5,217 matches
-
propria suveranitate. În schimb ei contestă pretențiile de legitimitate ale celor care exercită autoritatea statului. Nu statele sunt cele pe care doresc să le abolească naționaliștii, cu ajutorul forței dacă este necesar, ci statele ne-naționale existente, acuzate de lipsă de legitimitate.620 După 1945 s-a format o înțelegere convențională a relației dintre suveranitate, naționalism și autodeterminare. Această interpretare convențională rămâne practic intactă, cu excepția faptului că nu se mai poate susține că necesitatea strategică exclude schimbările teritoriale, așa cum se întâmpla în
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
vestice. Consecințele unei astfel de semnificații a suveranității va distruge pilonii ordinii internaționale fără a oferi o alternativă robustă. Filosofia care susține obiecțiile față de intervenția umanitară este filosofia limitelor: limitele privind consensul care există la nivel internațional cu privire la legătura între legitimitatea statului, a protecției sale și promovarea drepturilor omului; limitele privind dorința altor state de a interveni și de a se implica în eforturile pe termen lung pentru a găsi soluții la cauzele primare ale insecurității; limitele în privința gradului în care
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
schimbări au avut loc în privința preceptelor de jus ad bellum. Plecându-se de la interpretarea că purtarea unui război era un drept fundamental ce ținea de principiul suveranității, după 1945 a fost circumscris acest drept unor situații precise, Carta ONU prevăzând legitimitatea folosirii forței în scopul autoapărării (capitolul VII, art. 51) și folosirea forței ca urmare a unei decizii a Consiliului de Securitate al ONU de impunere a păcii (capitolul VII, art. 42). În paralel cu aceste schimbări, preceptele referitoare la ius
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
ultima este adesea definită nu într-un mod simplu ca o comunitate politică caracterizată de o cultură particulară, ci ca o comunitate politică în virtutea posesiei unei culturi particulare. Luate împreună, conceptele de cultură și de națiune au importante implicații pentru legitimitatea și autoritatea politică de vreme ce principiul normativ naționalist susține că unitățile culturale omogene formează fundamentul natural a vieții politice și că unitatea culturală dintre conducători și cetățeni poartă o legitimitate evidentă.718 Factorii enumerați ca fiind atribute primordiale și care sunt
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
împreună, conceptele de cultură și de națiune au importante implicații pentru legitimitatea și autoritatea politică de vreme ce principiul normativ naționalist susține că unitățile culturale omogene formează fundamentul natural a vieții politice și că unitatea culturală dintre conducători și cetățeni poartă o legitimitate evidentă.718 Factorii enumerați ca fiind atribute primordiale și care sunt legați în mod direct de problema identității și justiției sunt în mod uzual cuprinși în conceptul de cultură. Ceea ce acest lucru implică este dependența justiției de recunoașterea identității culturale
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
promovare a securității umane trebuie să aibă în vedere eliminarea multiplelor surse de insecuritate, inclusiv cauzele structurale ale insecurității umane care produc cu mult mai multe victime decât conflictele politice. Având în vedere faptul că abordarea constructivistă insistă asupra problemei legitimității, am reliefat o serie de amenințări la adresa securității umane care derivă din însăși structura sistemului internațional, înțeles ca arhitectură a identităților. Perspectiva constructivistă, care asumă rolul conștiinței umane în construcția socială a sistemului internațional, sistem care nu se poate susține
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
care asumă rolul conștiinței umane în construcția socială a sistemului internațional, sistem care nu se poate susține fără încrederea cetățenilor că ordinea este legitimă, arată faptul că o sursă majoră a insecurității umane este tocmai această credință a oamenilor în legitimitatea sistemului național-statal. După cum spunea Franke Wilmer, fără dorința de participare a oamenilor, fără apelul la patriotism, războiul nu ar fi posibil. De asemenea, mișcările de eliberare națională, dilema securității societale au ca punct de susținere însăși construcția sistemului internațional care
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
se poate de nobil, apărarea/protejarea oamenilor, principiile și modalitățile în care este transpus în practică a generat numeroase controverse și contestări. Perspectiva constructivistă, argumentează Ioana Leucea, relevă faptul că o sursă majoră a insecurității umane este credința oamenilor în legitimitatea statului-națiune. Având o poziție privilegiată, identitatea națională generează amenințări "legitimate" la adresa securității umane, perpetuarea identității naționale în organizarea politică globală reprezentând o cauză structurală a insecurității umane deoarece legitimează acțiuni care desemnează cetățenii unei comunități politice (statul-națiune). Pentru a încuraja
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
a primit și consacrare internațională, fiind acceptat de Partidul Socialiștilor Europeni în calitate de membru cu drepturi depline. Al doilea partid care nu merge în direcția asta este PNL. Pentru mine, este o mare surpriză, pentru că partidul care are cea mai mare legitimitate pentru a accede la culoarul popular este tocmai PNL... R.T. Domnule Stoica, dar poate este vorba în cazul celorlalte partide - cum este vorba de PUR care s-a dat de trei ori peste cap și s-a transformat în partid
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
119 Capitolul 9. Comportamentul perturbator modalități de intervenție a profesorului / 161 Capitolul 10. Strategii și tehnici de rezolvare a situațiilor conflictuale în sala de clasă / 165 Capitolul 11. Despre recompense și rolul lor în managementul clasei / 173 Capitolul 12. Despre legitimitatea utilizării pedepselor în școală / 181 Capitolul 13. Despre pedepse și rolul lor în managementul clasei / 197 Capitolul 14. Când și cum pedepsim / 209 Capitolul 15. Pedepse și recompense: comentarii pro și contra / 215 Capitolul 16. Admonestarea și managementul clasei / 231
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
temeiul relației de autoritate, de vreme ce nu poate fi vorba nici de puterea celui care comandă, nici de vreun "motiv comun" al acestuia și al celui care se supune; temeiul autorității este considerat de Hannah Arendt ca fiind recunoașterea comună a legitimității ierarhiei. Pentru ca forța persuasivă a ideilor sale să crească, Hannah Arendt trimite la "arheologia problemei", la Platon, care consideră autoritatea o alternativă posibilă de rezolvare a problemelor spațiului public al cetății (Platon era nemulțumit și de persuasiune, "ca metodă obișnuită
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
comportamente pe care le așteaptă de la elevii săi; la finalul fiecărei zile de școală, profesorul va cere elevilor opinii legate de comportamentul fiecărui coleg în parte; cei care vor atinge baremul fixat vor primi mulțumirile întregii clase. Capitolul 12 Despre legitimitatea utilizării pedepselor în școală O problemă fundamentală a managementului clasei, consideră Charles Howell 161, este aceea a legitimității utilizării pedepselor în sistemul educațional, indiferent dacă este vorba de cuvinte disprețuitoare, de reținere la școală după program sau de eliminare. Sunt
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
opinii legate de comportamentul fiecărui coleg în parte; cei care vor atinge baremul fixat vor primi mulțumirile întregii clase. Capitolul 12 Despre legitimitatea utilizării pedepselor în școală O problemă fundamentală a managementului clasei, consideră Charles Howell 161, este aceea a legitimității utilizării pedepselor în sistemul educațional, indiferent dacă este vorba de cuvinte disprețuitoare, de reținere la școală după program sau de eliminare. Sunt oare pedepsele legitime în cadrul câmpului educativ școlar? Prea mulți profesori recurg la pedepse în virtutea tradiției, considerându-le nu
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
scale diferite de evaluare, de recompense și pedepse, ceea ce ar putea introduce în educație un subiectivism periculos, bulversarea valorilor fundamentale ale demnității umane și ale unei societăți de tip democratic. De precizat că acceptarea acestor bulversări nu ar rezolva problema legitimității pedepselor aplicate de profesor, de vreme ce legitimarea acestora depinde de măsura în care elevii își asumă responsabilitatea în raport cu datoria de a învăța, iar aceștia își vor asuma aceasta datorie în grade diferite, în funcție de cât au primit (și primesc) de la societate. Reiese
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
sens, pedepsele și recompensele nu constituie "calea regală" a instituirii disciplinei, ci elemente care pot (și trebuie) să fie puse sub semnul întrebării. Plecând de la lucrările lui Alfie Kohn în domeniu, Denise Breton și Christopher Largent 182 pun la îndoială legitimitatea și eficiența dubletului pedepse/recompense. Ei pleacă de la afirmația că, în conformitate cu tradiția culturală europeană, controlul social are în centru mecanismul pedepselor și recompenselor; cu alte cuvinte, cine poate pedepsi ori recompensa, acela are puterea de a-i controla pe ceilalți
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
rădăcina kantiană a unității, o conștiință care nu este cunoaștere de sine, care nu apelează la tehnici judicative pentru a institui un procedeu reflexiv. Dincolo de unilateralitățile unor reprezentanți ai modernității analitice, însă, nu se poate trece cu vederea faptul că legitimitatea laturii cognitive a reflexivității se datorează debutului kantian, că de la filosoful din Königsberg a devenit operabilă distincția între spontaneitatea de tip receptiv și intervalul raționalizant al unei întoarceri detașate asupra propriilor acte și trăiri. De aceea, abia o dată cu asimilarea între
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
judeca menirea individuală în ordinea socială și cosmică. Responsabilizarea persoanei umane în ordinea sancționării evoluției sale se mișcă în jurul actului și tot de la el pornind se poate vorbi de o suprafață axiologică fără de care înalte calificări interioare și-ar invalida legitimitatea și statutul de investire. Conștiința de sine aduce, deci, un mesaj corectiv și o contribuție pozitivă, îngrădind libertatea absolută a individului care este mai curând caracteristică vieții contemplative și distanțelor acesteia, decât rigorilor stricte ale activității (cele care presupun o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
acest tip de sinteză nu poate fi dezvoltat decât în parte la scara fiecărei vieți, în colaborarea celor două planuri de interpretare (cel particular și cel general). Este de aceea firesc să se meargă mai departe și să se extindă legitimitatea comportamentului riguros-proiectiv la datele interiorității, care se dovedesc în virtutea interdependenței elementare natural sintetizabile, reunibile, inter- conectabile. Dedublarea conștiinței specifică reflexivității este fundamentul formal al acestei proiectivități și o poate încuraja în măsura în care conștiința funcționează cu scheme împrumutate din zestrea teoretică. Sfera
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și un fenomen religios aparte, „eretic” (cum îl percepeau autoritățile), ca altar laic împotriva neocomuniștilor ce se instalaseră la Putere. Nu în zadar Piața Universității a fost percepută de intelighenție ca fiind Zona, o enclavă etică, sugerându-se sacralitatea și legitimitatea ei morală. În centrul Zonei se află tocmai clădirea Universității, cetate a intelectualității, fortăreață a studenților, a minților libere, a creierelor nereeducate. Ideea de fortăreață spirituală va fi cea care îi va leza pe polițiști și mineri (în 13-15 iunie
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
ancoră" în construirea democrației transnaționale / 25 1.3. Discursul de policy în analizarea politicilor de construire a democrației / 31 Capitolul 2 Definirea unei probleme de policy / 41 2.1. Constituțiile din Occident: obstacole și posibilități pentru democrație / 41 2.2. Legitimitatea democratică în Uniunea Europeană / 48 2.3. Discursul internațional asupra democrației: deschiderea unei ferestre de policy / 52 2.4. Limbajul drepturilor și spațiile de cetățenie la începutul anilor '90 / 66 2.5. Universal sau particular: discursul asupra cetățeniei / 75 2.6
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
face democrație" a fost unul dintre obiectivele politice de maximă importanță pentru Uniunea Europeană de la începutul anilor '90 (Olivi, Santaniello, 2005). În documentarea instituțiilor, în argumentarea jurisprudenței comunitare și a dreptului internațional s-au căutat principiile și ideile care pot stabili "legitimitatea" puterii, care sunt spațiile în limitele cărora este legitim "să faci democrație" și care capacități instituționale sunt necesare pentru menținerea în timp a democrației. S-a inițiat astfel procesul politicii instituționale, care s-a dezvoltat după cum vom demonstra pe parcursul acestei
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
V-lea î.Hr. (Detienne, 2001). Agora era locul în care nu numai că toți cetățenii puteau să pătrundă, să vorbească, să acționeze împreună, dar și locul în care trebuiau discutate chestiunile polis-ului. În clasicism, relația dintre spațiul public și legitimitatea hotărârilor colective este o relație biunivocă: este legitim, așadar, ceea ce se decide într-un spațiu public (Lichtenstein, 2001). Dimpotrivă, până când exercitarea puterii ajunge să fie legitimată, trebuie ca aceasta să fie făcută publică înaintea cetățenilor sau înaintea acelor indivizi ai
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
propriei sale identități politice (cine sunt?), propriilor sale competențe (ce fac?), propriilor specificități în comparație cu alte forme de governance, statale și supranaționale (cum mă raportez la ceilalți?)14. În această privință, criteriile de definire a cetățeniei, organizarea structurilor politice care garantează legitimitatea democratică, identificarea actorilor care trebuie să fie în mod necesar dotați cu capacități organizaționale, cognitive, instituționale, pentru a putea lua parte la procesele decizionale democratice, sunt premise care influențează conținutul și rezultatele care se vor putea obține în mod concret
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
premise care influențează conținutul și rezultatele care se vor putea obține în mod concret în viitor în interiorul spațiului public european. De fapt, delimitarea arenelor politice, a regulilor care guvernează accesul în aceste arene și a actorilor a căror voce are legitimitate în interiorul unui sistem de governance sunt obligațiile, dar și posibilitățile viitoarelor cerințe de policy. 1.2. Conceptul de "ancoră" în construirea democrației transnaționale După cum susține Montesquieu în lucrarea sa Despre spiritul legilor, regulile jocului sunt bune dacă sunt folosite pentru
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
relevanța legitimării și efectele consolidării regimurilor democratice (Morlino, 1980). În general, dacă și până în ce punct necesită un regim democratic, pentru a rezista în timp, să fie legitim este o chestiune care îi va împărți pe cercetători, unii susținând că legitimitatea regimului nu este necesară pentru a se menține, alții, în schimb, acceptând ipoteza că mecanismele de legitimare sunt parte integrantă din procesele cauzale care determină consolidarea democratică (Morlino, 2002). Răspunsul la întrebarea dacă o democrație, pentru a exista și a
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]