3,879 matches
-
un pictor care s-a grăbit. — O cheamă Fira, am botezat-o io. N-are uger. Mai rău era numai dacă-i făcea un uger cu trei țâțe! Conu Costache părea să vadă în oameni ca-n oglinda unei ape limpezi, în schimb, dacă te uitai la el, apa devenea tulbure și nu mai reflecta nimic. Îi spuse concluziile: — Mai întâi, ai mințit că nu ești stângaci, fiindcă ții creionul cu stânga, în al doilea rând, ai mințit că nu ți-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
păcate, de durerea proaspătă, când oamenii nu-și pun lacăt la gură. Ajunse la ora patru și jumătate, exact când apunea soarele. 4 Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Primul redactor de la Universul își pierduse obișnuința scrisului. Era capul limpede al gazetei, controla, îndrepta, dar rareori mai lua tocul să scrie, și numai în cazuri excepționale. De aceea se bucură că a găsit titlul chiar de la început, deși ezitase între boier, nobil, de familie bună și aristocrat, care până la urmă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
după renume! — Am un lucru important să vă comunic, știu că ați fost Prefect de Poliție, iar despre dumneavoastră bărbatul meu vorbea cu respect, cei de-acum nu-mi mai spun nimic. Și, fără alte ocolișuri, în cuvinte puține și limpezi, îi povesti de ce a venit. 4 Strada era pustie și aerul tare. Fane Inelaru călca ușor, cu pasul lui de sălbăticiune. Bănuia că nu i s a dat degeaba drumul din arest. Sigur că n-aveau probe împotriva lui, niciodată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ferestreimele. M-am gândit cum ar arăta viața noastră dacă s-ar inversa lucrurile: în fiecare zi ceață deasă, de nu te vezi om cu om, și numai în unele zile fericite, o dată sau de două ori pe an, aer limpede, ca și cum geamul lăptos și opac al văzduhului e șters de o mână nevăzută și devine transparent. Ce bucurie ar simți oamenii numai fiindcă ar putea să vadă, ce miracol li s-ar părea aerul invizibil și fără culoare. Dar așa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
incită curiozitatea. Dacă în rai ar fi fost interzis șarpele, scăpa cu viață mărul. Nu doar întrebările greșite rămân fără răspuns. Artistul are o curiozitate de copil rămas singur acasă. Incertitudinile mișcă spiritul uman. Ideile mari nu pot fi decât limpezi. Omul contemporan pendulează între hăurile sufletului și transcendent. Extratereștrii nu pot intra în contact cu noi. Așa cum nici noi nu o putem face cu protozoarele. Întrebările geniilor nu pot fi decât răzvrătitoare. Avem totuși în noi prea multe uși zăvorâte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de timp, își va cerne și își va limpezi ideile înghesuite de-a valma sub scoarța-i cerebrală, va expulza din sufletul său gândurile negre și elementele nocive contaminate de filoxeră pentru-ca în ziua următoare să ajungă în sânul familiei limpede și transparent ca un cristal de Boemia. Cu golul din piept și imaginea rămasă pe retină a fetei de care abia s-a despărțit, cu gândul la numeroasele acte pe care a trebuit să le obțină pentru a-și putea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
odihnești! Ce-o fi vom vedea. Pe lângă cele șase miliarde de locuitori ai planetei, noi nu reprezentăm mai nimic. Apropo, te-ai gândit, dăm curs invitației de sărbători? Mi-e somn și mie, răspunse căscând. Discutăm mâine dimineață, cu mintea limpede! Acum dormi și... vise plăcute! Ai dreptate! Mai sunt peste două săptămâni până atunci... Până atunci, vise plăcute! * * * Vise... Ce vise la început de decembrie, într-un oraș acoperit de nea, în care cad întruna roiuri de fulgi din ce în ce mai mari
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sunt înțelepți, și nici moșnegii... ci acei ce înțeleg întotdeauna dreptatea!... murmură pădurarul. De afară, ca o trâmbiță, cocoșul se auzi pentru a treia oară... În fereastră, printre perdeluțe, pătrundeau zorile, la început mai nelămurit, apoi mai luminoase și mai limpezi... CAPITOLUL VII Suru Început de iarnă... Vijelia sufla aspru prin pădurea deasă... pătrundea pe la coaste și sfâșia lacom obrajii și mâinile... Copacii își scuturau povara de zăpadă, îndoindu-se într-o parte și într-alta. Anton pășea poticnindu-se prin
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
micul animal nu mai tremura, ci părea aproape recunoscător salvatorului său, că-l ținea atât de strâns, încât să poată simți căldura unui alt trup așa de aproape de al lui. Când i-l puse în brațe Anucăi, puiul avea ochii limpezi... făcând-o să se gândească la ochii mamei ei, prin stranii și îndepărtate asemănări, își zise că, pesemne, așa fuseseră și ochii ei, blânzi și plini de duioșie. Cornițele abia începeau să-i crească, se simțeau mijând ca doi muguri
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fel de bucurie în tot corpul, și ochii îi străluceau de lumină când îl vedea cu câtă poftă îl mănâncă. Nică se lăsa atins de mâinile fetei, ba chiar parcă îi căuta mângâierile, cu botișorul întins spre ea și ochii limpezi și luminoși. Anuca se așeza alături de el, în genunchi și, cămășuța i se ridica ritmic pe piept, odată cu răsuflarea. ...Și, iarna a trecut... și Nică a crescut mare devenind un cerb semeț. A trecut și primăvara... a venit vara.. A
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
priviri înspăimântate... în aer pluteau întrebări fără răspunsuri. Feciorul Zenoviei, a ridicat capul încet către bătrân, dar nu s-a încumetat să-i cate în ochi. Simțea că în albastru acela dintre pleoape ardea ceva greu de îndurat. Peste mintea limpede, care-și văzuse osânda... s-a lăsat o pâcla groasă și amețitoare. Vorbele Anucăi când a încălecat... spuse în șoaptă: „- Ai să mori mâncat de lup..!“, i s-au înfipt în inimă ca un pumnal. - Ci negureală mai fumărești în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
după cum și eu am aflat la rândumi, mai deunăzi, cu mirare. Istorisiri nesănătoase fericirii 41 Se întâmplă uneori ca gândurile omului, sub imboldul puternic și violent al unor patimi adesea tăinuite, să se preschimbe pe neașteptate în dovezile cele mai limpezi de adevăr, cu totul reale, evidente, care ți se așază drept sub nas, pregătite gata să le observi, să le îmbrățișezi și să le pătrunzi sensul pe deplin, plămădind, totodată, în tine acel ciudat motus animi continuus 1, ce începe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
decât să dea pe loc măsura imperfecțiunii acelui ceva, deoarece admite clar, încă de la început, neputința depășirii condiției în care se găsește lucrul acela la acel moment. - Ia așteaptă!, îl întrerupse brusc. Vorbele acestea nu înseamnă, oare, doar o condamnare limpede și definitivă la mediocritate?, întrebă ea nelămurită. - Întocmai asta înseamnă, însă un om mediocru, atunci când este înconjurat de alți nenumărați oameni mici, el se vede, de departe, cel mai mare peste ei, tot așa cum un om mare nu este mare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
alt ton, mai veselă. Și îndrăgostit lulea de doamna contesă de Bethlen. - adăugase el entuziast. Da, știu - încuviințase ea, imitându-i vocea, ca și cum ar fi vrut să-l provoace pe Gerard la joc. Cu fața senină, ochii ei deveneau ape limpezi. Adevărate luminișuri de pădure, cu amestecuri de culori ne mai crezute. E ca și cum eu, Mihai de Giulești (că eu joc în rolul lui) aș fi îndrăgostit de dumneata, adică de contesa de Bethlen - precizase Gerard. Vedeți, domnule Gerard, că scriu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
schimb, mă așez îndărătnic, pe un scaun lângă ușă, la o oarecare distanță. Simțeam că orgoliul mi-o lua insistent înainte, ca un cal nărăvaș, bine hrănit cu ovăz. Orgoliul îmi aținea calea neizbutind să mă deschid printr-o comunicare limpede, fie ea chiar și nonverbală, ca în alte dăți. De asemenea, simțeam că între noi doi, ceva luase sfârșit. Ceva. O mică rotiță a marelui angrenaj care era iubirea, parcă se gripase brusc. Sau parcă trecuseră zeci de ani de la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ceva, dar ce?“ încercă să caute un răspuns în Coran, dar Coranul nu pomenea de stele căzătoare cu precizie matematică, și cu timpul se obișnui cu ele și cu trecerea lor, ceea ce nu însemna însă că le uitase. în aerul limpede al deșertului, în întunericul unui pământ fără o lumină pe sute de kilometri în jur, aveai impresia că stelele coborau până când aproape atingeau pământul, iar Gacel întindea deseori mâna, ca și cum ar fi putut atinge într-adevăr cu vârfurile degetelor luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vreme suspendată pe cer, nemișcată, căci nici un fir de vânt nu adia în amiaza pustiului. Vehiculele, căci vehicule cu motor trebuie că erau, după viteza cu care înaintau, lăsau în urma lor o urmă murdară de fum și pământ în aerul limpede al deșertului. După care urmă zumzetul ușor al motoarelor, ce vuiră apoi, speriind porumbeii sălbatici, fenecii și viperele, pentru a sfârși într-un scârțâit de frâne, glasuri învălmășite și ordine scuipate, când se opriră târând după sine praful și murdăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să stropească nisipul și pământul, acoperind de cicatrice ca de vărsat chipul deșertului, pentru ca apoi apa să sosească în valuri, îmbătându-i simțurile când auzea dulcele răpăit transformându-se în vuiet, simțea pe piele mângâierea călduță și în gură prospețimea limpede, și respira râvnitul parfum al pământului îmbibat de apă, din care se înălța un abur gros și tulburător. Iată, în sfârșit, miraculoasa și fecunda unire, și în curând, cu soarele din aceeași după-amiază chiar, adormitele semințe ale acheb-ului se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
concisă era tipărită cu litere mari. Dedesubt, cu litere mai mici, era o relatare mai amănunțită a tentativei. Domnișoara Warren rămase cu ochii pe ziar. Avu un mic frison și era conștientă că i se uscase gura. Își simțea mintea limpede și goală. Dr. Czinner Îi explică: — Au acționat cu trei zile mai devreme. Domnișoara Warren se oțărî la el: — Ce-ați fi putut face dumneavoastră În plus? — Oamenii m-ar fi urmat. Au uitat de dumneavoastră. Cinci ani Înseamnă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aducă pe Întuneric, peste acoperișul Înghețat, până În dormitorul ei. De pe o mică etajeră din spatele biroului scoase șase volume grele din Activitățile feroviare și administrația căilor ferate, după care se ascundea o ușiță de oțel. Mintea lui Josef Grünlich era acum limpede și concentrată. Se mișcă fără grabă sau ezitări. Înainte de-a se așterne la lucru, se uită la ceas - nouă și zece - și calculă că avea la dispoziție o jumătate de oră. Timp berechet, se gândi el și-și apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
semn cu mâna lui Ninici. Ajută-l pe șofer să descarce lăzile astea. Aveți grijă de sticlele de vin - să rămână În sus și neclintite. — Maiorul Petkovici, domnule... — Nu contează ce-a spus maiorul Petkovici. — Scuzați-mă, spuse o voce limpede și supărată din spatele lui Ninici. Sigur că da, domnule maior, zâmbi colonelul Hartep și se Înclină, dar sunt sigur că nu există motive să-ți ceri scuze. — Omul acesta este de pază la prizonieri. — Cred că ați capturat o groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Trec pe lângă reginele nopții. Parfumul lor îmi amintește de tine! Chipul neîncrezător, visător ochii tăi limpezi dintr-o poză mai veche îmi hrănesc instincte afective vizuale care mă macină. Telefonul sună, îți aud glasul întretăiat de grabă. Ființa ta lăuntrică, structură răvășită cu o duioșie covârșitoare, stenică mă-învăluie hipnotic doborând orice urmă de împotrivire logică
Regina stea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83731_a_85056]
-
altar, a îngăimat câteva cuvinte... ― Fiule, vino aici și îngenunchează - m-a poftit el în fața altarului... După ce am îngenuncheat, mi-a așezat patrafirul pe cap și, cu glas scăzut, a citit un timp. La sfârșit am auzit un “Amin” spus limpede... În cele din urmă, am ieșit din biserică. Mergeam tăcuți. Bătrânul se sprijinea ca de atâtea ori de brațul meu. Când am ajuns aproape de chilii, s-a auzit dangătul clopotului, care anunța ora mesei pentru călugări. Din pragul chiliei sale
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
NavigatoruluiCăpitan, care știa cel mai bine ce era de așteptat de la navă. Spre miezul nopții următoare se risipiră și ultimii nori, odată cu ceață groasă care limitase vizibilitatea, si o lună timidă, în primul pătrar, isi făcu apariția pe un cer limpede și plin de stele strălucitoare. Petrecură cu cântece și dansuri, se ospătară copios la lumină unor focuri a caror strălucire nu se putea distinge din larg și, pentru prima oară de mult timp încoace, bărbații și femeile din Bora Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înțelege trebuie să te lămurești. Pentru a te lămuri, trebuie să depășești aparențele încremenite ale concretului superficial. Ajungi la esențial numai dacă te detașezi de aparențe. Care e mai adevărat, visul sau realul? Spiritualul sau materialul? Aparențele trecătoare sau adevărul limpede și necesar? Acum trebuie să decizi, mereu decizi ce ți se pare important. Însă în fața esențialului, totul este relativ: concret, vis, certitudine... ceea ce contează este luminozitatea interioară... de ce? Iată de ce: valoarea spirituală va fi întotdeauna superioară materialismului. Creativitatea aduce mai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]