6,419 matches
-
București, 1985-1994. Madam Charbonier, Femeia în roșu turbat, Comitetul de Partid, Sector IV, București, 1979-1989. Mama Milia, Povețe, dojeni și draguri, Sâncrai, Hunedoara, București, 1955-1994. Maria Bucur, Parfum româno-rus de femeie americană, Monroe County, 1998-2004. Mary Daly, Pescăruși, cormorani și miracole, Boston, 1998. Mihai Bîrsan, Tatăl potrivit la fata potrivită, Hunedoara, 1959-2000. Mircea C., Dimineți de taină, Sinaia, 1998. Monica C., Nu există decât deștepți și proști, București, 1985-1994. Oti D., Prețurile succeselor, Hunedoara, 1970-1974, 2004. Petrit Sinani, Istorii din vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se obișnuise de mult. În mersul sprinten al șaretei, Lung gândea la judecătorul de-alături, că abia cu un an și ceva în urmă îl așteptase la gară, curios de noul venit, a cărui profesie îi sunase totdeauna ca un miracol, dar rămăsese mirat văzând fața tânără, aproape adolescentă a acestuia, mersul vioi, vestimentația sumară, puțin deșucheată, o geacă, pantaloni strâmți (de care făcusem rost, de ocazie, în ultimul an de studenție) și cămașa multicoloră în carouri. Gândi: „S-a stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu mai pot să reconstitui nimic și totul se reașază ca o vagă înșelare a firii. O iubisem dincolo de adevăr, timpul se întinsese până în miezul lui iunie, trăisem lângă ea apoteoza sfârșitului adolescenței; privindu-mă, ochii îi scânteiau de un miracol neîntâlnit. Este cu adevărat greu să reconstitui șirul acelor întâlniri pentru că mai totdeauna lunecau, nefiresc, din realul în care aveau loc, într-o irealitate care le mărturisea substanța. Și toate câte au urmat... sau poate n-au urmat. Așezarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sârmă; când isprăvi lucrul, trase aer, adânc, în plămâni, încrucișă mâinile și privi încă o dată câmpul aproape cenușiu, cu bucuria secretă a unui învingător. Deodată curtea fu rasă de un vânt dușmănos venit dinspre câmpie, casa dispăru, rămase ca prin miracol, desprinsă, izolată, numai prispa lungă și lată, primitoare, cu stâlpii de lemn sculptat, apoi dispăru și prispa, după aceea și pomii, acum uscați, la urmă nu se mai văzu nici Lung, o ceață - și deodată morții din cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de pildă Erich Maria Remarque sau Henry Barbusse... Și timpul scurs după aceea. Morman de trăiri pierdute. S-a ales pulberea de toate, dar tot au rămas ca după un mare incendiu, ici o parte din canapea scăpată ca prin miracol, colo un colțar aruncat, fierul forjat al unei lămpi cu mai multe brațe, și alte rămășițe din ordinea, dezordinea dinainte. De acestea mă agăț și-mi remobilez memoria; caut să refac din fragmente de case, căprioara sau mamutul care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
n-ar putea fi altfel, ai nevoie totdeauna de o anume detașare, când ești obligat la o judecată de valoare. Asumarea unei asemenea obligații și detașarea ce o reclamă constituie de fapt singurătatea judecătorului. „Da, domnișoară! - îl auzi ca prin miracol, vorbind. Dumneavoastră nu știți ce înseamnă această singurătate, când trebuie să hotărăști, fără nimeni altul asupra dreptului, ca Dumnezeu asupra destinelor omenești. Clasele dumneavoastră de eleve de la liceul de fete sunt colectivități adolescente și gălăgioase, munca dumneavoastră devine astfel o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în seamă, asemeni atâtor nimicuri fluierate ale vieții. Ea rămase însă cu o anumită încărcătură pe care încerca zadarnic s-o măsluiască în cuvinte. Începu o lungă frazare despre viitor... - Viitorul, domnișoară,...reluai, dar fui întrerupt: - E partea noastră de miracol, domnule judecător. - E adevărat. - Eu, de exemplu, mă văd de cele mai multe ori bunică, odihnindu-mă pe o bancă într-un parc mare, plin cu flori, cu statui, cu fântâni arteziene, cu pitici decorativi în iarba tunsă scurt, un parc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rând - timpul obosit al acelei zile sau al acelor vremi... Domnul Pavel abia reușea să facă loc frazelor lui prin dislocările blocurilor de vorbire ale soției, așezate ca în construcții monumentale sau mai degrabă semănând cu grohotișurile încremenite de un miracol pe căderi în pantă. Simțea reușita lui ca pe o abilitate de gimnast sau de jongleur perfect care-și exersa talentul sau geniul cu un neasemuit aer de demnitate, ce zidărea asemenea solemnitate, prin nemișcarea ce și-o impuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
stă aplecat peste răsaduri, acum s-a îndreptat de șale, în toată arătarea făpturii lui înalte. Au trecut ani peste el, existența acestora este neîndoielnică pe fața lui, dar nu întotdeauna, uneori ființa dovedindu-și pentru el, ca-ntr-un miracol, la fel și pentru alții (aidoma și mie, câteodată, care scriu aceste rânduri) secrete refugii în tinerețe. Aceste performanțe aparțin bineînțeles spiritului, arătându-și dominația, în timp ce materia își continuă drumul ei în nimicnicie... „Ce dimineață frumoasă, Keti!” spusei pe negândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi înțeles; cum să înțeleagă o astfel de realitate. Totul a durat o secundă: confuzie venită din adâncuri. Dar ea, observându-mi clipa, mă privi nedumerită cu ochii deschiși mari, rotunzi, cum nu-i văzusem până atunci, ca-ntr-un miracol, în care mă pierdui a doua oară. Își trecu mâinile prin părul meu, mângâindu-mi fruntea, obrajii. Șoptea: - Te iubesc! Te iubesc! Eu nu mai știam ce să spun, căci dumnezeirea clipei îmi buimăcise mintea, și în timp ce ridicându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
respirației și privirii, la care se adăuga ceva ce scăpa atenției), puteau fi reprezentate, spun, prin linii asemeni celor de pe graficele de temperatură, dar nu în unghiuri ascuțite, ci, urcând în platouri în mireasma aerului tare al semețelor conifere străjuind miracole de iarbă, totul într-un timp irealizabil, fie coborând în semicercuri unduioase imaginând hamacuri de odihnă. În aceeași zi răspunsei scrisorii ce conținea în final și câteva urări pentru mine. Doamna Pavel umplu două pagini mărturisindu-și nostalgii regăsite după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
puțin stânjeniți de mine. Și părea să dea roade pentru că, chiar înainte de Ziua Recunoștinței, în presă a apărut prima referire misterioasă la Formula 12: descrisă drept o „inovație fără precedent în îngrijirea pielii“. Capitolul 7tc " Capitolul 7" —Anna, este un miracol, ciripea doamna Maddox. Murisem. Murisem, deși eram încă între cei vii. Și băiețelul ăsta... știu că nu e Aidan, știu că Aidan nu se va întoarce în veci, dar e ca și cum ar fi o parte din Aidan. Dianne își abandonase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Se vedea din ce în ce mai mult din cap. Oh, Doamne, era o ființă omenească, o nouă ființă în carne și oase! Lucrul acesta se întâmplă în fiecare zi, de milioane de ori, dar când îl vezi cu ochii tăi, e un adevărat miracol. Și apoi i-a apărut fața. E un copil, am scâncit. E un copil! — Ce te așteptai să fie? a gâfâit Jacqui. O poșetă Miu Miu? Apoi au apărut umerii și, tras încet, copilul a țâșnit afară. Moașa a numărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de bucurie, domnea înăuntrul meu și în jur și simțeam încă apăsarea și căldura mâinii lui pe creștet. Fusese cu adevărat aici. Eram sigură de asta. Am stat nemișcată, simțind sângele care îmi curgea prin vene încet ca molasa și miracolul propriei mele respirații, inspirând și expirând, inspirând și expirând, în cercul vieții. Și atunci l-am văzut: un fluture. Exact ca în toate cărțile pentru persoane îndoliate pe care le citisem. Uită-te după semne, spusese Aidan. Acesta era superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dar străzile sunt slobode, ca și grădinile. Ia-ți un codru de pâine și o banană și ne întâlnim apoi la capătul uliței. De atunci, doar Dumnezeu mai știe câte raite am dat pretutindeni. Adesea ne începeam plimbarea din Piața Miracolelor. Nu știu dacă ăsta era adevăratul ei nume, dar așa îi spunea Harun. Nu se afla acolo pentru noi nimic de cumpărat, nimic de cules, nimic de mâncat. Aveai doar la ce să te uiți, ce să adulmeci și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe umărul meu, cealaltă în șold și nu se mai clinti din loc. Povestașul își continuă istorisirea. L-am ascultat până ce a ajuns la ultima sărutare. Și abia după ce gloata s-a împrăștiat, ne-am reluat și noi preumblarea. Piața Miracolelor era la răscrucea mai multor ulițe foarte umblate. Una dintre ele, înțesată de librari și de scribi publici, se deschidea spre spațiul din fața Marii Moschei; o alta îi adăpostea pe negustorii ce vindeau tot felul de încălțări și de conduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făcea, la rândul său, o făgăduială: dacă aveam să ieșim de acolo teferi, își va întrerupe călătoria spre a merge în pelerinaj în orașul Taghya, ca să aducă o ofrandă la mormântul lui wali Bu Izza, un sfânt cunoscut pentru numeroasele miracole săvârșite împotriva leilor. Nu știu dacă mai eficace a fost intervenția acestui wali sau cea a mamei lui Mesia, dar nu e mai puțin adevărat că până la urmă leii s-au plictisit și, la cele dintâi licăriri ale zorilor, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
căci astfel, stăruiau ei, se răspândește știința. Când aveam un răgaz între două cursuri, mergeam până la locul unde poposeau hamalii. Dacă dădeam acolo peste Harun, ne duceam să bem un pahar de lapte prins sau mergeam să hoinărim prin Piața Miracolelor, unde curiozitatea noastră era rareori dezamăgită. Dacă Iscoditorul nu era acolo, fiind plecat cu vreo treabă, străbăteam piața de flori ca să mă duc s-o văd pe Mariam. Stabiliserăm că ea va pune un fir de iarbă înnodat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
servesc drept nădragi; și vara, și iarna umblă cu capul descoperit. Nu-i pot totuși descrie pe acești oameni fără să amintesc de un lucru de necrezut ce poate fi văzut la ei și care îmi pare a ține de miracol: o enormă cantitate de șerpi circulă printre case, la fel de blânzi și familiari ca pisicile sau cățeii. Când cineva începe să mănânce, șerpii se adună în jurul lui pentru a prinde frimiturile de pâine, precum și alte alimente ce li se lasă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi vrut să pot sta de vorbă cu papa. Și încă și mai tare cu Guicciardini, mai cu seamă de când îmi sosise o scrisoare de la el, la începutul verii, cu această frază enigmatică și terifiantă prin ironia ei: Doar un miracol mai poate salva Roma, iar papa ar vrea ca eu să fiu cel care îl va săvârși! ANUL CETELOR NEGRE 932 de la hegira (18 octombrie 1525 7octombrie 1526) Stătea în fața mea, statuie alcătuită din carne și din fier, din râsete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dumnezeu. A te opune lor înseamnă a te opune voinței Ziditorului!“? Clement al VII-lea încuviință dând din cap. Guicciardini așteptă să ieșim pentru a-mi împărtăși extrema lui satisfacție: — Victoria otomanului va schimba cursul destinului. Poate că acesta era miracolul pe care-l așteptam. În anul acela am făcut cele din urmă retușuri la Descrierea Africii. Apoi, fără să mă odihnesc nici măcar o singură zi, am decis să mă înham la cronica vieții mele și a faptelor pe lângă care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu ușurință prin zăpadă, prin sânge și printre cadavre. Barbarii ezitau, nehotărâți dacă să înfrunte încă o dată dușmanul sau să fugă... Deodată se înălță un glas triumfător: — N-o să stau din nou de pază... Dacă nu-mi dau lorica după miracolul ăsta al lui Antonius Primus... jur că dezertez! Soldatul aranja cu o mână legătura ruptă a armurii ferrea, entuziasmat că, după schimbarea direcției, se găsea în prima linie, înfruntând un dușman de temut, dar îngenuncheat acum. Quazii rămași fură atacați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de umbrele. Un brutar și un vânzător de ouă. O femeie pescar. Muște. Un spălător care abia se vedea de cearceafuri și prosoape. Un sadhu îmbrăcat în portocaliu, care zâmbea și se înclina în ciuda căldurii. Într-adevăr, India este țara miracolelor.Ă Scutere și ricșe, camioane și mașini. Mama, tatăl, unchiul, cumnata, veri de-al patrulea și de-al cincilea ai cuiva. Și Sampath în drum spre serviciu, cu Pinky așezată pe locul din spate în bicicletei sale, mergând zigzag printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
său, de fiecare dată când îi vedea fața pândind dintre frunze, își amintea de ziua în care se născuse, nașterea sa amestecându-se în mintea ei cu furtuna cea mai sălbatică la care fusese martoră, cu sfârșitul foametei și cu miracolul argintiu al ploii. Acolo, în mijlocul haosului, chipul fiului ei exprima o seninătate rară, cufundarea într-o lume diferită de cea în care se născuse. Gătea doar pentru Sampath, lăsând-o pe Ammaji să se ocupe de masa pentru restul familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și peste tot vede slava Domnului. — E-adevărat, spuse Ammaji, nici nu vă pot spune cât ne-am chinuit. E greu pentru o familie. Ne rugam de el: „Hai, învață un pic; măcar cât să treci; nu-ți cerem nici un miracol.“ Dar el o ținea tot așa, ședea cu orele, se uita la o floare, privea spre cer... — Am cunoscut un sadhu din Rishikesh, spuse un profesor ce venise tocmai de la Chittagong, care ieșea în fiecare zi din coliba lui, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]