5,243 matches
-
necioplit, domnule fizician... Da, îi confirm grav. Sînt necioplit. În schimb, arăt eu cu privirea spre ea, stăpînindu-mă să nu sar peste balustradă și s-o iau în pumni, dumneavoastră sînteți dăltuită bine. Vai de ciocanul care a lovit în marmura asta! Să-ți fie rușine! îmi șoptește Brîndușa. Nu mi-e și nici n-o să-mi fie. Eu n-am făcut niciodată ceva atît de urît, pentru care să-mi fie rușine. Brîndușa pufnește furioasă și urcă spre palierul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Numai că eu am să cer audiență direct la prim-secretar, în caz că, noaptea asta, prim-secretarului nu i-o fi trecînd prin gînd să convoace controlul muncitoresc, să meargă la cumnat-tu și să-l întrebe cum stă chestia cu marmura de Carrara și cu chefurile date special spre a-l înveseli pe tovarășul Amariei, cu care este prieten bun. Evident, plus toate celelalte. Ce vrei să spui, Mihai?! întreabă Ion cu vocea sugrumată, dar liniștea tăcerii mele, oferită drept răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scrisorile tale. Am călătorit bine și, deși cu mijlocul ultrademocrat al clasei a III-a, am călătorit într-o tovărășie de intelectuali hiperestetici, cu viziuni precise pariziene și euforice. La 11 am ajuns acasă; gândește-te bine, Monica. Scara de marmură sumbră, cu lumina de deasupra ușii noastre aprinsă - în așteptare -, cu micul cadru cu numele tatei, cu placheta de aramă: Apartamentul 45. Am deschis eu: valetailla toată era jos, zbătându-se cu bagajele multiple, specialitatea casei. Casa ta, biblioteca tatei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o frunză uscată, mă răsuceam, zburam de la un capăt al trotuarului la celălalt, ca să ajung, pe sus, în fața porții cu grilaj pe care o cunoști și care s-a închis cu un sunet sec la plecarea ta. Apoi, scara de marmură și ușa noastră, pe care atât de mult aș vrea s-o văd într-o zi deschizându-se umilă și tremurând în fața eroinei singurului roman pe care l am scris vreodată: cel al iubirii mele materne. Cum o mai duci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
niciodată. — A! Păi... Să intrăm atunci... zice Robyn, conducându-ne pe Elinor și pe mine pe scări, dincolo de portari în uniformă, printr-o ușă turnantă, spre un hol de recepție absolut uriaș, cu tavan înalt, bogat decorat, cu dale de marmură și stâlpi enormi, auriți. Exact în fața noastră se află un spațiu cu multă lumină, cu palmieri și mobilier de ratan, unde se bea cafea în sunet de harpă, iar chelneri în uniforme cenușii se vântură încoace și-ncolo cu cafetiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e destul de impresionant. — Aici, zice Robyn, luându-mă de braț și conducându-ne pe o scară al cărei acces e barat cu un cordon. Desface cordonul greu și urcăm pe scara grandioasă, apoi traversăm încă un hol enorm placat cu marmură. Oriunde mă uit sunt ornamente sculptate, antichități, aplice de pereți și cele mai mari candelabre pe care le-am văzut în viața mea... — Dumnealui este domnul Ferguson, directorul executiv al companiei de catering. De nicăieri, a apărut brusc un bărbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și simplu nu poți încăpea pe mâini mai bune. Mergem întâi să aruncă o privire în Terrace Room? Domnul Ferguson clipește spre mine complice. Aici va avea loc ceremonia. Cred că-ți va plăcea. Trecem iar prin holul uriaș de marmură și el deschide o ușă dublă, invitându-ne într-o încăpere pur și simplu imensă, înconjurată de o terasă cu balustradă albă. La unul dintre capete se află o fântână de marmură, iar la celălalt câteva trepte duc spre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
va plăcea. Trecem iar prin holul uriaș de marmură și el deschide o ușă dublă, invitându-ne într-o încăpere pur și simplu imensă, înconjurată de o terasă cu balustradă albă. La unul dintre capete se află o fântână de marmură, iar la celălalt câteva trepte duc spre o platformă ușor mai înălțată. Oriunde mă uit, mișună o groază de oameni, aranjând florile, drapând șifonul și punând scaunele aurite în șiruri pe covorul cu model bogat. Uau. Ce să zic, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mea. Dar am să-i spun pur și simplu că totuși nu cred că îi vine chiar așa de bine.) Duplexul lui Elinor se află într-o clădire grandioasă de pe Park Avenue, și are cel mai uriaș foaier pardosit cu marmură pe care l-am văzut în viața mea și lifturi lambrisate cu lemn de nuc, care miros în permanență a parfumuri scumpe. În clipa în care ies din lift, la etajul șase, aud zarvă de petrecere și, undeva în fundal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu ferestre largi și în aer plutește cel mai suav, mai dulce și mai delicios miros de zahăr combinat cu unt. În vitrină sunt expuse torturi uriașe și cutii transparente cu șiruri întregi de ornamente florale, iar la mesele de marmură cofetarii fac, cu cea mai mare grijă, trandafiri din glazură și pictează fire de iederă din zahăr. Rămân nehotărâtă lângă intrare și pe lângă mine trec spre ieșire o fată slăbuță în jeanși, cu pantofi cu toc înalt și barete pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu bucluc Exigențele cenzurii de atunci referitoare la atestarea documentară a orașului București ar trebui să trezească și mințile diriguitorilor politici ai orașului și județului Vaslui care nu vor și nu pot În ruptul capului să Înțeleagă că placa de marmură pusă la intrarea În Consiliul județean este mincinoasă, ca și regimul sub care a fost plantată la data de 26 septembrie 1975. Adevărata atestare ne vine din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, dintr-un Act al Sfatului Domnesc din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
supraetajate și tuneluri subterane sau aeriene prin care se face trecerea, cazinourile având denumiri și specific pe măsură. Toate sunt construcții monumentale care privite cu superficialitate, încântă ochiul pentru spectacolul oferit, dar cercetate cu atenție dezamăgesc din cauza materialelor folosite astfel încât marmura se dovedește a fi butaforie, granitul gips s. a. m. d. De cum am intrat pe străzile impunătoare și luminate eu am spus: „Am senzația că este decorul unui film”. De exemplu, cazinoul Caesar, cu o quadrigă și împăratul roman ținând caii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am intrat pe străzile impunătoare și luminate eu am spus: „Am senzația că este decorul unui film”. De exemplu, cazinoul Caesar, cu o quadrigă și împăratul roman ținând caii de hățuri. Statuia este uriașă, albă și vrea să pară din marmură. Când bați cu degetul în ea totul sună a gol și a carton. Dar ochii neformați ai americanului nu deosebesc materialul prețios de cel de rând, pentru el necontând dacă colonada din fața casei este de piatră sau de hârtie câtă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dispuneam de o suită de patru saloane mari, elegante, cu parchet din lemn exotic în mai multe culori, intrarea în Consulat se făcea printr-o ușă largă din fier forjat și sticlă, scările de acces la primul etaj erau din marmură albă, așa că spațiul de protocol era "la înălțime". Pentru organizarea recepției am adunat toată "suflarea" Consulatului, indiferent de grad (diplomatic sau... sex, religie...) în salonul central de "sus" și am împărțit sarcinile: cine se ocupă de listele de invitați, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de apocalips oglindea muzica simultan pasionat-romantică și crud-primitivă. Electra dansa În bazinul cu apă Înroșită de sângele proaspăt al Clitemnestrei și al lui Egist, valsând obsesiv și sacadat În ritmul vienez al muzicii, din ce În ce mai frenetic, până cădea moartă, epuizată pe marmura mormântului, la picioarele statuii incandescente a lui Agamemnon. Dacă În teatru terminam cu o nuntă, celebrând viața după crimă, aici, după ce misiunea a fost Îndeplinită, pentru Electra viața nu mai avea rost. La Euripide, deși a scris Într-un timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Începe (cu promisiunea frumoasei Grecii) nu departe de unul din capetele acestui divan, unde un ghiveci mare cu o tufă de hortensii, cu flori bleu și câteva verzui, ascundea pe jumătate, Într-un colț al camerei, piedestalul unui bust de marmură al Dianei. Pe peretele de care era lipit divanul, o altă etapă a istoriei era marcată de o gravură cenușie cu ramă de ebonită - unul din acele tablouri cu bătălii napoleoniene În care episodicul și alegoricul sunt adevărații adversari și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îmi amintesc acea zi deosebită, văd foarte clar râul scăldat În soare; podul, tabla strălucitoare a unei cutii de conserve lăsate de un pescar pe balustrada lui de lemn; măgura acoperită de tei, cu bisericuța trandafirie și cu mausoleul de marmură În care se odihneau morții mamei; drumul prăfuit care ducea În sat; fâșia de iarbă verde deschis, cu petice pleșuve de sol nisipos, dintre drum și tufele de liliac din spatele cărora se ițeau, Înșiruite alandala, izbe de lemn acoperite cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
gustoasă, În timp ce umblai prin frunzișul ud de sub copaci, până să descoperi și să extragi cu grijă din pământ ceva cu adevărat frumos, cum ar fi o familie de pui de edulis cu capișoane sau acea varietate de scaeber asemănătoare cu marmura. În după-amiezile Înnorate, singură În ploaia măruntă, cu un coș pe braț (pătat cu albastru pe dinăuntru de cineva care pusese afine În el), mama pornea Într-un lung tur de cules ciuperci. Spre ora cinei, putea fi văzută ieșind
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rămășițele de lumină din stradă, unde globurile felinarelor Înalte din mijlocul lor Își răspândeau deja licărul lunar. Pe tavan se mișcau umbre transparente. În tăcerea aceea, zgomotul sec produs de căderea unei petale de crizantemă pe o masă acoperită cu marmură Îți făcea nervii să zvâcnească. Budoarul mamei avea un bovindou foarte potrivit pentru a privi afară pe strada Morskaia În direcția Pieței Maria. Lipindu-mi buzele de țesătura subțire care acoperea geamul, savuram Încet răceala sticlei prin acel voal. Din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
firavă și Închipuindu-mi paradisul ca pe un loc unde un vecin, care n-are somn, citește o carte fără sfârșit, la lumina unei lumânări veșnice. Se petrece inevitabilul: etui-ul pince-nez-ului se Închide cu un țăcănit, revista foșnește pe marmura noptierei și Mademoiselle suflă vijelios cu buzele țuguiate; prima Încercare eșuează, o flăcăruie buimacă se agită, apoi se micșorează; urmează un al doilea atac, și lumina dispare. În acea beznă neagră ca smoala Îmi pierd reperele, patul meu pare să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
atrag din când În când câteva picioare, sub acoperământul comun, până ce Mademoiselle Îmi spune cu un glas aspru să mă potolesc. Alunecăm pe lângă vitrina bijuteriei Fabergé, ale cărei monstruozități minerale, troici cu pietre prețioase cocoțate pe ouă de struț din marmură și alte obiecte asemănătoare, foarte apreciate de familia imperială, erau pentru ai noștri simboluri ale unui lux țipător și grotesc. Bat clopotele, primul fluture Brimstone zboară pe deasupra bolții palatului, peste o lună ne vom Întoarce la țară; și ridicându-mi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Bavaria, când tocmai mă pregăteam să-i Însoțesc Într-o lungă plimbare pe tata și pe bătrânul și impunătorul Muromțev (care, cu patru ani În urmă, În 1906, fusese președintele primului Parlament rus), acesta din urmă Își Întorsese capul de marmură spre mine, un vulnerabil băiețel de unsprezece ani, și rostise cu renumita lui gravitate: „Desigur, poți veni cu noi, dar nu cumva să vânezi fluturi, copile. Ne-ar tulbura ritmul plimbării“. Pe o cărare de pe faleza Mării Negre, În Crimeea, printre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia pe deasupra Întregii suprafețe a uzinei mlăștinoase care-i furnizează hrana. Am urmărit fluturi Sulphur tiviți cu trandafiriu și fluturi Satyr ca marmura cenușie. Ignorând țânțarii care mișunau pe antebrațele mele, m-am aplecat mormăind de plăcere, pentru a adulmeca un lepidopteron presărat cu argint pulsând În cutele plasei mele. Printre mirosurile mlaștinii am reperat parfumul subtil al aripilor de fluture pe degetele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
țineau deseori la noi acasă. Apropierea acestor ședințe putea fi Întotdeauna dedusă dintr-un sunet specific care se auzea dinspre capătul Îndepărtat al holului de la intrare, o Încăpere mare, cu o rezonanță puternică. Acolo, Într-un ungher de sub scara de marmură, șevistarul nostru (portarul) ascuțea preocupat creioane când eu mă Întorceam de la școală. Folosea În acest scop o mașinărie demodată, voluminoasă, cu o rotiță zbârnâitoare, a cărei manivelă o Învârtea rapid cu o mână, În timp ce cu cealaltă ținea un creion introdus
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai poate salva: "mândria"! Și eu cred că mai de folos ne-ar fi aurul, întărește și Vlaicu cu înțelepciunea lui bătrânească. Frumos ne-ar sta! se burzuluiește Ștefan. Să neguțăm hoiturile marilor pașale ce se lăfăie în haremuri de marmură pe malurile Bosforului, fericire încropită pe jaful nemilos al popoarelor asuprite cărora le ia și bucățica de la gură! Dacă au atâta bănet, ce-au cătat în țara mea săracă?! Cine poate, oase roade"... Zicala asta o avem și la greci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]