3,897 matches
-
ce comoară posedă cu toții, ce sobiță minunată, ce tranchilizant fără prescripție medicală. Noroc de mine că strășnicia regulamentului mă împiedică să mă dau în spectacol. Ceva din felul meu diurn de a fi trădează probabil, măcar în parte, veselia mea lăuntrică; deoarece unora le sînt surprinzător de drag în timp ce altora le impun o solidă antipatie". Între fericirile monahului se află și darul lacrimilor, al lacrimilor mîntuitoare ale căinței, speranței și beatitudinii. Dacă rasismul este o demență, neorasismul, contestarea unei rase deosebite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în care marele poet portughez, acolo ajutorul de contabil Bernardo Soares, străbate străzile Lisabonei sub chipul unui bărbat scund, cu mustață scurtă, la aproximativ 45-50 de ani, purtând un trenci de toamnă, ochelari, papion și pălărie, zâmbind îngândurat unor percepții lăuntrice. Impresia de autenticitate este atât de puternică, încât arunc priviri angoasate în jurul meu, așteptând să zăresc silueta cunoscută lunecând pe după colț. Nu e nici o îndoială. Sunt chiar acolo și calc pe pietrele de care și-a ros încălțările Pessoa la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu e decât o iluziune naturală și e imposibil a i se proba în chip rezonabil existența. După această filosofie destructivă Kant elaborează o teorie nouă a originei ideilor, în care el distinge percepțiunea și concepțiunile și admite o facultate lăuntrică înțelegerea, care posedă douăzeci și cinci de categorii de idei care-i sunt proprii și inerente, și cu ajutorul cărora ea concepe, deliberează, judecă și conchide. Kant mai cearcă, fără succes, în Critica rațiunii practice, să restabilească proba morală a existenței lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mâna cu inconștiența ca să slujească fie neisprăviți, fie vicleni. Mâhnirea sporește când văd, într-un stat nou cum e cel ceh, atâta ordine, energie și simț practic. Situația Cehoslovaciei e cu mult mai grea, fie din pricina Germaniei, fie din pricini lăuntrice. (Slovacii și minoritățile dau raporturilor de aici mai multă asprime decât stările similare de la noi); totuși observ la ei o putere care va trece desigur peste multe năcazuri și peste care un dușman, oricât de tare, nu va putea trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
instrument ale cărui resorturi nu trebuie să scârțâie. Mai aproape dinții decât părinții. Inima e totdeauna la ordinile inimii. Amorul care trăiește în furtuni și prosperă în mijlocul perfidiei nu rezistă totdeauna calmului fidelității. Cuvântul e gândirea exterioară și gândirea cuvântul lăuntric. Frica e cea mai grozavă dintre suferinți, pentrucă atacă în primul rând rațiunea și paralizează inima și spiritul. Cea mai mare parte dintre impii nu sunt decât evlavioși revoltați. Iluzia cea mai ciudată a omului este credința că "timpul trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în care flăcăul se naște la nivel mitic, ia o identitate încărcată de energie numinoasă, datorită reiterării acțiunii sacre. Busuioc Verde se prezintă singur tatălui când hotărăște să plece în incursiunea pe care frații au ratat-o. Mezinul are cunoașterea lăuntrică ce îl înscrie pe traseul arhetipal, dar tatăl împărat este contrariat de ideea dispariției lui: „ - Da - zîci - dragu tat’ii! Cum sâ vin io sâ t’i caut? - Tatâ! Mn’ii-m iesti numili Busuioc - Verd’e! Pi uni ma
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zămislire a răului, gineceul conține atât puterile materializate, cât și pe cele virtuale. Mama vitregă este ipostaza profană a maternității negative, ea îi expulzează pe copiii neofiți din mundan, prin brațul tatălui, biet instrument al scenariului. Mama zmeoaică provoacă puterile lăuntrice ale feciorului și trebuie anihilată pentru a lăsa fertilitatea lumii să înflorească. Preopinent în Dămean și Sîla I(10), Samodiva este identificată în credințele românești cu moartea însăși și de aceea numele ei este un tabu. Înrudirea cu samovilele slave
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puse la temelia lumii rezidite prin sacrificiu. Maternitatea fabuloasă Momentul ritual al cumulării forțelor sacre fertile deschide totodată etapa integrării rituale în comunitate prin gesturi maritale. La cules ori în timpul torsului izolant, fecioarele fac promisiuni maritale, în concordanță cu puterile lăuntrice dobândite. Mezina supralicitează de fiecare dată miza maritală, având convingerea că poate aduce pe lume prunci mirifici: „- De m-ar lua pe mine feciorul acela de boier ce trece p-aci, eu i-aș face doi fețilogofeți cu totul și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și vecine, socotind războiul ca cel mai vrăjmaș dușman al noroadelor și țărilor. Deci, în politica sa din afară, Republica Moldovenească neatârnată va urmări încheierea cât mai degrabă a păcii obștești democratice în înțelegere cu toți întovărășiții. În politica sa lăuntrică, Republica Moldovenească neatârnată, chezășluind drepturi depline tuturor națiilor, va urma mai departe cu întărirea slobozeniilor câștigate prin revoluție și vestite prin Declarația Sfatului Țării de la 2 decembrie anul 1917. Îndeosebi Sfatul Țării și sfatul miniștrilor Republicei Moldovenești se va sili
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
prin revoluție și vestite prin Declarația Sfatului Țării de la 2 decembrie anul 1917. Îndeosebi Sfatul Țării și sfatul miniștrilor Republicei Moldovenești se va sili să cheme cât mai degrabă adunarea poporană pe temeiul glăsuirei obștești, care va hotărî desăvârșit rânduiala lăuntrică în țară și legăturile ei de unire cu alte țări, dacă aceasta o va cere binele popoarelor republicei noastre. În al doilea rând, Sfatul Țării și Sfatul miniștrilor Republicei Moldovenești neatânate au grijă să hotărască în cel mai scurt timp
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
să le așezi pe o partitură care să te satisfacă și în același timp să te particularizeze, în rest totul e poveste și teorie oarbă. Ceea ce ai de spus nu trebuie să răspundă unei vârste biologice, ci doar timpului tău lăuntric, în cazul scriitorilor cele două forme de măsurare a trecerii noastre prin lume nu se suprapun și nici nu comunică în vreun fel între ele, acest lucru l-am realizat abia când m-a lovit nenorocitul ăla de cancer, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dori nu-ți poți dezveli sufletul pe de-ntregul nici în fața părinților, cu atât mai puțin în fața străinilor. Prietenia și amiciția te duc până într-un punct, nu prea este om dispus să lase sub ochii aproapelui său toată jegoșenia lăuntrică, de multe ori te sperii câtă mizerie poate aduna un om într-o viață, darmite un scriitor, el este într-o ceartă continuă cu toată lumea, pe deasupra se și crede buricul pământului, cum cineva îi aduce o laudă cum trăiește convingerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
umană, ca de altfel tot ceea ce există, evoluează în cadrul unui program. Al unei matrice bine definite. Evoluția are loc în perimetrul acestei matrice. Aici intervine liberul arbitru. Alegerea. Alegi o cale de devenire, care își pune amprenta asupra substanței tale lăuntrice. Te schimbă. Arta înseamnă o pervertire și o convertire a fondului și a formelor. Nu poți să ajungi la esența lucrurilor fără a nu fi pedepsit. Prin urmare, practicând poezie, pierzi ceva din ceea ce ești tu, și câștigi altceva. Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a trecutului se înfiripează viitorul. Care la rândul său poate fi intuit de psihicul uman. Cuvântul e un mijloc, o simplă unealtă, un fel de găleată, ca să zic așa, de care o folosește pentru a scoate la suprafață acea apă lăuntrică din care curcubeul, cum zice Blaga, "își bea frumusețea și neființa". Acum trebuie să-ți răspund și la cea de-a doua parte a întrebării. Dacă nu aș fi fost Nichita Danilov, cine aș fi vrut să fiu?! Cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-ți poți însuși un model cultural pe care să-l urmezi. Ci mai degrabă un model existențial. Dar acestea sunt greu de urmat. Un critic, un filozof chiar, pot avea modele culturale. Poeții, nu. Poezia presupune o respirație vie. Ardere lăuntrică. E viața însăși trăită la un mod paroxist. Aici nu poți avea modele. Modelul existențial Baudelaire înseamnă sinucidere. Modelul Eminescu, cine l-ar putea urma? Nici seninul Goethe nu e ușor de imitat. Prin urmare, în poezie trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iar grădina, plină de strugurei, de măcriș...! În copilărie nu-mi spunea nimeni Marta, eram strigată pe celălalt prenume al meu...! Când, însă, mi-am ales numele public, m-am oprit la Marta. Cred că am ales pe măsura firii lăuntrice. Într-un alt interviu, în care ai fost "provocată la sinceritate" de Mihai Vaculovschi, acesta te întreba cu cine ai vrea să te întâlnești, acum și oricând? Ai răspuns, între alții: cu Kafka, cu Tolstoi, cu Cioran, cu Caragiale... Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
generat o lungă interiorizare a vinovăției legate de ea. Dostoievski spune, în Amintiri din casa morților, cred, că singura rădăcină a conștiinței e suferința. Dacă e așa, înseamnă că port în mine acest rezultat. Prietenilor le datorez un anumit confort lăuntric, dar și unele autoiluzionări neacoperite de realitate. "Dușmanilor" le datorez suferința care mi-a sporit conștiența și conștiința. Poți face portretul-robot al scriitorului român care va lua Premiul Nobel? În ce colț al lumii va fi el rezident în momentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
București -23 octombrie 2003ora 1550 Acea persoană m-a dus și la aeroport. A mers cu mine, deși În București era frig. Era lapoviță. La ora 13 eram În aeroport. Eram mulțumită și fericită. Radiam de fericire. Simțeam o bucurie lăuntrică. Nu mai eram eu parcă. Dădusem bagajul la control și mai departe ei s-au ocupat să ajungă În avion. Dădusem și pașaportul să-mi pună viza de ieșire din țară. Mi-l dăduseră Înapoi și așteptam anunțul cu urcarea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Sunt patru rânduri cu câte unsprezece În rând. Ieșirea e joasă, te apleci ca să ieși pentru că au mai zidit din ușa ei, care era. Că intrau călare În biserică atunci când era vreo luptă. Dragii mei, dacă ați ști ce bucurie lăuntrică, ce bine te simți, ce fericit ești În acea biserică! Când pleci din ea parcă ai luat ceva cu tine. Ai trăit clipe sfințitoare În ea și te-a transformat. Ai acea binefacere de sfințenie În tine. Ești un om
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
simțit-o și trăit-o. Și sunt sigură că veți fi alții, totul Înspre bine. Pentru că trăind Între oameni buni și locuri sfinte te transformi. Devii altul, mai bun, mai mulțumit cu tine Însuți. Cu aceste emoții, Încărcați cu putere lăuntrică ieșim din Grădina Ghetsimani și mergem spre curtea lui Pilat. Piatra agoniei, locul unde s-a rugat Domnul Iisus cu sudori de sânge Curtea lui Pilat Intrăm pe Poarta Oilor și imediat ajungem. Deschidem pe o ușă și dăm În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
frumusețe unică aș spune eu. Cât privești, nu te mai saturi de privit, ochii vizitatorului nu se mai satură și nici nu obosesc. E ceva care te Învăluie Într-un balsam de bună dispoziție, de binefacere, de sănătate, de bucurie lăuntrică, de fericire. Parcă ești la ușa Raiului. Totu-i sfânt, totu-i curat. Parcă este o altă lume, de... Îngeri. Învăluiți În bucuria bunei dispoziții batem la poarta mănăstirii și așteptăm să ni se deschidă. În câteva minute vine un
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Eu fac o mie de pași către tine, omule, făptura Mea. Te iubesc așa cum ești, cu răni și haine rupte și pătate de păcate, dar vino și nu deznădăjdui! Vino, vino la Tatăl! Te aștept.” Acesta este ca un mesaj lăuntric ce parcă te-a transformat și nu mai ești omul Împovărat care ai urcat muntele cu puțin timp În urmă. Parcă ai trăit niște momente pe o altă lume. Te cobori ca o pasăre ușoară și descătușat de povara vieții
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
spune Sf. Ioan Botezătorul: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii...”. E atât de frumos și odihnitor, o priveliște de vis, de irealitate, parcă e adusă din Rai. Doamne, ce minunat ești! Tresaltă duhul În noi de bucurie lăuntrică. Parcă n-am mai pleca de aici, de la Tine, așa au spus și ucenicii Tăi când erau cu Tine pe Tabor. Este o trăire aparte față de lumea de aici. Atât de bine ne simțim În apa Iordanului, parcă ne-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
În sicomor ca să-L poată vedea pe Domnul. Că auzise de El și de faptele Sale mărețe. Parcă ne urcăm și noi În urcușul credinței către Dumnezeu să-L vedem și să-L auzim mai bine. O, ce stare sufletească lăuntrică aveam Încă de când oprise mașina la poarta mănăstirii. Știu că am coborât la poarta mănăstirii, am Îngenuncheat de 3 ori și-am sărutat pământul dând slavă și mulțumind lui Dumnezeu că m-a ajutat să văd și eu nevrednica acel
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și noi credința lor și simplitatea care o trăiau ei. Când intri acolo unde slujeau sfinții, deja simți În suflet și În inimă o emoție deosebită, trăiești clipe deosebite, clipe de sfințenie. Este Duhul Lui Dumnezeu acolo. Este o stare lăuntrică pe care o simți, o trăiești și cu greu poți s-o Împărtășești și altora. Acolo viețuiau măicuțe, că am Întâlnit două care ne explicau despre acea mănăstire. Atât de multă dragoste aveau În vorba lor către noi și foarte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]