5,345 matches
-
numele de "La gallega". Avea un deplasament de 106 tone, o lungime de 29,6 metri, o lățime de 7,96 metri și un echipaj de 39 marinari. "Pinta" era o caravelă cu vele pătrate, lungă de 22,75 metri, lată de 6,60 metri și cu un echipaj de 25 marinari, iar "Niña", o caravelă cu vele "latine", lungă de 21,40 metri, lată de 6,28 metri și 20 de marinari. Cele trei nave aveau la bord, în afară de comandanți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
echipaj de 39 marinari. "Pinta" era o caravelă cu vele pătrate, lungă de 22,75 metri, lată de 6,60 metri și cu un echipaj de 25 marinari, iar "Niña", o caravelă cu vele "latine", lungă de 21,40 metri, lată de 6,28 metri și 20 de marinari. Cele trei nave aveau la bord, în afară de comandanți pe "Santa Maria", Columb, pe "Niña", Vicente Yanez Pinzon și pe "Pinta", fratele său, Martin Alonso Pinzon maiștri și piloți, un inspector al Coroanei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a rămas prin faimoasa "Playa Giron", unde a avut loc, în aprilie 1961, atacul eșuat al celor 1500 de "contrarevoluționari" din Miami, a fost prins și i s-a tăiat capul cu o macheta (unealtă agricolă, de forma unei săbii late și scurte, folosită în special la tăiatul trestiei de zahăr). În ziua de Crăciun 1663, piratul francez Pierre le Grand ataca localitatea Sancti Spiritus, fiind pus pe fugă după ce nu reușise să pună mâna decât pe un cocos de aur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
-l pe Lansky, care avea să decidă eliminarea sa. La început de 1957, Anastasia debarca pe aeroportul internațional "Rancho Boyeros" din Havana. Avea o valiză de piele, un costum gri deschis și purta un sombrero cu boruri largi și panglică lată. Sejurul de o săptămână la Havana a fost "condimentat" cu prezențe la cursele de cai, nopți în cazinouri și restaurante de lux și chefuri cu prietenii la Tropicana. Tropicana, în 1957, era cel mai faimos cabaret al Havanei. A fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în permanență foarte bine aprovizionat": 6 sticle de apă cu gaz, marca "El Copey", o sticlă White Horse, un gin Gordon, un rom Bacardi, un scotch Old Forester, un Cinzano, o sticlă de șampanie! De constituție solidă 180 înălîime, spate lat, picioare mari și solide Hemingway avea tendința spre hipertensiune, deși nu trecea niciodată de 16 -, o hepatită infecțioasă și era supraponderal, în 1960 medicii de la Clinica Mayao din SUA obligându-l să slăbească 25 de kilograme (avea peste 100!). Sotolongo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Ambasadelor având bugetele în dolari), că o să am reședința cu piscină, palmieri, portocali și bananieri... Nu am fost nicicând un arghirofil, ceea ce aveam îmi ajungea pentru un trai liniștit, (așa gândeam pe atunci, neanticipând masurile celui cu "pușca și cureaua lată") cunoscusem slavă Domnului lumea, bana-ne găseam acum și în piață, așa că... Discutând cu "Toni" am ajuns la concluzia că o vizită de un an la Fidel ar putea fi totuși interesantă sub aspect "documentar", la acest argument adăugân-du-se și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
varsă În golful Mexic la Brownsville. La o sută de kilometri În amonte de Brownsville se află orașul Mission. Valea Rio Grande se-ntinde din Brownsville pînă la Mission - o fîșie de pămînt lungă de o sută de kilometri și lată de treizeci. Înainte de irigații, aici nu creștea nimic În afară de mesquite și cactuși. Acum e una dintre zonele agricole cele mai bogate din Statele Unite. O autostradă cu trei benzi leagă Brownsville de Mission, iar localitățile din vale se Înșiră de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vreo 4-500 metri. În zona aceasta poteca se desfăcea în mai multe poteci care traversau tufărișul, și la un moment dat potecile erau suspendate pe niște piloni improvizați, peste care era pusă o bandă transportoare veche și scoasă din uz, lată de vreo 50 cm. Ici colo era pusă chiar și o balustradă improvizată. După ce traversam stufărișul, ajungeam la largul apei, și aici erau improvizate niște băncuțe de lemn, cu spătar, și chiar cu locuri de pus undița. Era un peisaj
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mai pur stil balcanic, delegatul Mesagerului a întârziat completarea foii de joc, pentru ca antrenorul-jucător Gabriel Bojescu să aibă timp să iasă de la serviciu și să prindă integral repriza secundă. Original, nu? În prima parte, am numărat trei ocazii mari și late, două ale Mondosportului și una a Mesagerului, faza reprizei fiind șutul sub bară al lui Pitaru, respins in extremis de portarul Iosub. Cea de-a doua repriză a stat excelent la capitolul nervi, proteste și ciondăneli stupide, singura fază de
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
păr67, după vorba Cățelei, însă de la o vreme ceata tovarășilor noștri de pușcă a început a se rări. Unul câte unul, spre marea noastră durere, au trecut pragul vieței și astăzi din cei vechi am rămas numai doi, mari și lați: Dimitrie Rosetti și eu. Ne uităm unul la altul cu strângere de inimă, dar de nărav tot nu ne lăsăm, căci la cap, deși înălbiți, n-am prins minte, iar picioarele încă tot ne mai slujesc. Să mă ierte cetitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zări ceva care să ne bucure, dar, în zadar, mâncarea nu venea. Manolucă uitase, se vede, că avea să meargă la târg și ne ținea mereu de vorbă. De la o vreme noi mai cascam, ne mai răstogoleam pe paturile cele late de la țară, unde parcă tot ai sta lungit, ne mai uitam la niște vechituri de litografii aninate în părete. Da' mâncarea nu venea. Trecuse acum o oară plină, de ni se lungise urechile și ne ghiorăiau măruntaiele. Însă nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stâlpi la diferite adâncimi spre cunoașterea tuturor că ultimul stâlp atingea limita extremă pănă unde se puteau aventura înotătorii; dincolo, era pericol de moarte, fiindcă intrai într-un curent puternic, irezistibil care se distingea chiar de pe mal ca o dungă lată, albastră; ai fi zis un fluviu care curgea prin mare paralel cu malul. Se înțelege că eu, care înotam ca o rață de plumb, nu înaintam, nici pănă la stâlpul întâi, ci mă lăfăiam în apă la o adâncime cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de mare ajungând la 5-6 metri, fapt care făcea să fie mereu furat pentru bețe de undiță (nu s-a reușit niciodată să se facă o șarjă de probă pentru Combinatul de la Chișcani) și experimentarea unor tractoare ușoare cu șenile late din aluminiu sau vehicule cu roți pneumatice cu cauciucuri mari, balonate (majoritatea produse în Danemarca) cu presiune specifică mică pe sol, pentru a nu distruge la recoltare rizomii stufului în cele trei variante ale sale: stuf de grind, stuf de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
legi (...) Scriu de parcă aș picta. Umplu spații cu cuvinte. Cuvinte desenate fără legătură între ele. Singura legătură fiind cea spațială. Lipsa legăturii nu e o infirmitate a textului, ci un fapt. Între timp, în jur: Unii merg să ia niște lați de la un vecin pentru a face gardul. Chiar dacă e duminică. Cu atât mai mult. Să-i vadă lumea că muncesc. O babă cu piciorul în gips pe un scaun de pe iarba șanțului. În jur circulă șase curci. Sau șapte. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nerăbdare să vadă „munții mamei;” spun „ai mamei,” deoarece erau mândria sa și nu pregeta să aducă mai mereu în discuție acest lucru. La un moment dat au început să-și contureze imaginea, apoi din ce în ce mai mult, deschiderea dată de albia lată a Dunării favorizând acest lucru. A fost ceva grandios, ceva care ștergea monotonia reliefului de câmpie și a celui fluvial. Când am ajuns acasă nu mai conteneam să-i spun bunicii Odi ce-am văzut, ce mi-a plăcut, dar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
se țineau scai, râzând cu gura toată și ținându-se de pântece, după o țigancă Înaltă, zdravănă, de mare alură și stil atunci când, răspunzând huiduielilor mulțimii, Își ridica poalele și se bătea cu palma peste bujaverca ei neagră și nespă lată. Machiavel povestește despre Ecaterina Sforza că sta sus pe meterezele citadelei Ravaldino când oștile lui Cezar Borgia i aduseseră sub ziduri pe băieții ei, amenințați cu moartea dacă maica lor neîm blânzită nu preda cetatea. „Dobitocilor, le răs pundea Ecaterina
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o vie dezbatere literară Între criticul Ion Trivale și F. Aderca. Exceptând Istoria literaturii române a lui G. Călinescu, la care cu greu ajung majoritatea cititorilor grăbiți și amuzați ai acestor amintiri și, afară de asta, o carte cu judecăți formu late mult după apariția și afirmarea ulterioară a fenomenului simbolist În literatura noastră - nu cunosc printre contemporanii Începuturilor acestei mișcări o dezba tere de felul celeia dintre Ion Trivale și F. Aderca, dusă adică „la cald“, În jurul legitimității simbolismului românesc. [...] Pofesorul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bucățica lui regească de la rinichi; mușchiul de vacă cu sos de vin, Împănat cu slănină și cu usturoi; puii de primă vară, bobocul de gâscă și de rață pe cartofi sau pe varză nouă călită; mielul de Dobrogea, cu coada lată de două degete, să-l mă nânci cu ceapă, cu usturoi și cu salată verde; plăcinta de drob În cinghirul ei străvechi ca o cămășuță peste trupul ei cald, dolofan și plăcut la miros... Iar grătarul?... Păi grătarul Își are
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am cunoscut-o pe acea drăgăs toasă fiică a lui Israel, cu aripile frânte, ca de pescăruș săgetat. Păstrez și azi scrisorile noastre, cu fotografii demodate și deco lorate după treizeci și cinci de ani, legate toate (de nevastă-mea) cu o lată fundă neagră, dimpreună cu flori câmpenești și un pumn de țărână, strânse În propriul ei voal lung de pe plajă. Cine va avea răbdarea să le răsfoiască, aceste file Înflăcărate și desuet romantice? Le-am destinat focului, În lipsa analistului sau psihanalistului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să cunoască multele slăbiciuni sau ciudățenii ale bărbaților, și după o anume blazare provenită din practica tuturor viciilor infame, deveneau, cum le numeam noi, băieții, dame particulare „cu pălărie“, spre deosebire de fetele din bordel care purtau numai tulpanul. Aveau cameră mobi lată În oraș și drept de vizită medicală nu la dispensarul comun celorlalte consore pe care le vedeai, În fiecare săptămână, parcurgând În convoi străzile, Înghesuite buluc În birji, de unde zâmbeau prostește la trecători cu fețele lor subte de nesomn și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sunt al tău. Țara mea de dincolo de Prut, Mi s-a dat poruncă să te uit, Dar de-o fi să mi te uit, suflet al meu, Uite-mă pe mine Dumnezeu! Nicolae Dabija SĂRACĂ ȚARĂ BOGATĂ Frunză verde foaie lată săracă țară bogată! Neam pribeag, nu undevaemigrant în țara ta! Tot ai zis c-așa ți-i scris: să fii liber doar închis! Necăjitul meu popor, 117 95 că ți mai arde deumor! Of, sătulule flămând lângă ape însetând! Cum
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ori: larg ți-a fost în închisori și cald ți-a fost în siberii, țară prinsă între imperii. Fii cu Dumnezeu atentă: te prefaci in-de-pen den-tă, te prefaci c-ai fi stăpână— cu cătușile pe mână! și iar verde foaie lată, săracă țară bogată, săracă țară furată, mai și cânți, trasă pe roată... Nicolae DABIJA PENTRU TINE, DRAG ILIE doină Pentru tine, drag Ilie Două fiice și o soție Rău de jale se sfâșie Că n-au cum să te mângâie
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
însă îndurarea creștină conținută de precizarea „Săracu...“ mi-a rămas în minte ca un necaz intrinsec avuției: în felul său, bogatul e sărac. Și-n plus, sfârșește în ridicol, ca morarul căruia a trebuit să i se facă un sicriu lat, fiindcă într-unul normal nu încăpea. Când l-au plimbat ai lui pe ulițele mahalalei spre cimitir, lumea vorbea numai despre sicriu, nu despre mort. „O să-l îngroape pirpindicular“, spuneau babele, care nu realizau diferența dintre lateral și vertical. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vorbit niciodată la telefon, și tot a murit.“ Bunica zboară prima oară cu avionul „Ce îngust e culoarul ăsta“, se miră cu glas tare bunica. Iar pasagerii din jur observă ce-i de observat: culoarul nu-i îngust, bunica e lată. „Au și vecee?“, întreabă ea. „Că-n tren există.“ „Au, bunico - spune nepotul -, dar vorbește mai încet. „Aha - zice bătrâna -, e ca la tren, n-ai voie în stații.“ De fapt, bunica a mai zburat o dată, însă puțin, numai câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sărăcăcios și lipsit de farmec, aflat Într-un contrast izbitor cu munții magnifici, cu păduri bogate, care Îl Înconjoară. San Martín e așezat pe pantele galben-verzulii care se pierd În adîncimile albastre ale lacului Lacar, o fîșie Îngustă de apă, lată de 35 de metri și lungă de 500 de kilometri. De cînd orașul a fost „descoperit“ ca stațiune turistică, climatul și dificultățile de transport au fost rezolvate, iar mijloacele sale de trai au devenit sigure. Primul nostru asediu asupra dispensarului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]