilor se află pe o insulă legată de “continent”(?) printr-o linie de bac. Prietenia se strică, doi dintre ei pun la cale incendierea subsolului În care cei patru cântau noapte de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu nimic din corpusul istoric al literaturii franceze. Sunt romane pentru care sociologia literaturii așa cum este practicată de exemplu de Pierre Bourdieu s-a născut degeaba, dar care ține, fie și prin referințele din titluri (Black-Note este numele formației de jazz destrămată În urma incendiului pus la cale ca un ritual de abluțiune, În primul roman, Cinéma e obsesia protagonistului celui de-al doilea roman), de artă. Nu faptul că sunt scrise la persoana Întâi - ce roman mai are astăzi narator omniscient
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un copil părăsit de mamă. Dar de data aceasta ne aflăm În fața unei povești de dragoste, În fața sfîrșitului unei povești de dragoste sortită oricum eșecului, Între mamă și un oarecare Jean, mult mai tînăr. Titlul reia numele unei melodii de jazz interpretată de Dinah Washington - cîntăreața neagră a murit la 39 de ani, spre sfîrșitul anilor ’50 - tocmai pentru a sublinia caracterul fragil dar spontan al iubirii Înfiripate Între o bătrînă și un tînăr cu vîrsta fiului ei. Ajungem repede la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de forme sunt, toate, strofele unui poem-fluviu sau poem-haiku închinat trupului. Explicabil ce artist adevărat ar ignora farmecele insolente/insidioase ale trupului feminin? Îndată ce le vezi, înfățișările remodelate de Dragoș Pătrașcu deschid, acum în auzul interior, "colecția" cu muzică de jazz. Am deschis cu adevărat colecția la masa de montaj video, și am trăit uimirea/plăcerea potrivirii "trup și suflet"14 a materiei cu jazzul. În altă expoziție, sau ca prezențe megieșe, desenele îți liniștesc, iarăși părelnic, privirea, întorcându-ți ochiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
le vezi, înfățișările remodelate de Dragoș Pătrașcu deschid, acum în auzul interior, "colecția" cu muzică de jazz. Am deschis cu adevărat colecția la masa de montaj video, și am trăit uimirea/plăcerea potrivirii "trup și suflet"14 a materiei cu jazzul. În altă expoziție, sau ca prezențe megieșe, desenele îți liniștesc, iarăși părelnic, privirea, întorcându-ți ochiul interior spre desenele și gravurile lui Dürer. De-o pildă. Într-un "neobabelism"15 ce cultivă cu și mai multă rigoare decât postmodernismul, grădina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
balade rock, de folk, m-a atras foarte mult folk-ul, și mai ales folk-ul românesc, pentru că folk-iștii români au apelat totdeauna la niște versuri de o calitate incredibilă, ceea ce, din păcate, acum nu se mai practică. Și jazz-ul mă preocupă, mi-a plăcut dintotdeauna, pentru libertatea pe care o degajă. A.V. Asta voiam să vă spun acum. Ce să fac dacă lucrările dumneavoastră m-au inspirat la montaj să le "comentez" cu jazz? Dar, se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mai practică. Și jazz-ul mă preocupă, mi-a plăcut dintotdeauna, pentru libertatea pe care o degajă. A.V. Asta voiam să vă spun acum. Ce să fac dacă lucrările dumneavoastră m-au inspirat la montaj să le "comentez" cu jazz? Dar, se pare, nu a fost chiar nepotrivit, pentru că și Dumneavoastră v-a plăcut. D.P. Dumneavoastră sunteți un specialist în jazz... A.V. ...nu știu cât de specialist... D.P. ... comparativ cu mine, mai mult ca sigur, și nu numai. Dar jazz-ul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
să vă spun acum. Ce să fac dacă lucrările dumneavoastră m-au inspirat la montaj să le "comentez" cu jazz? Dar, se pare, nu a fost chiar nepotrivit, pentru că și Dumneavoastră v-a plăcut. D.P. Dumneavoastră sunteți un specialist în jazz... A.V. ...nu știu cât de specialist... D.P. ... comparativ cu mine, mai mult ca sigur, și nu numai. Dar jazz-ul totdeauna mi-a plăcut pentru starea extraordinară de libertate pe care o degajă... A.V. ... aici ați pus punctul pe "i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cu jazz? Dar, se pare, nu a fost chiar nepotrivit, pentru că și Dumneavoastră v-a plăcut. D.P. Dumneavoastră sunteți un specialist în jazz... A.V. ...nu știu cât de specialist... D.P. ... comparativ cu mine, mai mult ca sigur, și nu numai. Dar jazz-ul totdeauna mi-a plăcut pentru starea extraordinară de libertate pe care o degajă... A.V. ... aici ați pus punctul pe "i"! D.P. Mai ales în ultimii ani am început să ascult jazz frecvent. Mi-am dat seama ce mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mult ca sigur, și nu numai. Dar jazz-ul totdeauna mi-a plăcut pentru starea extraordinară de libertate pe care o degajă... A.V. ... aici ați pus punctul pe "i"! D.P. Mai ales în ultimii ani am început să ascult jazz frecvent. Mi-am dat seama ce mult mă inspiră, ce comuniune există între mine și jazz. A.V. Câteva caracteristici ale muzicii de jazz sunt, cum ați spus, libertatea, surpriza și virtuozitatea. Le considerați elemente care definesc și creația Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de libertate pe care o degajă... A.V. ... aici ați pus punctul pe "i"! D.P. Mai ales în ultimii ani am început să ascult jazz frecvent. Mi-am dat seama ce mult mă inspiră, ce comuniune există între mine și jazz. A.V. Câteva caracteristici ale muzicii de jazz sunt, cum ați spus, libertatea, surpriza și virtuozitatea. Le considerați elemente care definesc și creația Dumneavoastră? D.P. Da, în sensul că "virtuozitatea" ar trebui înlocuită, ca termen, cu "măiestria", să spunem. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
aici ați pus punctul pe "i"! D.P. Mai ales în ultimii ani am început să ascult jazz frecvent. Mi-am dat seama ce mult mă inspiră, ce comuniune există între mine și jazz. A.V. Câteva caracteristici ale muzicii de jazz sunt, cum ați spus, libertatea, surpriza și virtuozitatea. Le considerați elemente care definesc și creația Dumneavoastră? D.P. Da, în sensul că "virtuozitatea" ar trebui înlocuită, ca termen, cu "măiestria", să spunem. Cu alfabetul pe care trebuie, musai, să-l înveți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în primii ani de formare. A.V. Aveți dreptate, "măiestrie" sună mai frumos și înseamnă mai mult decât virtuozitate. D.P. E posibil. Eu folosesc un limbaj care se vehiculează în liceele și facultățile de artă. Pentru că vorbeam despre muzica de jazz, totdeauna am fost înnebunit, fascinat de sunetul instrumentelor de suflat, de sunetul inimitabil al pianului, de melanj-ul dintre cele două. Și, sigur, de improvizație. Pe mine, improvizația mă uimește totdeauna. De foarte multe ori încerc să improvizez și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de înțelegere, și postmodernismul actual care amestecă totul rezultatul fiind o continuă derută? Și, în consecință, păstrarea opțiunilor receptorului cu predilecție în zona clasică, a decorativului. D.P. Să lămurim lucrurile. În privința muzicii, există un public avizat. Nu poate să asculte jazz oricine. Dacă iei un om de pe stradă și îl duci la un concert de jazz, acele sunete i se vor părea absurde, fără logică. Cam la fel se întâmplă și în domeniul artelor vizuale. Este foarte greu să perceapă cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
consecință, păstrarea opțiunilor receptorului cu predilecție în zona clasică, a decorativului. D.P. Să lămurim lucrurile. În privința muzicii, există un public avizat. Nu poate să asculte jazz oricine. Dacă iei un om de pe stradă și îl duci la un concert de jazz, acele sunete i se vor părea absurde, fără logică. Cam la fel se întâmplă și în domeniul artelor vizuale. Este foarte greu să perceapă cineva un mesaj sau o idee, materializată prin noile tehnici ale artei contemporane, dacă nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
care voiam să o pun în discuție, gândindu-mă și la activitatea Dumneavoastră de pedagog. În perioada 1973 1979, guvernul american a avut un acord cu guvernele din fostele țări socialiste, numit "Ambasadorii prieteniei". În România au concertat ansambluri de jazz, așa-numitele "bigbands", dar și orchestre simfonice. Una dintre acestea a cântat, la Filarmonica din Iași, lucrări de compozitori români: Rapsodia a II-a de George Enescu, "Amurg de toamnă" de Alfred Alessandrescu și câteva piese, tot așa, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de colegii de Institut, de cei care pot povesti tinerilor despre experimentele și spectacolele-eveniment la care ați participat în anii '70. S-a mai găsit o emisiune tv datând din acea perioadă un duo cu Myriam Răducanu pe muzică de jazz. Însă este foarte puțin, pentru că trebuie aduse la lumină momentele de intensă creativitate, posibile în perioada de liberalizare a vieții culturale românești (1964-1971). Ați fost una dintre tinerele personalități artistice care au marcat acel timp. G.C. Au fost momente privilegiate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Bineînțeles că asta n-o știam, intelectualicește, pe vremea aceea, dar cu inima o simțeam foarte bine. Noi dansam fără să trecem prin "literatură", adică "tu fă așa, eu fac așa". Nu. Făceam dans la fel cum fac muzicienii de jazz muzică. A.V. Ceea ce dansați în acele momente se putea numi improvizație? G.C. E adevărat, tehnica dansului modern este legată, într-o anumită măsură, de improvizație, dar la noi chiar improvizație era, într-un fel. Revin la muzicienii de jazz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]