6,186 matches
-
continua să mestece încet pâinea și îl observa pe bărbatul așezat în fața lui. Se uită la mâinile lui mari, care se odihneau pe genunchi. — Ești olar? — Cum ți-ai dat seama? — După mâini... — Da - celălalt își privi mâinile. Sunt olar... Lutul ți se lipește de unghii, de piele... Muncesc la cuptoare; stăpânul ne plătește foarte puțin. Și totuși, își vinde vasele chiar și la Roma. E bogat, adăugă cu ranchiună. Dar măcar nu sunt sclav. Valerius rupse o bucată de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fumegândă. Dar tu unde erai? întrebă Vitellius, impresionat. — Eram lângă cenușa templului. Eram îmbrăcat în doliu. Într-un vas de sticlă am oferit tămâie zeiței ca s-o liniștesc, iar lui Galba i-am dat vin într-un vas de lut. Un vas de lut, rânji Vitellius. Nici măcar unui sclav nu-i dai așa ceva! — Râzi? Râzi fiindcă nu știi că tămâia și lutul unesc cerul cu pământul. Sunt simbolurile puterii... Nu al celei pe care o vei avea tu, făcută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erai? întrebă Vitellius, impresionat. — Eram lângă cenușa templului. Eram îmbrăcat în doliu. Într-un vas de sticlă am oferit tămâie zeiței ca s-o liniștesc, iar lui Galba i-am dat vin într-un vas de lut. Un vas de lut, rânji Vitellius. Nici măcar unui sclav nu-i dai așa ceva! — Râzi? Râzi fiindcă nu știi că tămâia și lutul unesc cerul cu pământul. Sunt simbolurile puterii... Nu al celei pe care o vei avea tu, făcută din violență și corupție. Simbolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oferit tămâie zeiței ca s-o liniștesc, iar lui Galba i-am dat vin într-un vas de lut. Un vas de lut, rânji Vitellius. Nici măcar unui sclav nu-i dai așa ceva! — Râzi? Râzi fiindcă nu știi că tămâia și lutul unesc cerul cu pământul. Sunt simbolurile puterii... Nu al celei pe care o vei avea tu, făcută din violență și corupție. Simbolul puterii cerești și al infernului... Al puterii celui drept, al puterii celui care a avut curajul să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lipsit de viață, ieșit parcă din frasin, se ivi Ausper. Îngrozit, împăratul observă că nimeni nu-și dădea seama de prezența bătrânului mag. Acesta se îndreptă spre Vitellius și se opri foarte aproape de el. Ținea în mână o cupă de lut. Bea, îi porunci, întinzându-i cupa. — Nu - Vitellius se dădu înapoi. N-o să-mi dai vin, așa cum i-ai dat lui Galba. Nu într-o cupă de lut. Pentru el, vinul a fost de rău augur. Legiunile s-au răsculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și se opri foarte aproape de el. Ținea în mână o cupă de lut. Bea, îi porunci, întinzându-i cupa. — Nu - Vitellius se dădu înapoi. N-o să-mi dai vin, așa cum i-ai dat lui Galba. Nu într-o cupă de lut. Pentru el, vinul a fost de rău augur. Legiunile s-au răsculat împotriva lui, iar el va cădea fiindcă îl voi învinge eu. Eu am fost proclamat imperator! Și-apoi, unde-i vasul cu tămâie? Nu mi-ai spus tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
având cununa de laur pe cap. — Uită-te la mine, îl imploră, ridicând mâinile pline de grăsime. Totul e pierdut... Plec. Auzi un foșnet în stânga lui. Îl văzu pe Ausper ivindu-se din întuneric și întinzându-i o cupă de lut. Vitellius se dădu înapoi, îngrozit. Se împiedică de cadavrul decapitat al lui Galba, apoi de cel al lui Otho. I se păru că sângele lor i se scurge la picioare și-i murdărește încălțările. Își acoperi fața cu mantia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
domoli, dar tunetele continuau să bubuie, iar fulgerele brăzdau cerul plumburiu; Vitellius privea din palatul său în jos, spre poporul Romei care înțesa străduțele și piețele, sărbătorind Saturnaliile. Potrivit obiceiului, oamenii își dăruiau unul altuia lumânări aprinse și statuete de lut; peste tot mirosea a carne friptă, a vin și tămâie. Peste tot era zarvă mare, fiindcă în acele zile de sărbătoare totul era permis și rolurile se inversau: sclavii își insultau stăpânii, care îi serveau la masă, bărbații puteau avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
școlile erau închise, nu puteau să se înceapă sau să se desfășoare războaie etc. Era cea mai importantă sărbătoare a anului - adesea de o veselie deșănțată -, în timpul căreia oamenii își ofereau unul altuia daruri, lumânări de ceară și statuete de lut, ce făceau trimitere la vechile sacrificii umane. Scissores: luptător derivat din secutor, adversarul tipic al rețiarului. În locul marelui scut concav, scissor-ul poartă pe antebrațul stâng o plasă metalică având la capăt o semilună cu ajutorul căreia poate să-și agațe adversarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
departe de ea. Imposibil! Și, într-adevăr, n-a trăit! La scurtă vreme, măcinat de o suferință ascunsă, a plecat pentru totdeauna. Cortegiul funerar a oprit pentru câteva momente și în fața școlii noastre... Apoi, în aceea zi mohorâtă și rece, lutul jilav l-a înghițit pentru totdeauna... Toamne peste toamne au plouat frunzișuri însângerate peste ETERNITATE... Dar, atâta vreme cât măcar unul dintre învățăceii săi își va aminti de albastrul-oțelit al privirilor sale și îi va închina un gând de recunoștință, dascălul va
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
umplea aerul. Sampath se gândi la șerpii care abandonează fâșiile uscate ale vechilor piei și dispar în iarbă, iar prezența nu le e trădată nici de cea mai ușoră mișcare a frunzișului, la insectele care sparg cruste și carapace de lut, care se zbat în orbirea caldă a mătăsii și a membranelor, pentru a se pierde apoi în ceruri enorme. Se gândi la felul în care el părăsea lumea, o lume care își efectua la infinit mișcarea de revoluție fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
erau oferite în vârful unui băț de bambus, la fel cum se întâmpla și cu bucățile de murături, feliile de fructe și alte bucate gustoase. Din când în când era atașată sistemului de funii, o altă lădiță, cu vase de lut în ea, pe care Sampath le folosea pentru a răspunde chemării naturii, cât se poate de convenabil și de igienic, fără să fie nevoit să viziteze toaleta pe care o construise domnul Chawla. Era bine, pentru că oalele erau de unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
domnul Chawla. Dar ce știa el despre atributele deranjante ale acestor maimuțe? — Așteaptă și-ai să vezi, spuse Ammaji, lăsând să se vadă printre buze o sclipire gălbuie prevenitoare. O să avem necazuri. Se vede pe fețele lor. Kulfi aruncă niște lut umed peste o pasăre în care înfipsese cuișoare și îi dădu drumul în mijlocul vâlvătăii ca să se perpelească. Aerul se umplu de fum. — Așteaptă și-ai să vezi, repetă Ammaji pe un ton sumbru. Și nu trecu mult până când trupa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
peste un milion de autovehicule. Joc de cuvinte fără sens, futter și butter.(în engl., în origă Specialitate dulce indiană, foarte aromată. Mâncare pe bază de orez și legume, adesea conținând carne de miel, pui sau vită. Cuptor indian de lut. Cântăreață indiană care a interpretat melodii în peste douăzeci de dialecte hinduse, fiind distinsă cu Bharat Ratna, cel mai mare onor civil indian, pentru activitatea sa. Unități de măsură din sistemul britanic. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Zarva 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
trecînd lin prin ușa-ntredeschisă; ca un nor alb pe-un cer senin de-nalt august netulburat de vînt; ca o cunună-n flăcări sub cetate arzîndu-și frunze, flori și spini; ca un șuvoi umflat în primăvară tăind făgaș în lut uscat de vînturi; ca mahmureala după gin sau turț, cînd ziua e mai neagră decît noaptea; ca țipătul temut de cucuvea în seara satului pitit sub dealuri; ca o cădere de lumină frîntă de nevăzutul ochiului închis; ca un talaz
Treisprezece feluri de-a o privi. In: La aniversară - Ștefan Avădanei by Doina Cmeciu, Ioan Dănilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/348_a_617]
-
supremă ironie Arăți în fund un cimitir. Cuptor Sunt câțiva morți în oraș, iubito, Chiar pentru asta am venit să-ți spun; Pe catafalc, de căldură-n oraș, - Încet, cadavrele se descompun. Ce vii se mișcă și ei descompuși, Cu lutul de căldură asudat; E miros de cadavre, iubito, Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat. Toarnă pe covoare parfume tari, Adu roze pe tine să le pun; Sunt câțiva morți în oraș, iubito, Și-ncet, cadavrele se descompun... Toamnă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Apa e rece, frunzele plouă- Vorbește încet, pășește încet, Că totul cade cu o jale nouă. Vinul, și mierea, și grâul tot Le-au strâns, pe grabă, cine-a putut... Tuse, și plânset visele scot, Du-te, oriunde, frunză de lut... Și-o păsărică în grădina brumată, În liniștea rece, a iarnă-a făcut, Am strănutat pe o stradă curată, Frunzele toate încă n-au căzut. A fost odată... va fi odată... Nu spune zarea, dar spune omul- Numai acuma e
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
toată puterea de selecție a unui artist. — Noi existam înainte ca tu să ne găsești, spuse Vultur-în-Zbor. — Cu siguranță, replică îngăduitor Grimus. Dar modelându-te pentru mărețul meu plan, te-am recreat în întregime, ca și când ai fi fost făcut din lut umed. — Nu te cred, spuse Vultur-în-Zbor, iar Grimus râse. — O Moarte sceptică, zise el. Bun, bun. Vocea lui își recăpătă tonul ascuțit, oficial, iar degetele i se agitară mai mult ca niciodată. — Negi faptul că, alegându-te pe drept Subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe baza selecționării și interpretării textelor sfinte care s-au făcut în sensul elaborării unor mecanisme concrete de manifestare a credinței oamenilor de rând, cum ar fi cultul icoanelor. Desființat de „iconoclaști” pe baza asemănării dintre icoane si „chipurile de lut” ale păgânilor, cultul icoanelor a fost restituit ulterior de mai marii Bisericii dar păstrat doar de cultul ortodox în urma Schismei(1054). Acest eveniment a fost rezultatul luptelor pentru putere din ierarhia Bisericii între Apus și Răsărit. Intervenția hotărâtoare a lui
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
chițăielile unor clopote mici, ale bisericii din curte, o bisericuță năpădită de ierburi, de tufe de bozii și vrejuri de nalbă, părăsită parcă sub un nuc imens, cu turla Pantocratorului strecurată printre crengi groase, bătrâne și ele. Bisericuță îngropată în lutul ogrăzii, apăsată de povara timpului care până și el o părăsise, după ce stivuise secoli după secoli peste blânda ei zidărie, lăsând-o să privească mută, neputincioasă, lăcrimând doar din șindrila măcinată, la priveliștea zilelor cu casele din preajmă căzând una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amintiri. Răscolesc doar cuvintele, cu acea nepăsare a unui meșter olar care frământă argila, nehotărât încă dacă va face un vas de vin, o strachină, un chiup ori un cocoș. Sau, cum spunea Ester, mai degrabă încă o păpușă de lut smălțuită cu umbre sângerii de asfințit de viață. Avea ea o teorie. Spunea că, în începuturi, smalțul păpușilor nu se vedea. Olarul le poleise cu un fel de abur, duh și lumină, care le făcea să pară asemeni îngerilor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au tot sfâșiat, l-au tot sfâșiat până n-a mai rămas decât smalțul ultim. Spunea Ester că d-aia multilateral dezvoltata noastră e așa de aiuritoare: ne sfâșiase sufletele și ne adusese la smalțul ultim. ...Îmi frământ doar sufletul, lutul fumuriu al zilelor, căutându-mă. Știu că sunt ascuns în bulgărele acela inform. Nu știu încă să mă descopăr, să mă fățuiesc, să dau deoparte straturi hidoase, impure, spre a mă reda într-o simplă mlădiere de contururi. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știu încă să mă descopăr, să mă fățuiesc, să dau deoparte straturi hidoase, impure, spre a mă reda într-o simplă mlădiere de contururi. Mi-e încă teamă să modelez. Frământ deocamdată, absent, cu plăcerea doar de a simți cum lutul meu se joacă, prin mâinile mele, cu mine. Nu-i doar un meșteșug literar să mărturisesc sentimentul că, în astfel de dimineți, cu nehotărâri și rătăciri, simt cum, de fapt, lutul frământat mă modelează el pe mine. 8tc "8" Începusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
deocamdată, absent, cu plăcerea doar de a simți cum lutul meu se joacă, prin mâinile mele, cu mine. Nu-i doar un meșteșug literar să mărturisesc sentimentul că, în astfel de dimineți, cu nehotărâri și rătăciri, simt cum, de fapt, lutul frământat mă modelează el pe mine. 8tc "8" Începusem să descopăr Biblioteca încă din primele zile ale studenției. M-a dus Lia la Universitară și mi-a arătat fișierul. Am rămas descumpănit văzând puzderia de dulăpioare, cu zeci și zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o tipă blondă. În spatele meu, doi marinari își povesteau ce pățiseră la vamă. Mai spre fereastra de lângă bar, Nuni Anestin, singur, aproape adormit. Actorul Mihăilescu-Brăila cu sculptorul Apostu, la o altă masă, lângă el, mâncau concentrați, din farfurii roșii, de lut, ciolan cu fasole. Tăceam, rugându-mă doar ca Matvei să nu fie atât de beat încât să înceapă să înjure și aici C.A.E.R.-ul, pe Brejnev și Ceaușescu, cei doi care „de-ai dracu’ se făceau că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]