KorAP: Find »[drukola/base=măduvă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...140 141 142 ...204 >

5,076 matches

Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257

consecința opririi din dezvoltarea normală a organelor sau a țesuturilor. Atrofia patologică poate fi de natură ereditară, congenitală, degenerativă etc. Atrofia musculară se asociază cu diferite afecțiuni, cum este cazul în poliomielită. În atrofia musculară spinală, de natură ereditară, celulele măduvei spinării sunt distruse, condiție în care musculatura membrelor superioare și inferioare se atrofiază. Gena care provoacă această afecțiune (SMA - spinal muscular atrophy) apare de regulă la vârste cuprinse între 2 și 12 ani. Atrofia musculară infantilă este o formă agresivă

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
musculare, corectarea deficitului respirator, reeducarea sensibilității; b) etapa educării echilibrului în poziții joase - este decisivă pentru redobândirea poziției ortostatice, urmărindu-se nu numai refacerea masei și forței musculare, ci și reeducarea reflexului miotatic tributar motoneuronului gama din coarnele anterioare ale măduvei. Ca obiective: organizarea spațială a mișcării, formarea senzației de echilibru în pozițiile joase, reducerea treptată a suprafeței de sprijin, dobândirea sau redobândirea schemei corporale și a lateralității, consolidarea coloanei vertebrale prin însușirea rostogolirilor și a târârilor executate pasiv și pasivo-activ

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
1987). BILANȚ MUSCULAR - Sistemul de mijloace manuale prin intermediul căruia se evaluează forța unui mușchi sau a unor grupuri musculare. Scopul bilanțului muscular în cadrul kinetoterapiei este de a permite stabilirea diagnosticului funcțional și de a preciza nivelul lezional al afecțiunii neurologice (măduvă, plex, trunchi nervos); oferă date concrete, necesare pentru alcătuirea programului recuperator, dar și pentru evaluarea etapizată a rezultatelor obținute pe parcursul procesului de recuperare. Bilanțul muscular corect se efectuează în condițiile în care: pacientul colaborează cu terapeutul, este precedat de bilanțul

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
prin asocierea la schema de mai sus a dorsiflexiei degetelor și a gleznei, cu abducția halucelui etc. BOLILE COLOANEI VERTEBRALE - Coloana vertebrală, ca ax osos important al scheletului, are roluri deosebite în ortostatism și mers și conține, în canalul medular, măduva spinării (o coloană cilindrică de țesut nervos, învelită și protejată de meninge, care se întinde de la foramen magnum până la nivelul vertebrei a doua lombare, prezentând o umflătură cervicală și una lombară). Coloana vertebrală și conținutul ei pot fi supuse unor

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
prin factori fizici (căderi de la înălțime, accidente rutiere etc.) sau unor traumatisme directe (fracturile de coloană care pot interesa regiunea dorso-lombară sau cervicală, rezultând din mișcarea de hiperflexiune de la nivelul coloanei). Leziunile vertebrale pot produce contuzii, compresiuni sau secționări ale măduvei spinării și ale rădăcinilor sale. Contuziile sau compresiunile sunt, până la un anumit punct, reversibile, însă secționarea măduvei, prin fragmentele osoase care se deplasează, determină leziuni definitive. În raport cu locul unde măduva este lezată, bolnavul va prezenta paralizii sau tetraplegii. Clinic, fracturile

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
pot interesa regiunea dorso-lombară sau cervicală, rezultând din mișcarea de hiperflexiune de la nivelul coloanei). Leziunile vertebrale pot produce contuzii, compresiuni sau secționări ale măduvei spinării și ale rădăcinilor sale. Contuziile sau compresiunile sunt, până la un anumit punct, reversibile, însă secționarea măduvei, prin fragmentele osoase care se deplasează, determină leziuni definitive. În raport cu locul unde măduva este lezată, bolnavul va prezenta paralizii sau tetraplegii. Clinic, fracturile coloanei vertebrale care nu sunt însoțite de leziuni nervoase se prezintă sub două forme: a) forma ușoară

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
coloanei). Leziunile vertebrale pot produce contuzii, compresiuni sau secționări ale măduvei spinării și ale rădăcinilor sale. Contuziile sau compresiunile sunt, până la un anumit punct, reversibile, însă secționarea măduvei, prin fragmentele osoase care se deplasează, determină leziuni definitive. În raport cu locul unde măduva este lezată, bolnavul va prezenta paralizii sau tetraplegii. Clinic, fracturile coloanei vertebrale care nu sunt însoțite de leziuni nervoase se prezintă sub două forme: a) forma ușoară, caracterizată prin dureri de intensitate moderată (localizată în regiunea fracturii), dispariția curburii fiziologice

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
stare de agitație permanentă, nerăbdare, tumultuozitate, emoții explozive, oscilație între activism imperios și depresie, înclinație spre stări de alarmă și exagerare (Popescu-Neveanu, 1978). COLOANĂ VERTEBRALĂ - Structură osoasă ce formează elementul central al scheletului uman și care conține substanța nervoasă a măduvei spinării. Rahisul este format, la nou-născut, din 33-34 de vertebre: 5 cervicale, 12 toracice, 5 lombare, 5 sacrale și 4-5 coccigiene. La adult, vertebrele sacrale și cele coccigiene sunt unite, formând sacrumul și coccisul, două oase distincte. Coloana vertebrală este

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
pe care se sprijină. Coloana vertebrală este alcătuită din vertebre legate între ele prin intermediul discurilor fibrocartilaginoase și prin ligamente. Coloana vertebrală îndeplinește următoarele funcții: 1) funcția de susținere (susține trunchiul, imprimând individului o postură caracteristică); 2) funcția de protecție (apără măduva spinării împotriva agresiunilor mecanice); 3) funcția de mobilitate (prin complexitatea construcției sale, conferă corpului posibilitatea de a se mișca și de a se deplasa în spațiu); 4) funcția morfogenetică (particularitățile mecanicii coloanei vertebrale se răsfrâng asupra formei și așezării viscerelor

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
la realizarea căruia participă: a) componenta dură osoasă (vertebrele care alcătuiesc coloana vertebrală); b) componenta conjunctivă, formată din structuri fibroase și elastice de legătură între vertebre (discurile intervertebrale, capsule articulare, ligamente); c) componenta musculară (mușchii coloanei vertebrale); d) componenta neurovasculară (măduva spinării, rădăcinile nervoase, vase de sânge). Alterarea oricăreia dintre aceste componente se răsfrânge negativ asupra funcției întregului organ axial (se înțelege astfel cât de alarmante pot fi perturbările produse de modificările patologice ale vertebrelor sau ale discurilor intervertebrale). Cl. Baciu

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
în faza a patra, de „sprijin unilateral”, membrul inferior care a frânat și amortizat devine unicul suport. G GANGLION (< fr. ganglion, cf. gr. ganglion - glandă, nod; engl. lymph gland) - Grupe de celule nervoase plasate de regulă în afara creierului și a măduvei spinării. În sistemul nervos simpatic lanțurile de ganglioni sunt plasate pe ambele părți ale coloanei vertebrale. În sistemul nervos parasimpatic ganglionii sunt plasați fie în interior, fie în apropierea organelor pe care le inervează. De exemplu: ganglion limfatic - situat pe

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
sau un organ în altă regiune a aceluiași organism (autogrefă) sau la un subiect diferit (heterogrefă); se are în vedere ca organul sau țesutul transferat să rămână în parametrii funcționali. Sunt cunoscute grefele: de cornee, de ficat, de cord, de măduvă osoasă, de os, de rinichi, de piele etc. GRUPĂ SANGUINĂ - Modalitate de clasificare a persoanelor pe baza prezenței sau absenței unui antigen ereditar pe suprafața eritrocitelor (celulele roșii ale sângelui). Sunt mai multe sisteme sanguine, cel mai important fiind sistemul

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
suferință) - Termen generic care desemnează tulburările de vorbire, iar laloplegia se referă la paralizia mușchilor limbii care afectează, implicit, și actul vorbirii. LAMINECTOMIE (< fr. laminectomie, cf. lat. lamina - lamă, gr. ektome - excizie) - Rezecție a apofizelor vertebrale, practicată în operațiile pe măduva spinării. LANCINANT (< fr. lancinant) - Despre dureri care se manifestă prin junghiuri și prin zvâcnituri. Durerea este violentă, având un caracter progresiv. LANGDON DOWN (nume propriu) - Afecțiune genetică ce se caracterizează prin triada: dismorfie particulară, întârziere mintală și aberație cromozomială (autozomală

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
monopodia, de la monos - unic, pous - picior) - Malformație congenitală constând în prezența unui singur picior. MORBUL LUI POTT (< lat. morbus) - Formă de tuberculoză localizată la nivelul corpurilor vertebrale, dorso-lombară și care poate afecta două sau trei vertebre; tasarea vertebrelor cu compresiunea măduvei, ducând uneori la paraplegie. Secundar, se poate ajunge la pahimeningită sau abces rece, în găurile de conjugare sau canalul rahidian, cu stare gravă. Pot apărea paraplegii și tulburări de circulație venoasă prin edem tranzitoriu cu prognostic grav, atunci când paraplegia se

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
Prolabarea discului intervertebral reprezintă protuzia sau ruptura discului vertebral prin inelul fibros, în zona sacrală și cervicală; nucleul migrează postlateral sau posterior în spațiul extradural. Când nucleul herniat comprimă sau irită rădăcina nervoasă, rezultă sciatica. Prin migrarea posterioară, se comprimă măduva sau „coada de cal”, mai ales când există o îngustare congenitală a canalului vertebral. Ca simptome, amintim: dureri în teritoriul de distribuție a rădăcinii comprimate, parestezii și amorțeli în teritoriul senzitiv al rădăcinii, iar reflexele osteotendinoase sunt diminuate sau abolite

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
reflexului de postură se întâlnește în leziunile arcului reflex simplu, leziuni piramidale și cerebeloase (Pendefunda et al., 1978). REFLEXOTERAPIE (< fr. réflexothérapie) - Metodă prin care se realizează creșterea excitabilității celulelor din cornul anterior. După T. Sbenghe (1987), creșterea aferențelor senzitivo-senzoriale către măduvă se realizează prin: a) întinderea mușchiului, ceea ce excită fusul neuromuscular și corpusculii Golgi din tendon, mărind aferentația proprioceptivă; b) reflexul de flexie pentru facilitarea contracției membrului inferior prin manevra Bechterew (pasiv, flectăm puternic halucele; se determină un reflex de flexie

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
care se trece la mobilizarea de partea convexă. SCLEROZĂ ÎN PLĂCI (fr. sclérose en plaques, engl. multiple sclerosis) - O encefalomielită demielinizantă cu evoluție cronică și cu simptomatologie polimorfă; o afecțiune neurologică cronică ce afectează sistemul nervos central, în special creierul, măduva spinării și nervii optici. Scleroza în plăci apare la tineri, cu predilecție între 20 și 40 de ani. Cauzele apariției bolii sunt dificil de precizat; scleroza în plăci apare deseori pe fondul unei predispoziții genetice, care duce la scăderea imunității

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
durerea este asemănătoare cu senzația de arsură, întâlnindu-se frecvent în afecțiunile traumatice ale nervilor periferici; durerile radiculare, ce se propagă pe traseul unui nerv de la rădăcină până la periferie; durerile coordonale, care sunt determinate de leziuni ale fasciculului spinotalamic din măduvă și trunchiul cerebral; durerea talamică, ce apare în jumătatea corpului opusă leziunii, de cele mai multe ori la nivelul membrului superior; cefaleea, simptom frecvent întâlnit, ale cărui cauze sunt multiple, fiind sistematizate astfel: cauze generale - apare în cadrul bolii hipertonice, în afecțiuni digestive

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
nevritic, paralizia este flască, hipotonă, implicând același sector muscular ca și paralizia, troficitatea musculară este compromisă, reflexele osteotendinoase sunt diminuate sau abolite (contracția idiomusculară este păstrată atât timp cât există încă unități motoare indemne). Sindromul Roussy-Lhermitte - constă în secțiunea jumătății posterioare a măduvei spinării, vizând coarnele și cordoanele posterioare, precum și partea posterioară a cordoanelor și coarnelor laterale, caracterizându-se printr-o paraplegie cu reflexe abolite, pierderea sensibilității profunde cu păstrarea sensibilității superficiale. Sindromul secțiunii medulare totale - apare în leziuni ce vizează câțiva mielomeri

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
și cordoanele posterioare, precum și partea posterioară a cordoanelor și coarnelor laterale, caracterizându-se printr-o paraplegie cu reflexe abolite, pierderea sensibilității profunde cu păstrarea sensibilității superficiale. Sindromul secțiunii medulare totale - apare în leziuni ce vizează câțiva mielomeri, ducând la separarea măduvei sublezionale de structurile nevoase superioare; clinic, se realizează o tetraplegie atunci când leziunea este deasupra lui C5 sau o paraplegie în leziuni sub D2. Sindromul secțiunii medulare totale cervicale- se instalează deasupra lui C5 și se prezintă clinic ca o tetraplegie

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
a membrelor inferioare, de tip flasc, cu atrofii. SINDROAME NEUROLOGICE ÎN PEDIATRIE - Ansamblu de semne și/sau simptome neurologice care se manifestă în copilărie. Exemple: Sindromul de neuron motor central - constă în lezarea căilor piramidale de la scoarța cerebrală până la nivelul măduvei spinării, manifestată prin: paralizii, tulburări de tonus muscular și modificări ale reflexelor (Meilă, Milea, 1988). Paraliziile sau parezele interesează segmente mari ale membrelor și mai ales ale corpului. Se prezintă sub formă de hemiplegie (hemipareză), atunci când procesul patologic este situat

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
bine conturat numai când fasciculul piramidal s-a maturat și, de aceea, la sugar, evidențierea lui întâmpină mari dificultăți. Hemiplegia, pierderea motilității voluntare a unei jumătăți a corpului, apare datorită afectării unilaterale a căii piramidale oriunde, de la scoarță până la nivelul măduvei spinării. Hemiplegia apărută progresiv se întâlnește într-o serie de afecțiuni, cum ar fi: traumatismul cerebral cu hematom subdural sau epidural, anevrismul cerebral rupt, emboliile microbiene (septicemiile), embolia cerebrală în maladii congenitale de cord, colagenozele, encefalitele acute virale. Hemiplegia instalată

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
fractură, tumoare, abces cerebral etc. Paraplegia apare în două sindroame, de neuron motor central și de neuron periferic, și poate fi flască sau spastică. Sindromul de neuron motor periferic - corpul neuronului motor periferic se află situat în cornul anterior al măduvei și în celulele nucleilor motori ai nervilor cranieni (Popoviciu, 1993). Axonii acestor celule formează nervii rahidieni și cranieni, având rol în transmiterea impulsurilor motoare la mușchi. Apariția unei leziuni la nivelul cornului anterior medular sau al axonului determină sindromul de

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
acțiunile sunt determinate în mare măsură de structura corporală. Sistemul motor somatic este exprimat prin ansamblul neuronilor stabiliți la diferite niveluri ale nevraxului (spinal, bulbar, mezencefalic și cortical), având legături axonice care fac sinapsă pe motoneuronii din coarnele ventrale ale măduvei spinării, de la care pornește calea motoare finală. Acest sistem îndeplinește următoarele funcții: promotor al mișcărilor voluntare; adaptare a posturii corpului efectuată prin acomodarea tonusului muscular și poziționarea lui corespunzătoare pentru mișcările ce urmează a fi efectuate; coordonarea grupelor musculare implicate

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
cu rigiditate și exagerarea reflexelor osteotendinoase. Se manifestă prin rezistență maximă la inițierea mișcărilor pasive ale membrelor, dar cedează treptat atunci când este utilizată o presiune mai mare. Ca urmare a afectării sistemului piramidal, se instalează la nivelul encefalului sau al măduvei spinării. SPATE PLAN - Deficiență caracterizată prin atenuarea sau insuficienta reliefare a curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale, asociată cu o rigiditate sporită a întregului trunchi. Se constată că bazinul este aproape vertical, toracele plat, iar abdomenul este lipit de coloană. În

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]