3,725 matches
-
filosofia Upanișadelor oferea tradiției o cale de cunoaștere (jñana) și era preocupată de rolul actului și retribuția faptelor bune. Medicii, împreună cu filosofii nyăya, se ocupau cu speculațiile despre rolul forțelor psihocosmice în organismul omenesc și de căile cunoașterii drepte. Astronomii meditau asupra uriașelor cicluri ale Universului. Ideile despre Sinele absolut, transmigrant de-a lungul acestor perioade, purtat de forța neînduplecată a faptei (karma), prinseseră de multă vreme contur. Școlile filosofice indiene nu s-au născut însă din întrebări și probleme abstracte
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
dus la formarea unui cult pasionat și a unei legende cu mii de ramificații care complică această biobrafie atât de simplă. Adepții lui Buddha mergeau în pelerinaj la locurile sfinte, unde avuseseră loc principalele evenimente din viața lui. Acolo, ei meditau asupra persoanei sale și depuneau flori, tămâie și lămpi aprinse ca ofrandă; se prosternau și aduceau laude Preafericitului. Mai târziu, aceste omagii au fost adresate și statuilor lui Buddha adăpostite în temple. Așa a devenit buddhismul o adevărată religie. În
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Trupurile flasce ale acestora îi revelează încă o dată caracterul efemer al lumii. Deși acele femei erau tinere și frumoase, viitorul Buddha le vedea ca pe niște bătrâne oribile, ca pe niște leproase și canceroase sau cu alte boli îngrozitoare. El meditează în continuare: La ce bun coroana? Ce înseamnă binele pe care un prinț puternic și binevoitor îl poate face supușilor săi? Cât de deșarte sunt bucuriile victoriilor militare și ale cuceririlor dacă învingătorul îl va urma curând în mormânt pe
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a zburat în țăndări; Îmbinările lemnelor sale nu mai există; Spiritul meu a ajuns la stingerea dorințelor”. Apoi el a rămas așezat timp de șase zile cu picioarele încrucișate la poalele copacului Iluminării, absorbit în starea sa de fericire. A meditat îndelung asupra noii înțelegeri a robiei oricărei existențe individualizate: forța fatală a ignoranței înnăscute, care își împrăștie vraja asupra tuturor viețuitoarelor; setea irațională de viață de care e pătruns totul după aceea; ciclul nesfârșit al nașterii, suferinței, decăderii, morții și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și morții. Înzestrat cu o stăpânire de sine ieșită din comun și dovedind mult curaj, el nu se lamentează și nu-și ia măsuri de apărare în momentul în care află de complotul urzit împotriva sa, ci, datorită sensibilității sale, meditează asupra posibilei dispariții, vibrează puternic în fața acestei posibilități a neprevăzutului și își concepe moartea ca pe o nuntă cosmică. Astfel își exprimă atât dragostea față de natură, cât și concepția sa asupra vieții și morții, văzând în moarte o lege a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
că nu suntem chiar pierduți, că speranța era că totuși, odată, ne vom elibera. Eram și tineri, și oamenii păcătuiesc, și tinerii, și-așa mai departe. Acolo În Închisoare era un moment de reculegere. Aveai posibilitatea, În atmosfera aceea, să meditezi... De exemplu, la Securitate, fiind numa’ singur În celulă timp de opt luni de zile, din august până În martie, am avut posibilitatea să meditez la tot trecutul meu. Mă rog, nu era cine știe ce de bogat, dar totuși erau niște lucruri
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai departe. Acolo În Închisoare era un moment de reculegere. Aveai posibilitatea, În atmosfera aceea, să meditezi... De exemplu, la Securitate, fiind numa’ singur În celulă timp de opt luni de zile, din august până În martie, am avut posibilitatea să meditez la tot trecutul meu. Mă rog, nu era cine știe ce de bogat, dar totuși erau niște lucruri pe care tinerii le fac și am avut timp să meditez asupra lor, să-mi dau seama dac-am greșit sau nu... Că n-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de opt luni de zile, din august până În martie, am avut posibilitatea să meditez la tot trecutul meu. Mă rog, nu era cine știe ce de bogat, dar totuși erau niște lucruri pe care tinerii le fac și am avut timp să meditez asupra lor, să-mi dau seama dac-am greșit sau nu... Că n-am fost sigur niciodată dacă voi ieși din Închisoare. Noi am fost educați din punct de vedere religios foarte bine, pentru că noi la școală am făcut religie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
asculte. 100. După căderea guvernului Lascăr Catargiu, grupările conservatoare au intrat în derută și, practic, până către 1880 liberalii nu au avut de înfrânt o opoziție conservatoare bine organizată, Lascăr Catargiu retrăgându-se la moșia sa de la Golășei, spre a medita în liniște asupra înfrângerii suferite. Abia la începutul anului 1880 Partidul Conservator se organizează ca atare, apelând la structurile practicate de liberali, în fruntea sa venind pentru puțin timp fostul disident Manolache Costache Epureanu. 101. Rusia va declara război Turciei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să fiu apodictic și abuzînd de neologisme. Călinescu m-a fascinat prin alegrețe, prin stilul său coruscant. El nu-ți oferă decît următoarea alternativă: ori te lași sedus, ori i te opui. în schimb, Lovinescu și Vianu te fac să meditezi la mobilurile și consecințele fiecărui gest al profesiunii de critic. Ideea de responsabilitate de la ei am deprins-o. * Dacă ar fi să-mi investesc sentimentele într-un scriitor al Antichității acela ar fi Horațiu. O imagine a lui, formată pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dor» și «Miorița»”, și atunci inspectorul s-a văzut obligat să reia tragerea la sorți: astfel, a ieșit «Plugarii»! La matematică, în ciuda dificultății crescute (se zice) a problemelor, în raport cu anul trecut, a rezolvat totul. După opinia profesorului care l-a meditat va fi depunctat doar cu 0,50, întrucît n-a marcat nu știu care coordonată pe o schemă. Deci, nota va fi 9,50. Un asemenea rezultat l-ar clarifica asupra posibilităților sale și i-ar deschide, sper, dorința de a ști
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cuza și un studiu despre Otto Briese), ci vorbea mai mult despre proiecte. Din păcate, n-a dus la capăt decît unul: monografia Nicu Enea, editată de Muzeul Județean Bacău, în 1979. Moartea sa e încă o ocazie de a medita la cauzele acestor neîmpliniri. Cît de vinovat a fost timpul (război, prizonierat), cît de vinovat locul (provincia), cît de vinovată „filosofia sa de viață”, care punea pe primul plan satisfacerea (copioasă a) necesităților de zi cu zi? Ce avea remarcabil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Am determinat revizuiri chiar în rîndurile acestora. În perfectă reciprocitate, eu i-am fost ostil mereu, dar unii dintre cei ce au contribuit la căderea lui i-au stat alături. Ei n-ar trebui să aibă procese de conștiință? Să mediteze la „sugestiile” victoriei? *„Mai amintește-ți cîți oameni ți-au irosit viața fără ca tu să-ți fi dat seama de pagubă” (Seneca, „Despre viața scurtă”, în Scrieri filosofice alese, p. 45). *Tulburată, D.Cm. Își găsește cu greu cuvintele cînd îmi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mare nu mai există în România, cu excepția dvs. Cred că, în mod sumar, asupra drepturilor constituționale ale omului, cu o mic, ne-am lămurit. Când aveți puțin timp și nu sunteți ocupat cu Lumea a Treia și cu dezarmarea, mai meditați și încercați să vă ocupați și de petițiile concetățenilor dvs., chiar dacă sunt intelectuali și nu sunt membri de partid și nu sunt născuți în Oltenia. Ar trebui să renunțați la această politică de apartheid pe care o practicați în România
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
medici, și nu dintre cei din urmă, ci de primă mărime, se află în aceeași situație delicată și, aparent, fără ieșire. Odată au scăpat de amenințare. Dar de data asta? Poate că ceea ce li se întâmplă îi va face să mediteze mai atent asupra modului servil în care s-au comportat până acum ca artiști și cetățeni, asupra pactului pe care l-au făcut cu regimul și să înțeleagă că își primesc acum răsplata pentru lipsa lor de sinceritate, dovedindu li-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
știm. Iar cei care au dat și dau literatura de actualitate și sunt foarte apreciați pentru asta dau (ați observat!) niște povești periferice, veștede, aflate prin contemplarea găurii cheii și care nu interesează nici măcar pe autorii lor. Dacă este să medităm, noi, poeții, despre soarta lumii așa cum o vedem, eu salut Interviul Dumneavoastră ca pe cea mai actuală, cu adevărat, dintre scrierile câte au apărut la noi din 1948 până acum, dat fiind că este prima dată când din tablou nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poetul „adevărat”, genuin, creație el Însuși a realității În al cărei miez tensionat Își scrie destinul. Poezia Martei Petreu se deosebea de la Început de fermecătoarea ingeniozitate lirică a talentelor din jur. Nu doar În legătură cu poezia ei aveam destule motive să meditez la spusele lui Kafka, ci gândindu-mă la literatura română dintotdeauna, ca și la viața literară „socialistă” a epocii, deloc străină - cum le plăcea multor corifei ai elitei să creadă- de bizantinismul societății Însăși. * Am cunoscut-o pe Marta Petreu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Metamorfoza poate fi văzută, din acest punct de vedere, ca una dintre cele mai puternice reprezentări literare ale Holocaustului ce avea să vină, dar și ale condiției străinului și exclusului, căruia moartea Îi consfințește Înstrăinarea ultimă, excluderea ultimă. Kafka a meditat asupra celei de-a cincea imposibilități nu doar atunci când visa, În ultimii ani de viață, să se stabilească În Țara Sfântă. „Sunt aici, la Întreprinderea de Asigurări Generale, și totuși sper să mă aflu, cândva, În vreo țară Îndepărtată, la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
invizibil. Jocul adult se inventă și subminează continuu pe sine. * Extrema mobilitate spirituală a invitatului nostru s-a convertit instantaneu, În contactul cu clasa, În generoasa sa capacitate de a-și asuma Întrebările studenților ca și cum ar fi fost ale sale. Medita la ele, dinăuntrul laboratorului literar, nu de la amvonul didactic. Nuanțat, vibratil, autorul devenea un ghid fratern și locvace, cu acea fermecătoare gentilețe latină a dialogului care stimulează afectele și afinitățile. Acesta fusese, de fapt, și scopul neobișnuitului curs care aducea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a socotit filonul său poetic mult inferior celora de mai sus și de aceea nici nu a consemnat nicăieri poeziile. Doar memorări sporadice, cum este și aceea de mai sus, s-ar putea să ne dea posibilitatea de a mai medita asupra altor poezii ale sale și să tragem concluzia, ca și pentru această mostră singulară, că nu este cu nimic mai prejos arta lui de a celorlalți. Pentru descrierea regimului de detenție impus mă voi folosi tot de notele lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
umbrelor, căci ea este preexistentă și omniprezentă fiind forma perceptibilă nouă a Dumnezeirii, din care prin Geneză și după puterile noastre omenești am primit și noi o infinit de mică parte”. Cu asta, Domnul Pătrașcu a tăcut, și noi deasemeni, meditând asupra celor ce ne relatase dânsul. Zilele treceau mai ușor cu tot felul de evenimente, care se petreceau la noi în celulă sau la vecini sau pe coridor, dar nopțile veneau cu tot cortegiul lor de gânduri și uneori cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
altele albe sau maronii, ca să nu mai vorbesc de cele tărcate. Ei bine, toate aceste animale hoinăreau pașnic pe pajiștea de un verde crud de parcă se lăsau purtate de vânt. Păreau atât de liniștite, încât dădeau impresia că vor să mediteze. Respirația lor era silențioasă ca ceața dimineții, iar când pășteau, nu scoteau nici un sunet. Când se săturau de iarbă proaspătă, își strângeau picioarele sub ele în cea mai deplină tăcere și apoi trăgeau un pui de somn. Primăvara a trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zăpadă de parcă atunci ar fi observat-o. Au pornit încet spre Poartă. Abia după ce-au trecut de Poartă, mi-am dat seama ce intenționase Paznicul să-mi arate. Unele înghețaseră în poziția în care dormiseră, dar lăsau impresia că meditează. Nu mai respirau însă. Rămăseseră locului, pierdute în bezna necunoștinței, arătând ca niște excrescențe ale pământului. Doar coarnele lor albe erau îndreptate spre cer. Când au trecut prin dreptul lor, cele vii și-au plecat cuviincios capetele sau au lovit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
niște lopeți....” (Secol). Expresionismului exacerbat îi corespunde un sentiment (auto)ironic al derizoriului și al înscenării, componenta livrescă și intertextuală accentuându-se: „Cu craniul ascuțit ca un ou trece pe stradă marele poet Nichita Danilov:/ eu merg în urma lui și meditez/ citindu-l pe Borges.// El își înclină capul, se oprește în loc și m-ascultă/ transpus într-o lume ocultă./ Eu merg în urma lui și-i citez/ un anumit pasaj din Borges” (Portret al artistului la tinerețe). În Mirele orb (1995
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
parte, ca voievod rămâne neclintit în voința sa de a lăsa Moldova în mâini bune, așa cum fusese țara patruzeci și șapte de ani. Om și domn, Ștefan vrea ca după moarte numele să nu-i fie acoperit de hulă. El meditează la faptele sale, rememorate cu transfigurare, în rostiri adânci, elegiace, sacerdotale. Bătrân, obosit și hărțuit de dureri, știe să-și pecetluiască hotărârile prin gesturi de mare delicatețe față de cei pe care îi iubește și printr-un act ferm cu privire la destinul
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]