4,645 matches
-
După ce au străbătut mai multe sate și orașe, au ajuns în nord-vestul țării, în frumoasa pădure numită Făgete, adică aici unde suntem noi acum... întrerupe bunicul povestea făcând o mică precizare. Era o toamnă frumoasă, vântul adia ușor ca o mângâiere de catifea, iar copacii foșneau înfiorați.” Bunicul povestea rar, cu vocea scăzută de parcă citea dintr-o carte. ”Mergeau ei așa, tăcuți, unul în spatele celuilalt și doar din când în când se opreau ca să respire aerul curat al pădurii: Mai avem
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
venise momentul să se retragă din cursa legalităților. Și, nu în ultimul rând, trebuia luată în considerare și frumusețea lui Jake. Câți bărbați erau atât de frumoși sau câți erau în stare să o aducă în pragul extazului cu câteva mângâieri sensibile ale unei mâini de cunoscător? Până la urmă, ce altceva își mai putea dori? Presupun că s-au întâmplat foarte multe într-un timp atât de scurt, a mărturisit ea într-un final. Toate surprizele astea! E foarte complicat. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ea, picior peste picior, trăgând din țigară (o aprinsese, în cele din urmă, buzele/plămânii ceruseră imperativ o nouă repriză, parcă ar face dragoste cu un personaj obscur, numit Nicotină, din filmele noire, nu poate să stea fără el, fără mângâierea lui letală, fiindcă tutunul, după cum știm... dar să nu deviem...), clătinând ușor din cap, cu o șuviță de păr negru, ondulat (reflexe albastreverzui), lăsându-se pătrunsă până în străfunduri de patima aceea muzicală a instrumentistului, vibrând împreună cu fiecare trăire a sa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
grele atârnându-i pe lângă trup,neputincios la frământarile tatălui său. Și, cât ar fi vrut să-l atingă, să-i ostoiască durerea, dar mâinile nu-l ascultau... Stătea lângă dânsul împietrit de durere și neputință. Cel puțin o vorbă de mângâiere să-i fi spus, dar nu putea, glasul nu-l asculta. Când dădu să vorbească, ziduri chinezești se înălțau între ei. ...Și, doar, în urmă cu aproape trei luni, înainte de Sfânta Maria-Mică, de ziua fatală, Emil cu familia canadiană venise
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un refren la un cântec trist. Suntem atât de singuri în viață, că te întrebi, oare singurătatea agoniei nu este un simbol al existenței umane?!... De fapt, ce înseamnă a trăi și a muri înconjurat de prieteni, mai pot exista mângâieri în clipele din urmă?!... Oare, nu-i preferabil să mori, undeva, singur și părăsit... Pe când singur te poți stinge în liniște?!... "Moartea cea mai adâncă, este moartea în singurătate”, a spus cineva. În astfel de clipe ești separat de viață
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vârful mădularelor. Începu să tremure, prins ca de un ger năpraznic. Dinții abia îi stăpânea să nu-i clănțăne. Parcă îl întoarseră frigurile copilăriei. Tremurăturile încetară și simți că începu să ardă... Arsura lăuntrică era dulce și bună, ca o mângâiere de sobă caldă când intri iarna în casă. Dezgustat de gânduri rele, s-a întors în sinea lui, hotorât s-o rupă cu toate din afară, și să se cufunde într-o meditație adâncă. Întins pe spate, cu un efort
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Știi că te iubesc mult! - Încă nu mă simt pregătită, George! Știi că te iubesc la fel de mult cât mă iubești și tu. Haide, să mai avem puțină răbdare! Frusina era o fată cu picioarele pe pământ. Făcea față săruturilor și mângâierilor lui George, le aproba, îi plăceau. El știa limita pentru că o simțea până unde îi dă voie și nici nu insista mai mult, pentru că o iubea și o respecta. Ea se gândea că încă nu este momentul acum, când este
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
bucătărie să pregătească bucațile de slănină și să termine de topit untura. Frusina plecă să îl conducă pe George până la poartă. Acesta o luă în brațe și o sărută tandru, cu sărutări lungi. Apoi, mâinile îi alunecă spre coapse, cu mângâieri drăgăstoase. - Sina, haide să intrăm în casă pe ușa din față, că nu ne aude tatăl tău de la bucătărie, vreau să facem dragoste. - Dacă ai ști că abia așteptam să îmi spui lucrul acesta! Noroc că astăzi am lăsat ușa
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
care ne aducea haine și fierturi de ierburi când ne Îmbolnăveam. După nouă luni am născut un băiat. Era atât de frumos și de bine făcut, Încât când l-am văzut m-au podidit lacrimile. În sfârșit voi avea o mângâiere În viața mea - m-am gândit. i l-am arătat călugărului iezuit, care l-a luat În brațe și l-a binecuvântat, promițându- mi că-mi va face rost de hăinuțe. la nici două zile după aceea am fost dusă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
jos. — Nu-ți pierde nădejdea, când ești cel mai departe, atunci ești de fapt cel mai aproape de El. Ți-a fost trimisă această suferință tocmai ca să-l regăsești pe Cel Care este cu adevărat singurul nostru sprijin și singura noastră mângâiere. — Sunteți atât de bun, părinte, și vorbiți cu atâta bunătate, că Îmi e și rușine de ce am făcut și nu cred că merit să fiu iertată. Ce ați făcut ? Nu mi-am mai putut stăpâni lacrimile. Am iubit un bărbat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nu s-ar fi Întâmplat, și ne-a urat bun venit În Puvirnituq. imediat ne-au Înconjurat vreo cinci câini husky cam scoși la pensie, care au Început să se gudure pe lângă noi, dând din coadă, curioși și dornici de mângâieri. „Nu mușcă !“, ne-a asigurat Sailasi. Drept să spun, chiar dacă ar fi mușcat, Șaman 211 n-aș mai fi simțit probabil nimic, după sperietura strașnică pe care o trăsesem. Ușurați, eu și ivan ne-am aprins câte o țigară În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care ne aducea haine și fierturi de ierburi când ne îmbolnăveam. După nouă luni am născut un băiat. Era atât de frumos și de bine făcut, încât când l-am văzut m-au podidit lacrimile. În sfârșit voi avea o mângâiere în viața mea - m-am gândit. I l-am arătat călugărului iezuit, care l-a luat în brațe și l-a binecuvântat, promițându- mi că-mi va face rost de hăinuțe. La nici două zile după aceea am fost dusă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
jos. — Nu-ți pierde nădejdea, când ești cel mai departe, atunci ești de fapt cel mai aproape de El. Ți-a fost trimisă această suferință tocmai ca să-l regăsești pe Cel Care este cu adevărat singurul nostru sprijin și singura noastră mângâiere. — Sunteți atât de bun, părinte, și vorbiți cu atâta bunătate, că îmi e și rușine de ce am făcut și nu cred că merit să fiu iertată. Ce ați făcut ? Nu mi-am mai putut stăpâni lacrimile. Am iubit un bărbat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu s-ar fi întâmplat, și ne-a urat bun venit în Puvirnituq. imediat ne-au înconjurat vreo cinci câini husky cam scoși la pensie, care au început să se gudure pe lângă noi, dând din coadă, curioși și dornici de mângâieri. „Nu mușcă !“, ne-a asigurat Sailasi. Drept să spun, chiar dacă ar fi mușcat, n-aș mai fi simțit probabil nimic, după sperietura strașnică pe care o trăsesem. Ușurați, eu și Ivan ne-am aprins câte o țigară în așteptarea celorlalți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
volanul mașinii proprietate personală, și s-a dus În pădurea, dragă lui, acolo și-a montat hamacul și s-a culcat. Când s-a trezit din somn stelele licureau pe cerul minunat al patriei române. Vântul adia ușor ca o mângâiere de dulcinee peste lume. Prin pădure, privighetorile cântau de mama focului. Revenindu-și din amorțeală și dezmeticindu-se, și Înțelegând unde se află și pentru care motiv, coborâ, Îngenunghe, Își făcu mai multe rânduri de cruci, iar la urmă rosti
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mam umplut de drag! Drag, față de cine, față de ce?, Întrebă ea, ca de pe altă lume. Față de tine. Față de broscuța ta de aur, și-i luă, În căușul palmei, mângâindu-i-o, aurifera, mirifica dătătoarea de fericire, broscuță! O, dragule! O, mângâierea mea, pe totdeauna, cât voi trăi, de-aici Încolo! O, da! Parcă, niciodată, nu li s-au adresat, una alteia, două persoane, care s-au răvășit, s-au răcorit și s-au Îndulcit, reciproc, Într-o asemenea baie de foc
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
oră și ceva. În ora asta, ori În ora asta și ceva, trebuie făcut, În așa fel, Încât, să Încapă perfect; și preludiul, și consumul actului iubirii propriu-zise, și Încheierea, finisajul, altfel exprimat, ce trebuie, neapărat, să urmeze, după toate mângâierile, săruturile, după starea de aromeală, de beatitudine, care, normal, cad În sarcina bărbatului, În primul rând, și, În al doilea, toate astea, să fie, alimentate, savuros, de către femeie. Că femeia nu este o iepuroaică. Nici bărbatul - un iepuroi; vorbesc de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
în locașul său metalic. Nu era nevoie să numere pașii parcurși până la ieșirea din bloc. Își așeză mâna direct și sigur pe clanță. Ieși liniștit și își îndreptă capul spre soare. Nu-l vedea, dar îi simțea privirea luminoasă și mângâierea pe frunte. Nu știa cât era ora, dar era sigur că astrul zilei nu se înălțase mai mult decât potrivit orei nouă. Plecă în mers liniștit pe trotuar, cu pași egali, lăsând bastonul să-i atârne leneș de brațul drept
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
au încleștat de la sine. Urechile recepționau trecerea prin aer. Era un vâjâit puternic ce se pierdea progresiv până când s-a transformat în ceva plăcut ce îi amintea de fâlfâitul unor aripi de pasăre ce-i atingeau obrajii ca într-o mângâiere maternă. A simțit că prăbușirea sa a luat sfârșit și a deschis ochii. Era întins pe pământ, aproape de poalele muntelui, la câțiva pași de platoul acoperit de iarbă pe care-l străbătuse nu demult. Contrariat că este altfel echipat, s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
asta. Toate sunt trecătoare în viața de pe pământ și tu știi asta...Am să vin acasă în curând. Nu am nimic. M-a speriat o mașină și atât... Da, știu că vei mai veni și mă bucur. Îmi face bine mângâierea ta pe frunte... Pleci? Aaaa! Vorbești cu omul acela... cu doctorul de aici. Să vezi ce voce plăcută are! Îmi este bine când se apropie de mine. Îl „văd” și pe el, dar luminița lui e mai slabă ca a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
stai liniștit doar... Când a închis ochii, Iuliana s-a apropiat de el și, fără să-l atingă în vreun fel, l-a sărutat pe buze. A fost un sărut lipsit de semnificații la prima vedere, scurt, fugar, ca o mângâiere. S-a retras apoi în tăcere. El a deschis ochii, surprins de liniștea ce îi împresura. A privit-o zâmbind aproape imperceptibil. Ea era ca încremenită în așteptarea reacției lui. Nu s-a așteptat la ce a urmat. I-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
La un moment dat, au constatat că halatele dispăruseră de pe ei, iar cearșaful rămăsese doar un copilăresc mijloc prin care continuau să se caute și să se regăsească. Nu se vedeau, dar se simțeau și se cunoșteau prin săruturi și mângâieri, prin atingeri și apropieri. ,,Nu-ți fie teamă, Iuliana! Oferă-i tot ce poate oferi o femeie bărbatului pe care-l iubește și care, la rândul lui, știe s-o iubească, să o-mplinească!” își spuse Iuliana, simțind cum bărbatul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
noastre senzuale. Pentru fiecare milimetru de intimitate trebuia să plătesc, să improvizez ceva, să inventez un algoritm de înaintare. Uneori Domnișoara ri accepta să se dezbrace în fața mea, dar numai dacă rămîneam toată seara cu ochii legați. în materie de mîngîieri, îmi delimita întotdeauna cîte o porțiune a corpului. — în seara aceasta, îmi spunea Domnișoara ri, nu coborîți mai jos de sîni. Interdicțiile ei nu făceau decît să mă încarce cu și mai multă energie în zilele cînd sînii erau inter
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a asista la spectacol, iar din aplauzele lor am înțeles clar că nu mai văzuseră așa ceva. Ulterior, fiecare pas făcut de mine în spațiul vast al achiziționării cunoștințelor de bază a fost recompensat de mama cu sute de pupături, de mîngîieri, de exclamații, de elogii, de considerații marcate de fascinație și de respect. Cînd, la vîrsta de cinci ani, am început să merg singur la grădiniță (întrucît nu aveam practic de parcurs decît două sute de metri fără traversare de străzi) mama
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pentru a fi noi cei care ne mișcăm primii către frații și surorile noastre, în special către aceia care sunt mai îndepărtați, către aceia care sunt uitați, către aceia care au o mai mare nevoie de a fi înțeleși, de mângâiere, de ajutor. Cât de mare nevoie este să ducem prezența vie a lui Isus cel milostiv și bogat în iubire!». Pe lângă aceste cuvinte ale papei Francisc putem să adăugăm, ca într-o tălmăcire aproape profetică, un text al fratelui Charles
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]