8,009 matches
-
să moară pe drum, ba chiat toți aveau să dezmintă cele mai pesimiste prognosticuri medicale, Amărâtul ăsta nu are nici o șansă, nici nu merită să-mi pierd timpul și să-l operez, Îi spunea chirurgul infirmierei În timp ce aceasta Îi potrivea masca pe față. Realmente, poate cu o zi Înainte n-ar fi existat salvare pentru amărât, dar era limpede că victima refuza să moară În acea zi. Și ceea ce se Întâmpla aici, se Întâmpla În toată țara. Până noaptea la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nepotul, incluzând-o apoi În această dezaprobare și pe mătușa nemăritată, acuzată de complicitate și conivență, stigmatizau acum cruzimea și lipsa de patriotism a unor persoane aparent decente care, În aceste circumstanțe de criză națională extrem de gravă, lăsaseră să cadă masca ipocrită În spatele căreia Își ascundeau adevăratul caracter. Presat de guvernele celor trei țări limitrofe și de opoziția politică internă, șeful guvernului condamnă procedeul inuman, apelă la respectul față de viață și anunță că forțele armate urmau să ocupe imediat poziții de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mea, să poată vorbi, să nu pățească nimic, deja suntem în ambulanță, exact ca acum, numai că atunci sirena era pornită și nu oprea la semafor, ea era inconștientă, o păpușă albă din ceară, cu fața împietrită de teroare sub masca de oxigen, ca și când ar fi ascultat o poveste de groază, al cărei sfârșit nu putea fi încă prevăzut, iar chipul ei cerea un final fericit, mami, dă-mi un final fericit, și Udi plângea cu horcăieli, din cauza ta, urla el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trupul întreg, nu ca femeia din fața lui, al cărei picior este inflamat și sângerează, sau ca aceea care se învecinează cu noi, dincolo de perdea, prin pielea transparentă i se pot vedea oasele mâncate de boală, iar peste față poartă o mască albă, de parcă ar exista pe lumea asta ceva și mai periculos decât propriul diavol dinăuntrul ei. De ce am încuviințat cu atâta grabă să fie adus aici, locul său nu este aici, nu a fost nici măcar o dată în viața sa bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Am întârziat. N-am vrut să risc să ajung înaintea lui și să mă trezesc cu coatele pe bar stând la discuții cu Matt și adoptând aerul de Rebecca-așteptându-și-bărbatul. Nu vreau să arăt disperată. În seara asta, mi-am pus masca de femeie sexy. În dosul ei, simt că mă prăbușesc puțin câte puțin, dar despre realitatea aceasta nu-i pot vorbi decât lui Jake. De fapt, ar fi și asta o tactică foarte bună, deoarece ne vom apropia din ce în ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să-ți spună toate astea, În această sală, ori ți-au fost spuse numai pentru a-ți sugera să privești În alt fel restul, micile vitrine, instrumentele ce se prefac a ridica În slăvi primordiile fizicii și ale chimiei iluministe? Mască de protecție din piele pentru experiențele de calcinare. Nu, zău? Cu adevărat domnul acela cu niște lumânări sub un clopot Își punea masca aia ca de șoarece de canal, podoaba aia de invadator extraterestru, ca să nu-și irite ochii? Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
restul, micile vitrine, instrumentele ce se prefac a ridica În slăvi primordiile fizicii și ale chimiei iluministe? Mască de protecție din piele pentru experiențele de calcinare. Nu, zău? Cu adevărat domnul acela cu niște lumânări sub un clopot Își punea masca aia ca de șoarece de canal, podoaba aia de invadator extraterestru, ca să nu-și irite ochii? Oh, how delicate, doctor Lavoisier. Dacă voiai să studiezi teoria cinetică a gazelor, de ce să reconstruiești atât de meticulos mica eolipilă, un cioculeț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de extaz. (E.M. Cioran, Le mauvais démiurge, Paris, Gallimard, 1969, „Pensées étranglées”) Conversația de la Pilade Îmi oferise, din Belbo, fața lui exterioară. Un bun observator ar fi putut intui natura melancolică a sarcasmului lui. Nu pot spune că era o mască. Mască erau poate confidențele cărora li se lăsa pradă În secret. Sarcasmul lui afișat În public dezvăluia În fond melancolia lui cea mai adevărată, pe care În taină el Încerca să și-o ascundă lui Însuși, mascând-o cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
extaz. (E.M. Cioran, Le mauvais démiurge, Paris, Gallimard, 1969, „Pensées étranglées”) Conversația de la Pilade Îmi oferise, din Belbo, fața lui exterioară. Un bun observator ar fi putut intui natura melancolică a sarcasmului lui. Nu pot spune că era o mască. Mască erau poate confidențele cărora li se lăsa pradă În secret. Sarcasmul lui afișat În public dezvăluia În fond melancolia lui cea mai adevărată, pe care În taină el Încerca să și-o ascundă lui Însuși, mascând-o cu o melancolie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
barba era Încă fascistă - dar trebuia să-i desenezi conturul, răzând-o de pe obraji à la Italo Balbo -, În ’68 fusese contestată, iar acum era pe cale să devină neutră și universală, o opțiune de libertate. Barba a fost Întotdeauna o mască (Îți pui o barbă falsă ca să nu fii recunoscut), dar În acea răsturnare de la Începutul anilor ’70 te puteai camufla În spatele unei bărbi adevărate. Se putea minți spunând adevărul, ba chiar se putea face ca adevărul să devină enigmatic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-și continue cercetările asupra prostiei omenești, și Încă dintr-un loc de observație exemplar. Ceea ce numea el stupiditate, paralogismul insesizabil, delirul insidios, deghizat În argumentare impecabilă, Îl fascina - și nu făcea decât să repete asta. Dar și aceasta era o mască. Doar Diotallevi era cel care rămânea aici dintr-o joacă, sperând probabil că , Într-o zi, o carte Manuzio i-ar fi oferit o combinație inedită a Torei. Și tot din joacă, din pură distracție, și batjocură, și curiozitate, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
petrece sub pământ. Iar de Caus acceptă invitația regelui pentru că vrea să știe mai mult despre asta. Ce anume voia el să știe? După de Caus, Colbert, ca să curețe canalele acoperite - ăsta era pretextul, și ține cont că suntem pe timpul Măștii de Fier - trimite oameni de la galere, dar ăștia Încep să navigheze prin scârnă, urmează cursul până la Sena și se Îndepărtează la bordul unui vaporaș, fără ca nimeni să Îndrăznească să Înfrunte aceste creaturi de temut, Învăluite Într-o putoare insuportabilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mergem? Spre accident. Cum adică? Ce accident? Uite-l! Îmi arătă o foaie umplută de tuș roșu, asta e mașina, acolo voi sta eu, iar tu te întorci cu spatele - ești laș încă, vezi? Apoi chipul i se acoperă cu masca de la început: Tu nu știi! Nu poți ști toate astea! Adică ce te face să te încrezi așa de mult în inspirația ta? Inspirația n-are decât implicații estetice. Apoi...apoi liniile tale nu valorează nici măcar cât un cuvânt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
față, pe capră, lângă „vizitiu”: veniți lângă mine, cuconiță, iar neica să se întindă în spate, pe pielicele, că pare cam risipit. M-am întins pe pieile de oaie neargăsite și am privit cerul. Ciudat, aici soarele nu mai purta masca tip capac-de-canal. Pe deasupra mea treceau în zbor razant cintezoi și rândunele. Din cauza putorii de oaie, cu greu mai puteam simți mireasma de fân cosit. Dar era bine și așa. Mi-am adus aminte că, înainte de plecare, trecusem pe la madam Grosu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
O voce călduroasă îl chestionă indiferentă: botez? nuntă? împăcare? felicitare? aniversare?...asta e! a, da? bun. păi avem următoarele sms-uri. Vocea recită cu un timbru nazal patru texte și Leo se hotărî pentru ultimul dintre ele: „vârsta e doar o mască purtată la balul mascat unde promovările și bonusurile își fac apariția în rochie de seară. Tu ce alegi - participi sau nu? La mulți ani!” îi dădu un send și în cinșpe minute primi răspuns de la Saab: dear, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
urletul rânjit al mâțelor. Cristina îmi spusese să nu care cumva să scap vreo lighioană în baie. Dar, fatalitate, o clipă de neatenție și mâța numărul 12 o zbughi printre picioarele mele și, odată pătrunsă în baie, se strecură pe lângă masca de sub chiuvetă. Urcă pe țevi până la etajul trei, unde se blocă îngrozită. Misiunea mea devenise imposibilă: pe de o parte trebuia să am grijă ca felinele să nu-i mănânce nasul lui Ulrich, iar pe de altă parte trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ei cu plugul. În grupuri de șase-șapte flălcăii mergeau și urau pe la ferestrele caselor unde aveau fete. Aveau cu ei buhaiul confecționat de ei înșiși și bice cu care porneau. Unii umblau cu ursul pentru care își pregăteau costumele și măștile încă din postul Crăciunului, iar ații formau rândurile. Se îmbrăcau în costume naționale cu cingători la mijloc. Purtau cu ei un muzicant care le cânta, iar ei dansau în casa fiecărui gospodar. A doua zi copii umblau cu semănatul,semănând
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
-ți fie rușine! Toți râseră, numai Gogu se înfurie: ― Desigur. Eu n-am temperament pentru aventuri și nici n-am chef să-mi frâng gâtul pe șosele de dragul sportului automobilistic! Supărarea lui învioră pe ceilalți, care între timp își scoaseră măștile și ochelarii. O clipă mai stătură în fundul mașinii toți trei, așa cum călătoriseră, Nadina la dreapta, Eugenia la stânga și între ele Raul Brumaru. În sfârșit, Nadina se ridică în picioare, zicînd: ― Toate ca toate, dar cu baba, adineaori, a fost serios
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
posibil. E singura ieșire înțeleaptă din încurcătura aceasta tragică... Nadina ascultă întîi cu o seriozitate prefăcută și malițioasă. Încetul cu încetul însă groaza care tremura în cuvintele cele mai banale ale avocatului și care îi stătea pe față ca o mască din ce în ce mai reliefată, i se strecură și ei în inimă. În curând înțelese că Stavrat, într-adevăr, are dreptate și că primejdia e la ușă, gata să intre în casă. O fereastră a salonului era deschisă larg. Se vedea curtea conacului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câțiva oameni tăcuți, cu capetele goale. Aici se plimbase adineaori Miron Iuga, cu mâinile la spate. Acuma zăcea întins, cu mâinile pe piept, pe canapeaua dintre două ferestre. Hainele îi erau mânjite de pământ, iar pe față parcă purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se apropie privind succesiv datele, de cele mai multe ori de neînțeles, care se afișau pe ecrane și pe af ișierul științific care le decortica repede și calm. Numerele și diagramele care apăreau pe consolă erau totuși mai ușor de descifrat decât masca omului. ― Muncă sau distracție? ― Nu este vreme pentru amuzament, răspunse Ash pe un ton caustic. Apăsă pe un buton. Pe ecran se înscrise o lungă listă de lanțuri printre care el căuta să izoleze un ipotetic acid aminat. Mai apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Inginerul leșinase de mai multe minute și își venea în fire cu greutate. Ripley avea ochii deschiși dar restul capului rămânea flasc și ca dezarticulat; aspira nesățioasă aerul. Lambert puse una dintre buteliile de oxigen lângă prietena ei. Îi puse masca transparentă pe gură și nas și deschise valva. Ripley inhală profund. Plămânii i se umplură cu o minunată aromă. Închise ochii, lăsând valurile răcoroase, nespus de plăcute, să-i redea viața. Nu făcu nici o mișcare în timpul operației, savurând unda binefăcătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și nas și deschise valva. Ripley inhală profund. Plămânii i se umplură cu o minunată aromă. Închise ochii, lăsând valurile răcoroase, nespus de plăcute, să-i redea viața. Nu făcu nici o mișcare în timpul operației, savurând unda binefăcătoare. La urmă, îndepărtă masca și respiră normal. Se gândi mai întâi la presurizare. Cloazonurile de etanșeizare se redeschiseseră automat, salutând în acest mod reinstaurarea atmosferei. Se punea o nouă problemă totuși. Fiindcă pentru a înlocui, aerul pierdut nava pompase din rezerve. Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să spun... Ofițerul științific miji ochii, o privi intens. Înainte de a vorbi, Ripley avu grijă ca butelia de metan să fie cât mai departe. Dar Ash nu schiță nici un gest agresiv. Iar nu-i putuse ghici gândurile, să pătrundă dincolo de masca rece. Dacă era vinovat, trebuia să încerce să se debaraseze de ea, când era lipsită de putere, iar Parker într-o stare mai rea. Da, dar, dacă era; nevinovat, ar fi trebuit să fie la fel de rănit ca să aibă aceeași reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
20 de metri, ajungând sub streașina turnului. Trafulică urcă repede scara, ajunge la capătul ei și se uită tot în sus, spre vârf. Are centura de siguranță legată la brâu, bocancii cu talpă aderentă ca de alpinist, casca de protecție, masca de gaze, adică tot ce-i trebuie unui pompier aflat în misiune. Un singur obiect nu-și luase când a coborât din mașină. Coarda sau frânghia necesară în astfel de cazuri. Începe urcușul pe o latură a turnului în formă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]