3,813 matches
-
gât, pentru a face fotografii ale acestor "expresii ale libertății", după cum spune chiar televiziunea centrală. Mă enervez și-mi vine să râd, în același timp. Toate aceste distrugeri, această furtună într-un pahar cu apă, pentru ca niște burghezi să se minuneze prin ce emoții a trecut orașul. Cineva din administrație a avut ideea de a colecționa aceste panouri cu tag-uri și grafitti, pentru a le vinde apoi în licitație, ca monstre de artă contemporană angajată. Scopul vânzării: a se recupera o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ora 22.00. Umilință cotidiană de sclav modern, dar care i-a permis să cunoască, paradoxal, singura liberatate adevărată: libertatea spiritului, pe care nimeni nu o poate pune în lanțuri. Pare extrem de ciudat, dar în memoria sa și a clipelor minunate pe care le-am petrecut aici amândoi, mă duc să fac o vizită fulger la Marché aux Puces, piață pe care amândoi o iubeam tare mult. Aud din ce în ce mai multe vorbe românești printre cartoanele cu burțile revărsate, conținând toată istoria Genevei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
partid și aveam origine proastă, spaime; schizofrenie, dedublare forțată între munca depusă «în câmp ideologic» și educația și mentalitatea mea micburgheză, spaime; trimisă cu mare tam-tam critic la «munca de jos», într-o editură, spaime, spaime.“ Închei citatul și mă minunez: de unde atâta umor și detașare? Ce supape de supraviețuire aveți și cum le asigurați buna funcționare? Întreb fiindcă și continuarea articolului (despre relația dintre bătrânețe și tinerețe) e în același registru tandru-șfichiuitor, de ironie totuși indulgentă: „Renunțările (teritorii pierdute, cum
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
manelele, ne-emisiunile de divertisment tembel de la televizor, ne-tabloidele, ne-vedetele de carton siliconate, ne-proștii solemni și pompoși. Uneori, pierd controlul telecomenzii și mai dau peste Un show păcătos sau Agentul VIP, stau câteva minute, le-ascult, mă minunez și mă întreb: până unde? Și toate emisiunile astea plac, distrează, proliferează. Toți se omoară să afle cine se mai culcă cu cine și cine divorțează de cine. Diversiuni. Diverse diversiuni diversificate. Dar cele mai periculoase forme de kitsch mi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
din depărtări, am venit doar la „pusă masă”, prin efortul susținut al colegilor Raduta Vasilovschi și Puiu Tomorug, care au avut grijă ca acele clipe emoționante ale revederiilor școlare și cele ale agapelor de bun rămas, să fie atât de minunate încât au dăinuit peste timp, pentru care le mulțumim (n.ed.).
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93331]
-
de râs împreună cu cei din țările sub și sub-sub, văd pe cei bogați pricepând până la capăt bancurile celor veniți din țările sărace (și invers), văd... văd... Dar ce nu văd la capătul acestui proiect științifico-fantastic? Noi dormeam, în calitatea noastră minunată de bipezi, noi dormeam adânc și Roc Wilkes se întorcea din Italia împreună cu Tidalium Pelo. Noi sforăiam și cele două patrupede ajungeau cu trenul la gara din Bercy. Noi ne întorceam pe partea ailaltă și cei doi trăpași erau debarcați
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
le dedică, zi de zi, cu abnegație, întreaga, devotata și neobosita sa activitate.“ (Cronica, 1 octombrie 1976) ILEA Ion Th. „Tresaltă-n joc de viață munții, șesul, câmpia și-ntreg pământul darnic roditor cu anotimpuri împreună. Se luminează viu căi minunate de viitor. Cât vor fi pe cer stele, soare și lună va triumfa-n mers comunismu-n România.“ („Prolegomene pentru 9 martie“, Orizont, 28 februarie 1975) IOANA Nicolae „Pentru șantierul de creație al fiecăruia dintre noi, pentru creator și creație, documentele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
contemporaneității, președintele Nicolae Ceaușescu, cu uimitoarea sa clarviziune, clocotitoare energie, luminoasă abnegație a știut să spună ferm că România aparține românilor și că nimeni, niciodată, nu va mai călca independența și suveranitatea țării.“ (Steaua, ianuarie 1978) NEDEL Aurel, pictor „E minunat să te simți om util și să fii înconjurat de oameni utili. Îmi place viața noastră de azi și tot ce se face azi la noi. În zilele noastre se fac la noi lucruri drepte și demne, se scriu paginile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
întâmpinau în prima sa călătorie pe pământ după așa o treabă, încălzindu-I bătrânele Sale oase. Muntele pe care venea acuma la vale, oamenii locului îl numiseră deja, Negoiul Cel cu Plete Albe, iar Dumnezeu călca din stei în stei minunându-Se El Însuși de minunile Sale pe care le săvârșise. Dintr o parte Îl întâmpinau ciopoare de capre negre, zvelte și săltărețe, însoțite de cerbi încoronați ca niște adevărați regi. Din cale I Se îndepărtau lupi și mistreți stricători, neliniștiți
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Pârâul Ghișei - Pârâul cu Surupișu - Pârâul Bălții - Pârâul Pleșii - Pârâul Brazilor - Pârâul Șanțului de Sus - Pârâul Șanțului de Jos - Piscul Purcariului - Pârăul Bârnelor - Pășunele Curmătura. La o așa bogată toponimie a unei așezări rurale nu ne rămâne decât să ne minunăm de arta, fantezia și dragostea cu care moșii noștri își botezau pruncii, finii, ulițele, animalele din curte și tot ceea ce-i înconjura, pentru ca viața să le fie cât mai frumoasă. Încă un motiv pentru a primi prinosul recunoașterii noastre, generațiilor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
poate să iasă cît un porumbel mai mic. și, bineînțeles, îi va fi foarte cre dincios lui Dănuț. Va veni la el, îi va ciuguli din palmă, i se va așeza pe umăr și toți băieții din fața blocului se vor minuna. Vrăbioiul îl va însoți tot timpul și vor fi prieteni nedespărțiți. Poate că vor fi și cazuri cînd îl va ajuta la greu... Pînă una-alta, puiul era foarte vioi și făcea mai tot timpul exerciții de zbor. Deocamdată însă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
renunț la el. Mărtu ri sesc că maș simți foarte bine dacă aș putea face acest lucru (am renunțat la un moment dat la televizor, când am fost pentru mai mult timp plecat din țară, și viața mea a fost minunată). Nu fac asta nu pentru că am o rubrică despre televiziune în care trebuie să scriu, ci pentru că există foarte mulți compatrioți care nu conștientizează că pot schimba canalul, cu atât mai puțin că pot arunca televizorul la gunoi. Sunt oameni
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
înspăimântați, L-au trezit, iar El i-a mustrat pentru puțina lor credință, spunându-le: („De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?”). 3. Le-a poruncit vânturilor și mării să se potolească; și potolindu-se, s-a liniștit marea; oamenii s-au minunat de aceasta, spunând: („Ce fel de om este acesta, că și vântul și marea ascultă de el?”). 280. DESPRE CUM CRISTOS MERGEA PE MARE, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 14,22-23. 1. Primul. Fiind Cristos, Domnul nostru, pe munte, i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
vechi decât cel creștin și de aceea este superior, cade în fața argumentului harismatic care precizează faptul că cultul creștin, întemeiat de Mântuitorul, este mediu prin care trece fluidul harului Sfanțului Duh. În acest sens Sfanțul Ambrozie al Milanului spune: „Ne minunăm că tainele iudeilor, care au fost date părinților noștri, sunt superioare mai întâi prin vechime și apoi prin sfințenia celor săvârșite, dar eu vă încredințez că Tainele Sfinte ale creștinilor sunt mai dumnezeiești și mai vechi decât ale iudeilor căci
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
care să-mi fie colaboratori și, totodată, oameni de încredere. Aveți ceva împotrivă? Nu pot decît să mă bucur. Bine... Asta e bine. Se ridică din fotoliu și bea iarăși un pahar cu apă. Îl urmăresc cu privirea și mă minunez în sinea mea de propunerea ce mi s-a făcut: șef-adjunct de secție, cu sectorul de activitate la mașinile de înfășurat și la filamente... Știți, încep eu discuția cînd Don Șef se duce la cuier să-și ia șuba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
noi premiera pe țară. Vrem să te lansăm noi. Ajuns acasă, după cîteva zile, a urmat "noaptea mea albă de Ajun". I-am povestit doamnei Tamara tot ce s-a discutat la teatrul din Arad în legătură cu piesa mea și mă minunam văzînd-o cum se umple de bucurie nețărmurită și de o fericire explodînd în privire și gesturi, sentimente pe care, de atunci, nu le-am mai întîlnit manifestîndu-se atît de sincere și puternice decît la mama, în decembrie '72, cînd i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vreun muncitor fruntaș, care a făcut ceva valoros acum zece-cincisprezece ani, iar de atunci a rămas la același nivel. La prînz, scriitorul va lua masa la cantina combinatului, în sala mică, unde au acces doar cadrele de conducere, se va minuna cîtă carne macră are în farfurie și, dacă e cazul, va fi dus și pînă la munte, la Poiana Brîndușelor, cabana combinatului, să vadă că muncitorii au un loc plăcut unde-și pot petrece sfîrșitul săptămînii. Asta în teorie, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
primească două-trei minute. Vă primește, tovarășe Vlădeanu, doar să vă anunț... Secretara îmi face semn să aștept, bate la ușa capitonată, apoi intră. Aștept cu privirea ațintită în urma secretarei, parcă aș vrea să mă fi strecurat odată cu ea și mă minunez în sinea mea ce lucru mare e să fii respectuos, fără să întreci limita, ba chiar nici să nu te apropii de limita dincolo de care respectul își pierde total valoarea, putînd deveni dintr-o dată opusul lui. Am salutat-o întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă odihnește prin faptul că este banală și impersonală, prin culoarea asta calmă, aproape ca a untului. Apoi la Menaru între 5 și 7, tot la Amidée - Moșu era bolnav în camera lui Menaru; alte tătăroaice au venit să se minuneze de frumusețea hainelor lui Șucuran și de plecarea ta. Menaru a ghicit , în timp ce Amidée făcea chifle pentru prăvălia lui Muedin. Pălăvrăgeală tătărească; una dintre ele avea o proteză galben-maronie: dinți de iapă, slabă ca un schelet îmbrăcat în propria lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
grație sacrificiului pe care l am făcut, la cina la care sunt invi tată diseară de niște cunoștințe noi, la o lecție, o lecție nouă în perspectivă; să încercăm să ne inventăm fericiri, nu chiar de nivelul nostru (ar fi minunat), dar de nivel... actual. Brrr, ce franceză, nu-i așa, fata mea? Numai atâta mai știu, și, mai mult, mi-o păstrez printr-o metodă nouă: monologul. Am să-mi aduc aminte și pe patul morții de izolarea asta cumplită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zic, atingând spiralele cu degetul. De unde ți-a venit ideea? — De la Tarkie, ai să râzi! Într-o zi ieșisem la o plimbare și mi-a zis cum colecționa el scoici când era mic, și mi-a vorbit despre toate formele minunate din natură... și atunci m-a lovit inspirația! Mă uit la chipul ei fericit și am brusc în fața ochilor imaginea ei plimbându-se cu Tarquin printre mlaștinile răscolite de vânt, în pulovere Aran de la Scotch House. — Suze, o să fii foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
moment. — De fapt, au trecut deja câteva săptămâni... — Să savurezi fiecare clipă, zice Robyn, ridicând un deget. Răsfață-te la maxim. Întotdeauna le spun mireselor mele: astea sunt cele mai frumoase amintiri, și de voi depinde ca ele să fie minunate. — Bine, OK, zic cu un surâs. O să... mă răsfăț la maxim! — Înainte de a începe, spune Elinor, trebuie să-ți dau asta. Caută în poșetă și scoate o invitație, pe care o pune pe masă. Doamna Elinor Sherman speră că veți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ea. Suntem prietene vechi. Robyn se întoarce spre Suze. Iar ea trebuie să fie amica ta din Anglia, nu? A... da. Suze, Robyn, Robyn, Suze. — Suze? Domnișoara de onoare în persoană? Vai, Suze, ce plăcere să te cunosc! O să arăți minunat în... Se oprește ca lovită de trăznet, în clipa în care privirea îi cade asupra pântecului lui Suze. Draga mea, ești însărcinată? — Nasc până atunci, o liniștește Suze. — Bine! Robyn se relaxează. Cum am spus, o să arăți minunat în violet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
O să arăți minunat în... Se oprește ca lovită de trăznet, în clipa în care privirea îi cade asupra pântecului lui Suze. Draga mea, ești însărcinată? — Nasc până atunci, o liniștește Suze. — Bine! Robyn se relaxează. Cum am spus, o să arăți minunat în violet! — În violet? Suze e total buimacă. Credeam că o să mă îmbrac în albastru. — Nu, categoric în violet! — Bex, sunt sigură că mama ta a zis... — Ei, oricum, o întrerup grăbită. Robyn, sunt puțin prinsă cu toate astea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
altă persoană. Da! E vulnerabilă și nesigură și s-a înconjurat cu o carapace protectoare. Iar eu sunt singura care vede dincolo de această carapace și, când o voi arăta pe adevărata Elinor lumii întregi, toată societatea din New York se va minuna, iar Luke mă va iubi și mai mult, iar oamenii îmi vor spune Fata care a schimbat-o pe Elinor Sherman și... — Becky? Glasul lui Luke îmi dispersează gândurile. Ce-i cu tine? — Nimic, spun, dându-mi seama cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]