3,668 matches
-
ale parlamentarismului democratic (PC francez și ceh). A fi de stânga înseamnă opoziție față de concepția dreptei de făurire a unei societăți în care economicul să fie independent de politic, adică satisfacerea cu prioritate a cerințelor păturii active a populației, un liberalism economic neîngrădit, individualism exacerbat și restrângerea rolului statului la poliție, justiție și armată. Stânga contemporană este împotriva diminuării rolului statului dincolo de o anumită limită, dar totodată și împotriva exagerării acestui rol, așa cum ar dori unii populiști, ce vor un stat
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
la sfatul doctorului în științe economice, profesorului, pușkinistului-economist A.V.Anikin, I.Ustian a îmbrățișat o nouă temă de cercetare economico-teoretică de abordare instituționalistă pentru obținerea titlului de doctor habilitat în științe economice cu titlul: „Evoluția concepțiilor teoretice ale școlii liberalismului economic clasic, văzută prin prizma operelor poeților geniali ai lumii: Byron, Pușkin și Eminescu”. Teza a fost susținută la 23 noiembrie a. 2009 la catedra de economie politică și doctrine economice a ASEM-lui, obținînd titlul științific „doctor habilitat în științe
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
militau pentru dreptatea socială și apărarea culturii naționale ruse. În această perioadă, înfricoșată de urmările răscoalei lui Pugaciov (1773 — 1775), care zdruncinase tronul din temelii, precum și de ecoul primei revoluții franceze (1789), Ecaterina a II-a renunțase la falsul ei liberalism, trecând fățiș la aplicarea unei politici de aspre represalii împotriva „liber-cugetătorilor”. Ca urmare a acestei politici, mulți fii ai Rusiei, oamenii înaintați ai vremii, cunosc urgia prigoanei țariste. Novikov este închis în fortăreața de la Schlüsselburg, iar Radiscev deportat în Siberia
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
ca Filderman, bancherul Ely Berkowitz care a condus pentru o vreme comunitatea evreiască din București, rabinii dr. Meyr Moritz Beck și dr.Meyer Abraham Halevy. Conceptul fundamental care a călăuzit activitatea sa a fost un „iudaism cultural” (având tradiția, europenizarea, liberalismul, sionismul, ca elemente constitutive), preluat de la prietenul său, filosoful Moritz Lazarus din Germania, desigur, prin adaptarea la condițiile locale, combinând și idei preluate de la Ahad Haam, părintele "sionismului cultural" si de la istoricul Simon Dubnov, ideolog al „națiunii spirituale” evreiești. Modelul
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
a intrat în Partidul Mișcarea Populară. Cristian Preda a anunțat pe blogul său că va candida pe listele acestui partid la alegerile europarlamentare din 2014. Cristian Preda este autorul mai multor volume despre: a) Evoluția gândirii politice românești: b) Istoria liberalismului: c) Sisteme electorale în istoria politică a României: În total, l ea publicat peste 60 de studii și articole științifice în volume colective și în reviste de științe politice din țară și din străinătate. În paralel, a lucrat ca traducător
Cristian Preda () [Corola-website/Science/305035_a_306364]
-
În 1863 au loc alegeri libere. Administrația imperial nu mai intervenise. Opoziția putea să se manifeste. În corpul legislative s-a creat un mic grup de republicani și un grup de liberali în poziția de opoziție. Adolphe Thiers, adept al liberalismului, s-a întors din exil. Procesul de liberalizare a continuat și au fost impuse măsuri sociale în 1864 prin care se putea permite constituirea sindicatelor și de acordă drept de grevă. Napoleon încerca să se asocieze cu proletariatul. În Internațională
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
agresivă, a lui Eduard Daladier, iar pentru a rezolva conflictul, J Zay, P. Coty sau P. Mendes-France au renovat doctrina radială propunând un rol crescut al statului intervenționist în viață economică. Dreapta parlamentară era conservatoare, având atașament față de ordinea socială, liberalism economic și era împotriva statului intervenționist. Curentul politic de "dreapta' nu se organiza în partide, ci în grupuri parlamentare denumite independenții sau alianța democraților, ce aveau personalități că Poincare, Laval, Briand sau Tardieu. Extremă dreapta era antirepublicană și monarhistă și
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
publicarea lucrării "Grundsätze der Volkwirtschaftslehre" (Principiile economiei) de către Carl Menger. Menger, plecând de la premisa că preferințele individuale sunt factorul decisiv în comportamentul economic al oamenilor, dezvoltă teoriile subiectivismului și marginalismului. Lui Menger i se alătură alți economiști austrieci care sprijină liberalismul și susțin o politică de neintervenție a statului în economie: Friedrich von Wieser și Eugen von Böhm-Bawerk. Ei se opun Școlii germane de economie și abordării economiei dintr-un punct de vedere istoric, conform căruia nu ar exista teoreme economice
Școala austriacă de economie () [Corola-website/Science/306067_a_307396]
-
-lea în timpul războaielor napoleoniene. În pofida problemelor legale, administrative și politice cauzate prin destrămarea Imperiului romano-german, popoarele regiunilor germanofone ale vechiului imperiu aveau o tradiție legală, lingvistică și culturală comună și au trăit experiențe similare în timpul Războaielor Revoluționare și Napoleoniene Franceze. Liberalismul european a oferit o bază intelectuală pentru unificare prin contestarea modelelor dinastice și absolutiste de organizare socială și politică; manifestarea sa în regiunile germane a pus accent pe importanța tradițiilor, educației și a unității lingvistice a popoarelor dintr-o zonă
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
dramatic în 1806 la bătălia de la Jena-Auerstedt, ea a revenit la Waterloo. În consecință, liderii prusaci se așteptau să joace un rol important în politica germană. Creșterea naționalismului german, stimulat de experiența germanilor din perioada napoleoniană și inițial aliat cu liberalismul, a schimbat relațiile politice, sociale și culturale din statele germane. În acest context, se pot observa rădăcinile sale în perioada napoleoniană. Organizațiile studențești "Burschenschaft" și demonstrațiile populare, cum ar fi cele de la Castelul Wartburg din octombrie 1817 au contribuit la
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Rinului, locul numeroaselor confruntări cu Franța și Spania. Perioada statelor polițienești austriac și prusac și a vastei cenzuri dinaintea Revoluției din 1848 au devenit cunoscute ulterior sub denumirea de "Vormärz", „înainte de Martie”, cu referire la martie 1848. În această perioadă, liberalismul european a prins viteză; agenda liberală includea aspecte economice, sociale și politice. Numeroși liberali europeni din perioada "Vormärz" cereau unificarea sub principii naționaliste, promovau tranziția la capitalism, cereau lărgirea dreptului la vot. „Radicalismul” lor depindea de poziția pe care o
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Dacă ambele măsuri reacționare ale lui Bismarck au eșuat finalmente, ele au lăsat totuși urme adânci în societatea germană, divizată de acum pentru multă vreme pe noile linii de fractură religioasă și de clasă: catolicii au devenit dușmani înrăiți ai liberalismului și modernității, iar mișcarea muncitorească s-a radicalizat, refuzând orice colaborare cu partidele burgheze și adoptând finalmente un program de inspirație marxistă, care făcea dezirabilă o răsturnare a sistemului. Același grup de istorici marxizanți subliniază și faptul că noțiunea însăși
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
fondează explicațiile istoriografice într-o altă optică decât tot pentru înțelegerea perioadei naziste: Eley, de ex., consideră că teza "drumului aparte" (sau a "căii distincte") a fost avansată de către școala de tendință liberală de istorie, pentru a scăpa capitalismul și liberalismul de vina apariției nazismului: fascismul german (nazismul) a apărut atunci când burghezia (adică clasa socială economic vorbind dominantă în perioada după primul război mondial) a eșuat în încercarea de a-și promova interesele într-un cadru democratic, alegând atunci ca mijloc
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
declanșării Războiului Franco-Prusac. Austria a încetat să domine țările germanofone din Europa Centrală, și prima sferă de influență stabilita la tratatul din 1815 s-a destrămat irevocabil. Realitatea înfrângerii Austriei a avut ca rezultat regândirea diviziunilor interne, autonomiei locale și liberalismului. Noua Confederație Germană de Nord avea propria constituție, drapel, și structuri guvernamentale și administrative. Prusia, sub influența lui Bismarck, învinsese rezistența activă a Austriei la ideea unei Germanii unite prin victorii militare, dar oricât a scăzut această politică influența Austriei
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
au încercat sistematic să blocheze aceste reforme și să susțină monarhia. Carliștii susținători ai Infantelui Carlos și ai urmașilor acestuia s-au unit sub lozinca „Dumnezeu, Țara și Regele” și au luptat pentru cauza tradiției spaniole (absolutismul și catolicism) împotriva liberalismului și ulterior republicanismului guvernelor spaniole din acea perioadă. Carliștii, uneori (inclusiv în perioada războaielor carliste), s-au aliat cu naționaliștii (a nu se confunda cu naționaliștii din Războiul Civil) în încercarea de a restaura drepturile istorice (și pentru a obține
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
confunda cu naționaliștii din Războiul Civil) în încercarea de a restaura drepturile istorice (și pentru a obține autonomie regională sporită) acordate de "fuero" din Țara Bascilor și Catalonia. În plus, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, liberalismul a fost depășit în aripa stângă a spectrului politic de diferite tipuri de socialism și mai ales de anarhism, mult mai puternic și mai numeros în Spania decât oriunde altundeva în Europa, cu excepția (poate) a Rusiei. Spania a experimentat mai
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
statul, sau comunitatea la orice alt nivel, obligă individul). Ca tezele filozofiei liberale a lui Mises să poată fi criticate și altfel decât strict teoretic, ar trebui să existe, sau să fii existat măcar, o societate orânduită pe principiile acestui liberalism pur; însă încă n-a existat și nu există (statul intervine în reglementarea economiei în toate țările cu economie capitalistă și a facut-o tot timpul) un astfel de exemplu, drept pentru care orice critică a acestei filozofii trebuie să
Economie de piață () [Corola-website/Science/305745_a_307074]
-
reglementarea economiei în toate țările cu economie capitalistă și a facut-o tot timpul) un astfel de exemplu, drept pentru care orice critică a acestei filozofii trebuie să pornească de la analiza modelelor reale care aproximează cel mai bine idealul acestui liberalism pur (exemple gen S.U.A., Marea Britanie sunt cel mai adesea citate); dar critica unor exemple care încarnează imperfect modelul teoretic, e inerent doar parțial convingătoare; eșecul politicii de dereglementare din ultimele decenii în Statele Unite, politică care a sfârșit în criza împrumuturilor
Economie de piață () [Corola-website/Science/305745_a_307074]
-
puterii divine a regilor. Astfel rebeliunea olandeză poate fi văzută ca precursoare a Războiului civil englez (1642-1651) și a Revoluției franceze (1789-1799), unde monarhii cu putere fundamentată pe dreptul lor divin au fost înlăturați. Ca urmare, revolta olandeză este precursoarea liberalismului în guvernările moderne.
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
demisia. Motivele respingerii tratatului sunt diverse dar nu este cazul temerilor legate de pierderea suveranității în favoarea instituțiilor europene, deoarece Franța și populația sa este considerată printre principalii susținători ai unei integrări mai pronunțate. Principala temere a fost considerată teama de liberalismul economic încurajat de către acest tratat, care, în viziunea susținătorilor politicilor mai sociale, nu oferă protecție angajatului ca individ în fața forțelor pieții de muncă și a angajatorilor. Pe lângă aceasta, votul negativ a fost interpretat de unii și ca un vot de
Politica Franței () [Corola-website/Science/305951_a_307280]
-
având gradul de locotenent-colonel în rezervă. A intrat în domeniul privat, îndeplinind funcția de director la Van Soestbergen Import Export SRL (1992-1994) și la Team International Import Export SRL (1995-1996). În această perioadă, a urmat cursuri de vară cu temele „Liberalism, socialism, conservatorism" (1991) și „Tranziția la economia de piață în țările central și est-europene” (1993), ambele fiind organizate de Academia Sintra din Portugalia. A absolvit studii universitare la Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice
Cristian David () [Corola-website/Science/305358_a_306687]
-
Alți gânditori au afirmat că țăranii ruși era o forță extrem de conservatoare, loiali numai propriilor familii, sate sau obști. Acești gânditori considerau că țăranii erau interesați numai de proprietatea lor funciară și că erau nepăsători, sau se oponeau democrației și liberalismului vest-european. Ideologii ruși de mai târziu au pus accentul pe o "elită revoluționară", concept care și-a găsit aplicarea practica în Revoluția din Octombrie. Pe 1 martie () 1881, Alexandru al II-lea a murit într-un antentat cu bombă pus
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
Dughin este legat cu cercurile tradiționaliste și revoluționar-conservatoare din Europa, îndeosebi de cele din Franța, Spania și Italia. Este prieten apropiat cu Alain de Benoist - filosof francez și liderul al mișcării intelectuale" Nouvelle Droite". Dughin se opune ideilor globalismului si liberalismului, atacând vehement ideile care stau la baza lumii moderne. În domeniul filozofic și politic el pledează pentru creșterea rolului religiilor tradiționale în societate și pentru respectarea setului de valori tradiționale. Dughin este un partizan al drepturilor națiunilor în defavoare "drepturilor
Aleksandr Dughin () [Corola-website/Science/301462_a_302791]
-
iunie 1854, în timpul Războiului Crimeii. Ulterior, Namik Kemal scrie faimoasa sa piesă de teatru intitulată "Vatan Yahut Silistre" ("Patria sau Silistra"), o operă dramatică a cărei acțiune se desfășoară în timpul asediului Silistrei, autorul expunându-și propriile idei de patriotism și liberalism. Piesa este pusă în scenă pentru prima dată la 1 aprilie 1873, având ca urmare exilarea lui Namik Kemal în orașul Famagusta din Cipru. Provincia otomană Silistra este redusă în dimensiune, deoarece Bugeacul și Edisanul sunt cedate Imperiului Rus respectiv
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
unui împrumut extern, destinat stabilizării leului, succes care i-ar fi putut reface capitalul politic deja foarte erodat. Eșecul de a obține acest împrumut a silit guvernul liberal condus de Vintilă Brătianu să își depună mandatul, la 3 noiembrie 1928. Liberalismul, constituționalismul și naționalismul au fost pentru Vintilă Brătianu principiile de bază ale concepției sale politice. "„Nu odată de la tribuna Parlamentului a făcut apologia spiritului liberal care a stat la baza organizării și dezvoltării României moderne, ducând-o la unire și
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]