14,092 matches
-
avioane de transport care avea toate contactele. Ce fac ei cu oamenii pe care-i transportă habar n-am. Lucy continuă cu multă precizie: - Vrei să zici că nu cunoști adresa la care l-au dus, dar cunoști genul de local. Așa este? O privi gânditor, de parcă ar fi încercat să ia o hotărâre într-o anumită privință. În cele din urmă dădu din umeri: - O "casă a iluziilor", zise. Faptul că ea ghicise acest lucru nu făcea mai puțin prețioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
unui pas, ezitând să-l mai facă. Știa că senzația de căldură fusese provocată artificial. Era primul pas al voluptății care ducea către înălțimile amețitoare ale bucuriilor simțurilor oferite de o "casă a iluziilor". De-acum și până când va părăsi localul acela nu avea să mai treacă nici un moment fără vreo manipulare nouă, poate chiar insidioasă și nebănuită, a sistemului ei nervos. Scurta clipă de nehotărâre dispăru sub presiunea finalității ei. Încet, încet, merse înainte, studiind totodată casa în care pătrunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
spre ea, Lucy nu se sculă. El se lăsă greoi pe scaunul din fața ei și-i spuse cu toată seriozitatea: - Sunteți foarte atrăgătoare, domnișoară. Dădu din cap, acceptând complimentul, dar nu avu tăria să vorbească. Un fel de chelner al localului se aplecă spre urechea ei și o întrebă în șoaptă: - Vă place, domnișoară? Lucy înclină iarăși din cap și funcționarul îi spuse: - Poftiți pe-aici. Lucy se ridică, socotind în mintea ei: "De-ndată ce suntem singuri putem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
reclamantului se respinge, cu condamnare la plata a șapte sute de unități cheltuieli de judecată, urmând ca acestea să fie împărțite între tribunal și avocatul apărării în proporție de cinci la doi. Să se ia măsuri ca reclamantul să nu părăsească localul până când nu plătește daunele. Procesul următor de pe rol! A doua zi, Fara se duse singur la mama lui Creel. Se opri mai întâi la "Restaurantul fermierilor" de la marginea satului. Observă cu satisfacție - gândindu-se la banii care vin în flux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe sfârșite și, totuși, putu închiria un birou cu patru camere înainte de închiderea afacerilor din ziua aceea. O agenție de plasare îi făgădui să trimită a doua zi dimineața, până la ora nouă, mai multe stenografe și câțiva contabili. Și, cu toate că localul era mobilat doar ca birou, izbuti să obțină un pat, înaintea lăsării întunericului, de la Serviciul de închiriere, deschis douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Trebuia să plece cu avionul dis-de-dimineață, așa că dormi destul de agitat. Se trezi puțin înainte de revărsatul zorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Era doar un nume îmbietor, care îi spunea multe și aproape nimic despre un cabernet sauvignon servit la o masă. Îi dăduse întâlnire într-un scuar cu un cinema pe care îl știa tot orașul. Restaurantul era în apropiere. Dar localul în sine părea misterios, în clădirea Art Deco a unei foste ambasade, iar vederea ferestrelor dădea spre grădini pe care nu le-ai fi bănuit dinspre stradă. De unde știa o proprietară de cai asemenea locuri? Ar fi vrut ca surprizele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vrejuri de mure de-a lungul gardului de la fermă. Puse arbuști de tuia lângă parapetul ce despărțea labirintul de lan și arbuștii rămâneau verzi și iarna. În încâlceala de fibre și frunze cu zimți începeau să se-adune fluturi, iar localul „La Homar & Godun“, care devenise „La Teroristu’“, acum devenea „Labirintul de iederă“. Veterinara, în șa, dispărea ca o fata morgana a câmpului. Omar o ducea cu privirea până departe, pe granița lanului mișcător, unde totdeauna părea că se termină lumea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pence. Claude i-a propus afacerea acolo, în restaurantul întunecos și umed din Victoria Station: "Niște plicuri, atât trebuie să duci la Madrid"."Coco?" "Nu. O chestie mai rentabilă: L. S. D. 25." Își plimbase ochii peste tăbliile cafenii care căptușeau localul. La tejghea, barmanul roșcovan cu mânecile suflecate servea doi români. Vorbeau tare, siguri că nu-i înțelege nimeni. Femeia strâmba din nas: "O bere infectă!" Se întoarse spre Claude: "Nu-mi place povestea asta". Francezul ridicase din umeri: "C'est
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
această necropolă, s-a remarcat prezența unor morminte colective (M103 și M111) dispuse în formă de cruce, ca și sărăcia ori absența inventarului funerar, situații trecute pe seama creștinismului. În anul 1969, pe teritoriul municipiului Constanța, cu ocazia lucrărilor pentru noul local al Poștei, au fost descoperite 4 morminte de inhumație, orientate V-E, cu capul spre vest. Unul singur avea inventar. Scheletul se afla pe un pat de țigle, întins pe spate, cu mâinile pe bazin. Din inventar făcea parte o
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Între anii 1987-1988, la sud de orașul antic, între actuala str. Traian și vechiul golf, s-au desfășurat lucrări de construcție. Cu această ocazie, s-au descoperit mai mult de 100 de morminte datând din secolele II-IV. În curtea unui local comercial, în spatele restaurantului Egreta, în iarna anului 1988, cu ocazia săpării unui șanț de canalizare s-a descoperit un mormânt cu pictură, când lucrătorii au dislocat un zid antic pe o lungime de câțiva metri (la adâncimea de 0,60
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
vie despre acest tip de paviment mozaicat la Tomis între secolele V-VI. Numeroase sunt și resturile de sculptură arhitectonică, mai cu seamă capitelurile care atestă silențios activitatea multor ateliere locale. La fel de bogat este și mobilierul de import și cel local constituite din obiecte de metal, de sticlă și mai ales de ceramică. În toate mormintele cercetate s-a constatat practicarea exclusivă a ritului inhumației. S-a constatat arheologic prezența mormintelor individuale, dar și a celor colective de 2-6 persoane, potrivit
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
cu ȘȘtșefan cel Mare, dar cei cărora le plăcea un vin bun și o friptură în ,, sânge’’ știau că le pot găși, oricând, la restaurantul ce îi purta numele. Aflată în ,,buricul’’ târgului Focșani, clădirea veche, cu cramă la subsol, local la parter și două etaje cu camere de hotel, astăzi nu mai există dar în memoria unor judiciarșiti mai perșistă încă amintirea unui caz, care le-a dat multă bătaie de cap. Era prin vara anului 1970, în dimineața unei
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
MIROSUL DE IERBURI AMARE DIN PAHARUL SĂU. ERA GREU DE VORBIT ÎN ACEST TUMULT, DAR RAMBERT PĂREA OCUPAT MAI ALES SĂ BEA. DOCTORUL NU PUTEA ÎNCĂ SĂ JUDECE DACĂ ERA BEAT. LA UNA DINTRE CELE DOUĂ MESE CARE OCUPAU RESTUL LOCALULUI STRÂMT ÎN CARE SE AFLAU, UN OFIȚER DE MARINĂ ȚINÂND ÎN STÂNGA ȘI ÎN DREAPTA CÂTE O FEMEIE DE BRAȚ, ÎI POVESTEA UNUI INTERLOCUTOR GRAS ȘI CONGESTIONAT, DESPRE O EPIDEMIE DE TIFOS LA CAIRO: "TABERE, SPUNEA EL, SE FĂCUSERĂ TABERE PENTRU INDIGENI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai numeroase, circulau cu greu pe străzile invadate. Clopotele orașului au bătut cu toată puterea întreaga după-amiază. Ele umpleau cu vibrațiile lor un cer albastru și auriu. În biserici, într-adevăr, erau rostite rugăciuni de mulțumire. Dar, în același timp, localurile de petrecere erau pline până la refuz și cafenelele, fără să le pese de ce aveau să facă pe viitor, serveau ultimele lor băuturi alcoolice. În fața tejghelelor se înghesuia o mulțime de oameni la fel de excitați și, printre ei, numeroase perechi înlănțuite care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
apărea în „Academia Bârlădeană”, în septembrie curent. Mi-a spus că așteaptă de la mine apariția volumului următor. Dacă Dumnezeu mă ajută, sigur că și eu vreau. Afară e un soare orbitor de luminos, anunțând dogoarea de mai târziu. Am înregistrat local la umbră plus 33 grade, însă în câmp deschis se apropie de plus 50 grade. Pe la orele 19 m-a sunat din Brăila îndurerata soție a colegului Grigore Negură, care-mi mulțumește că am fost aproape de marea durere prin care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
A promis că va suna mai târziu. Se vor întâlni, i-a spus Guttman. Îi va da toate detaliile și vor pune împreună la punct o strategie. Câteva ore mai târziu, Kishon lua masa la unul din restaurantele lor preferate, localul franțuzesc Ibn Gvirol, și aștepta să apară Guttman, când îl sunară cei de la departamentul de știri. Guttman murise. Fusese împușcat la miting. A lăsat totul baltă și s-a dus la birou, unde a scris un articol în care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zdrențele umane care dormeau în pragurile ușilor, pe o alee lăturalnică, făcută din aceeași piatră neregulată ca și restul orașului. Și aici se zăreau semnele animației de mai devreme: restaurante și baruri închise noaptea. Auzi ecourile agitației dintr-un bar. — Localul lui Mike, spuse el, auzind la rândul lui zgomotul. A fost bombardat, dar turiștilor le place și așa. Continuau să șerpuiască pe străduțe înguste, sinistre, unde fiecare intrare boltită sau arcuită ducea la un magazin sau la un birou; viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
au și strip-tease aici, nu? întrebă doamna Reilly, înghiontându-și fiul cu cotul. — Îmi imaginez că au, răspunse rece Ignatius. Părea destul de abătut. Ne-am fi putut opri în altă parte. Bănuiesc că poliția ar putea face oricum o razie în localul acesta, din moment în moment. Fornăi tare și își drese vocea. Mulțumesc lui Dumnezeu că mustața mea filtrează puțin duhoarea aceasta. Glandele melc olfactive au și început să trimită semnale de alarmă. După un lung răstimp umplut de clinchet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se ridice de pe scaun, dar îl făcu să se răstoarne peste mama lui care se opri brusc din plâns și gemu: — Cotu’ meu! — Ce se petrece aici? întrebă o femeie din pragul ușii capitonate cu imitație de piele verzuie a localului. Era o femeie înaltă și impozantă, de vârstă mijlocie, cu trupul bine făcut, acoperit de un pardesiu negru care strălucea ud de ploaie. Lipsesc doar pentru câteva ore ca să fac niște cumpărături și uite ce se-ntâmplă. Trebe să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
of Joy știe patronii ce-i aia drepturi civile. Nu mai mânca rahat. — Hei! Ăău! — Ai vreo experiență ca portar? — Adică? Să mătur, să șterg și alte trebi d-astea căcăcioase de negru? — Vezi cum vorbești, băiete! Aici e un local curat. — Păi toț’ fac asta, mai ales ăi de culoare. Câteva zile, spuse Lana Lee cu gravitate, devenind brusc director de personal, am tot căutat un băiat potrivit pentru slujba asta. Își băgă mâinile în buzunarele pardesiului de piele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
găsea de lucru. Urma să aibă un portar captiv pe care putea să-l pună la treabă pentru o nimica toată. Splendid. Era prima dată că se simțea mulțumită de când dăduse cu ochii de cei doi indivizi care îi terfeliseră localul. Plata este douăzeci de dolari pe săptămână. — Hei! Nu mă mir că n-ai dat peste omu’ potrivit. Ăău! Și cum rămâne cu salaru’ minim? — Ai nevoie de o slujbă, nu? Mie îmi trebe un portar. Afacerile merg prost. Pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Lana Lee. Unde naiba ții mătura, fir-ar mama ei să fie? — Tre să-ți intre-n cap un lucru, să n-ai gura spurcată cât ești aici. Da, doamna. N-am să fac tocma’ eu impresie proastă într-un local așa fain ca Night of Joy. Aău! Ușa se deschise și intră Darlene. Îmbrăcată într-o rochie de după-masă din satin și cu o pălărie înflorată, își legăna grațios poalele în mers. — De ce vii așa târziu? țipă Lana la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
c-ai înțeles ce ți-am spus? — Da, doamna. — Așa. Acum arată-i lu’ omu’ ăsta unde ținem măturile și celelalte chestii și pune-l s-adune cioburile sticlei pe care a spart-o bătrâna. Ai obligația să-mi faci localu’ ăsta curat ca-n palmă, pentru ce mi-ai făcut aseară. Acum mă duc la cumpărături. Lana se duse până la ușă și se întoarse spre ei. Să nu cumva să-l prind pe vreunu’ din voi că cotrobăiește în caseta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Du-te și cercetează banda aia și lasă-ne pe noi în pace, stricător de case ce ești! În momentul acela, doamna Reilly luase cu forța telefonul din mâna fiului ei. Sergentul se va bucura dacă-i va spune despre localul acela. Avea poate chiar să-l felicite pe Mancuso pentru că vine cu o asemenea informație. Se prezentă în fața sergentului și, dregându-și vocea, îi spuse: Mi-a vândut cineva un pont despre un local unde au fete care trag de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bucura dacă-i va spune despre localul acela. Avea poate chiar să-l felicite pe Mancuso pentru că vine cu o asemenea informație. Se prezentă în fața sergentului și, dregându-și vocea, îi spuse: Mi-a vândut cineva un pont despre un local unde au fete care trag de clienți să bea. — Un pont? întrebă sergentul. Cine ți-a vândut pontu’? Agentul Mancuso se gândi că, din mai multe motive, nu e bine să-l vâre pe Ignatius în chestia aceea. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]