3,986 matches
-
literatură, stil, metaforă, mod de a crea/ regiza beletristic în comunicare feed back cu tine însuți. Este spunerea de sine ce întrunești și tezaurizează experiențele și darurile oferite de copilărie, apoi maturitate în panoramă prin care trec senzorii literari, ai lucidității sau subliminalului; panoramă creatoare/ recreatoare prin recursul la infinita diversitate de opțiuni, subiecte, întâmplări, "proiecte" pe care nu numai ți le (re)propune copilăria și junețea, ci o parte a cărora "le-au (și) realizat" ele însele prin șansa, norocul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mea, când voi ajunge la linia de sosire, ca să nu spun la finish. Până la urmă din ce trăsături e construit antimodelul meu? Una dintre ele este miza pe rău. Răutatea nu-mi place. Maliția, da: dovadă de inteligență fiind, de luciditate zâmbitoare, e binevenită. O altă trăsătură a antimodelului e acreala. Între răutate și acreală, răutatea e răul cel mai mic, e, până la urmă, preferabilă. Probabil că lucrul care mi s-a părut întotdeauna cel mai urât e nedreptatea, cea făcută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai bine. Ion Cristofor este preocupat, obsedat chiar de ideea și soarta poetului, despre care cultivă o imagine mai curând sumbră, profund interiorizată, plină de gravitate și de neliniște. Deloc convențional, Ion Cristofor scrutează drama poetului și a poeziei cu luciditate și cu talent evident". Cum v-ați caracteriza? În principiu nu cred că aș avea multe de adăugat portretului pe care Adrian Marino mi l-a făcut. Sigur e că am evitat mereu "viața literară", turbulentă și boemă. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe un plan al raționalului. Acolo unde poezia e izgonită din cetate, se instalează barbaria. Când ești lucid, îți dai seama că nu poți să faci abstracție de faptul că cititorul tău sângerează sau moare de foame. Iar unde e luciditate, e, cum s-a spus, și dramă. Poate asta e transformarea cea mai acută a poeziei mele. Nu-mi mai fac iluzii, nu mă îmbăt cu apă rece. Privesc lumea cu ochii deschiși, chiar dacă uneori printre lacrimi. A.B.Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
transa hipnotică, chiar de imersia în mai multe spații hipnotice adeseori antagonice ele însele și care îl înscriu în evidențele unor conexiuni pe care nu el le mai controlează. Dacă în această paradigmă identificăm mediul de viață și plaja de luciditate a omului actual, tot aici se află și tărâmul pe care se desfășoară creativitatea lui. Pentru poeți, starea de conștiință artistică de transă astfel intensificată și instituită duce la diverse fenomene de maree de reflux prin care metafora se îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
postmodernității. Iată-l demonstrând că în literatura noastră primează astăzi generația postmodernă; de unde: "conștiința parodică a textului, conștiința ironică a realului, asumarea corporalității umane, asumarea culturală a civilizațiilor postindustriale, însușirea formelor panligvistice și transliterare ale neoavangardismului Europei anilor '60-'70, luciditatea elaborării textuale, enciclopedismul, eclesionismul, conștiința critică, antimimesisul, democratizarea discursului, ludicul, textul (cu toate derivațiile posibile, de la "pretext", "context", "intertextualism", la "text în text"), la "antropocentrismul nemărginit", retorica beat, psihismul etc." Rămâne de văzut ce va deveni, în materie de creativitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în urma procesului, dar i s-a comutat pedeapsa în muncă silnică pe viață, pentru a putea fi folosit ca martor în cel de-al doilea proces. Închis apoi în Casimca Jilavei și supus unui regim de exterminare, alterna momentele de luciditate cu cele de decădere. A murit la Jilava din cauza condițiilor mizere. Lucian Plapșa Născut la 7 noiembrie 1927 în Bucovăț, județul Timiș, în 1948 a format o organizație anticomunistă, afiliată celei înființate de Titus Leonida la Iași. Respins la Medicina
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Octavian Voinea crede că la Pitești au existat doar patru alternative: moartea, pierderea minții, căderea sau salvarea divină, rezistența fiind imposibilă. El identifică factorii care conduceau la cedare: atacul prietenilor, tortura neîntreruptă și epuizarea fizică, toate acestea ducând la pierderea lucidității, a rațiunii și personalității, dezumanizând victimele. Voinea vede mai multe categorii de deținuți: morții prin tortură și sinucigașii, masa de robotizați care executa ordinele (majoritatea), voluntarii (în jur de douăzeci, la care s-au adăugat cei care trebuiau compromiși, dar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îți trebuie mult discernământ în alegerea prăvăliei în care intri - dacă mai întâi vrei să faci o trecere în revistă - căci tentațiile sunt mari, iar priceperea și insistența vânzătorilor de-a te trage de mânecă te fac să-ți pierzi luciditatea. Însă, aici poți găsi tot ce-ți dorești și... chiar mai mult de-atât, căci descoperi multe alte lucruri neplanificate ce te ispitesc, dar și altele de care nici măcar nu știi că există, dar te atrag. Așa am descoperit trestia
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
din partea ministrului Ică Antonescu îi aduce încuviințarea, condiționată însă de venirea ulterioară la București: „Nu înțeleg nimic, notează Eliade. Și dacă Ică îmi propune vreun post politic sau administrativ?” 4. O prelungită stare de anxietate, o gripă, dar mai ales luciditatea că, dând curs unei asemenea invitații, ministrul Ică Antonescu l-ar obliga să primească un post în guvernul său îl fac să abandoneze călătoria 1. Nu este exclus ca recomandarea lui Eliade să fi venit din partea lui Höfler sau a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sau doar posibilitatea acesteia devine un zvon generalizat pare să scape comprehensiunii. E o nebuloasă care fluctuează între elucubrații profetizante 2 și contacte tensionate cu oficialități din țară3, angrenează din partea subiectului cote ale implicării încurajate 4 sau detașarea unei reținute lucidități sceptice, mobilizează febril intelectuali din țară și străinătate (Gheorghe Bulgăr, Alain Guillermou, J. Goudet, Alf Lombard, Rosa del Conte, C. Noica, cercuri franceze și belgiene...)5 sau aluvionează îndoieli privind integritatea morală a unui savant îmbătrânit 6 care ar accepta
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mesianic din debutul acestei scrisori, în care Höfler contrapune decăderii Europei de după război forța salvifică a lucrurilor cercetate de Eliade, „cele mai ascunse și pline de presimțiri ale unor timpuri mai bune”, admirând la Eliade puterea de a exprima „cu luciditate cele văzute, trăsătură pe care o admirăm așa de mult la spiritul romanic”, amintește de vechea ideologie nazistă, învinsă, căreia Höfler i-a servit cu fidelitate în calitate de ofițer. (Din păcate, atât transcrierea, cât și traducerea acestei epistole sunt absolut deficitare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
își vor aminti cu emoție eforturile considerabile de comunicare pe care le făcea: mici bilete bătute la mașină cu un deget de la mâna stângă, indicarea, pe o tablă mică,aliterelor destinate să formeze cuvinte (...). Observându-se cu cea mai mare luciditate, a descris într-un articol din Journal de Psychologie formele clinice ale propriei sale dizartrii. Avea mereu un zâmbet blând pe buze. Strălucea de bunătate, de prietenie, deafecțiune” - cf. Raoul Curiel, „En souvenir de Jean de Menasce (1902-1973)”, StIr 7
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care, în două articole scurte apărute în 1947, respectiv 1959, descoperise structurile mitologice subiacente Mah³bh³ratei și Cărții Regilor; dar Dumézil este cel care scrie Mythe et épopée, unde datoria față de prietenul său este deplin recunoscută în vreme ce acesta îi ceda, cu luciditate, terenul („aș vrea să cuprind într-un singur studiu materia iraniană și cea indiană, dar cine o poate face, în afară de Dumézil?” - scrisoare către Alf Hiltebeitel, 11.09.1977). Pentru a încerca o mai bună apreciere a contribuției lui Wikander, permiteți
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
automat se raporta chiar depășirea acestei productivități etc. Dubla gîndire era firesc însoțită de dublul discurs, cînd se afirmau cu tărie preceptele luminoase și paradisul în care trăim, iar în realitate frigul, foametea, sărăcia generalizată paralizau și ultimele fărîme de luciditate. Această mare mizerie, fizică și morală, a provocat, la rîndu-i, derută și confuzie intelectuală, care încă mai persistă la aproape un deceniu de la dispariția ideologiei comuniste. Utopia comunistă, odată instalată, își creează propria mitologie. În fiecare școală exista colțul roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
răpit Scriitorul, prin compromiterea imaginii lui. Scriitorul nu ca scriitor, ci ca simbol al onoarei naționale". Rămîne să ne deparazităm de această nouă mitologie propovăduită aproape cinci decenii de propagandă comunistă, de la A. Toma la A. Păunescu și retur. Cu luciditate și detașare, să înțelegem nenorocirea care s-a abătut asupra literaturii noastre și să ne eliberăm de fantomele grotești ale unui trecut care ne urmărește încă. (Caietele de la Durău, nr. 6, septembrie, 1998) CUM ÎȘI CÎNTAU POEȚII CONDUCĂTORII COMUNIȘTI Timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de G. Călinescu; eram un fervent călinescian, copleșit de viziunea și inteligența sa artistică din monumentalul roman al literaturii naționale, care este "Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent", dar nu numai. În timp, fervoarea mi s-a răcit, luciditatea și lărgirea orizontului au așezat lucrurile la locul lor, mai aproape, cred, de adevăr. Nu mai sînt de mult călinescian, dar aceasta n-a diminuat cu nimic calitățile, meritele și păcatele Divinului, cum l-a supranumit S. Damian. De remarcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
află într-o permanentă coexistență. Și încă una deloc pașnică, o coexistență furtunoasă; am putea spune, mai bine, complexă, deoarece e macerată de veghea constantă a inteligenței, de capriciile unei conștiințe cînd nefericită, cînd împăcată, în sfîrșit, de impulsurile unei lucidități în tensiune ce se neagă pentru a renaște, se iscodește necontenit, creînd cercuri vicioase de lumini și umbre, de secrete disponibile, dar și de ieșiri spectaculoase în arenă. Camil Petrescu a fost în același timp un pustnic și o vedetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
societatea, totalitarismul conferă spiritului critic o responsabilitate mărită". Și, în finalul articolului menționat, scris în decembrie 1990, va preciza: "Dacă nici în libertate nu ne vom dezbăra de concesii și mitologii, ne vom instala în exotisme pasionale și vom substitui lucidității simple exerciții de imnologie desuetă. Din păcate, pînă și critici cu autoritate, sau reviste literare de prestigiu se complac în cîte o strategie sau alta, întîrziind, prin acest ocol malign, revenirea în fire a valorilor abătute, surghiunite printr-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
închiși în sistem, și-au putut păstra inteligența și au îndreptat-o împotriva mașinii menite s-o zdrobească, în timp ce erau părăsiți, repudiați de intelectualii ce-ar fi trebuit din Occident să le sară în ajutor, acest fapt, împreună cu energia și luciditatea lor, răscumpără orbirile și lașitățile noastre și dovedesc că speța umană merită poate totuși să supraviețuiască". Dacă în democrațiile occidentale, ce n-au avut parte decît de invazia hitleristă și sistemul totalitar nazist, și acestea pentru un interval scurt, comparativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
constata Pericle Martinescu în jurnalul său, 7 ani cît 70, a fost un cumplit instrument al imperialismului rusesc, care-ți cerea, pe lîngă cele materiale, drept bir și mintea și sufletul. Glosînd pe marginea acestui jurnal, Monica Lovinescu precizează cu luciditate: "Că un Silviu Brucan delira prin presa de partid, asta îi privește pe cei care azi îl tratează cu respect ca pe un eminent politolog, dar faptul că Sadoveanu, Călinescu, Arghezi au scris și spus, la îndemnul și presiunea unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Aici supliciile "reeducării" erau infernale, conform dispozițiilor minuțioase date de ofițerii politici lui Țurcanu, dar pe care unii schingiuitori le-au amplificat și diversificat. Voi apela la descrierea, in extenso, a torturilor aplicate de reeducatori și prezentate cu obiectivitate și luciditate de autorul Tragediei Pitești: "Te obligau să mănînci pîinea din trei înghițituri sau, dimpotrivă, să stai cu pîinea în gură zile întregi; să mănînci stînd într-un picior; să guiți ca porcii și să mănînci din "treucă" mîncare fierbinte, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
receptorul unui telefon defect, pe ecranul unui film mut". Doamna T. dă o declarație după pofta anchetatorilor. A făcut progrese, știe exact ce vor și se conformează. Este tutuită de ofițeri, tratată cu dispreț. Este șocat, îl lovește "o aprigă luciditate dușmănoasă. Poate că acum e la patruzeci și opt de ani momentul în care trec de la copilărie la maturitate, de la visare la cunoaștere, la awareness. Mă "lămuresc". Asta-i și ca dînsa sîntem noi. Și cu varza unsă și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
jumătate de secol, atunci când ea a apărut, nu și-a pierdut, ca să zic așa, În nici un fel caracterul ei „fantomatic”! Criza de care s-a vorbit și scris până la ultrasaturație consistă, poate, În esența ei, În lipsa noastră, a Românilor, de luciditate istorică și psihologică, În incapacitatea noastră de a observa cel puțin două lucruri determinante: Unu, acela că, deși sistemul comunist, dominat de două tipuri de dictatură ținând de același „program” economic și social, era un sistem contrar tradiției și modernității
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
națională; dintr-o populație răsfirată pe cei doi versanți ai Carpaților s-a iscat o națiune, după convulsii și forme dramatic confuze, seculare, În primul rând prin această conștientizare a faptului că suntem de fapt o singură națiune, iar această luciditate comunitară s-a datorat celor care au scris și tipărit În acel idiom, cu rezonanțe latine, ce se vorbea prin aceste locuri - la Început prin copierea unor texte vechi, bisericești, În literă slavonă, apoi prin saltul spre litera, grafia latină
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]