4,730 matches
-
În realitate J.W. Goethe s-a dedicat cu toată ființa sa studiului plantelor. De altfel, o bună perioadă de timp a fost Director al Grădinii Botanice din Jena. Poetul și omul de știință se îmbină în modul cel mai miraculos. În Metamorfoza plantelor, Goethe vorbește despre metoda naturii: „care conformându-se unor legi precise, produce o structură vie care este modelul a tot ceea ce înseamnă mai frumos.” Goethe a descoperit ceea ce credem noi că am descoperit în zilele noastre și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Ceea ce dovedește că, deși numărul evreilor din România s-a redus la câteva mii de suflete, încă se mai mențin reminiscentele trecutului antisemit. Or, această constatare ne conduce la cazul zgomotosului stegar al antisemitismului în România post revoluționară, în mod miraculos "reconvertit" în "admirator" a tot ce a fost și este evreiesc senatorul Corneliu Vadim Tudor. După spusele unei importante personalități politice, fost și viitor ministru, în cazul în care coaliția liberală ar fi câștigat alegerile generale din luna noiembrie 2004
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
abia aveau 40.000 de suflete. Era capitala lumii, ca știință, cultură, tehnologie de vîrf etc. Toate drumurile mergeau spre acest fabulos oraș. Cruciații au jefuit sălbatic acest formidabil simbol al progresului vremurilor acelea. Barbari și lacomi, cruciații au topit miraculoasele opere din aur și au transportat lingouri în țările lor. Ca prin minune, unele capodopere au fost transportate intacte și așa ni s-a transmis cîte ceva din mărețiile acestui fantastic oraș. La muzeul din Aachen puteți vedea cîte ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aceste rînduri. Dorințe neconturate Soarele căpătase putere și cîștigase bătălia cu zăpada aproape peste tot. Doar pe dealurile înalte, pe versanții dinspre nord mai erau pîlcuri de nea, murdare și în două cu apă. Căldura aceea de primăvară pornește nașterea miraculoasă a vieții vizibile, a vieții care explodează uneori în cîteva ore. În curtea gospodarului Mitroi pămîntul se uscase la suprafață și mugurași verzi, ca brotacul scoteau cu optimism capul. Ogrijinii din curte se uscau și aburii de primăvară se jucau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aproape invariabil. O scenă m-a zdruncinat în profunzimea sufletului meu. O bătrînă stătea de strajă lîngă un pat. În pat era un bătrîn, alb la față ca varul. I se ridică puțin capul și i se dă un ceai miraculos. Bătrîna este foarte vioaie: De zece ani îl îngrijesc... O spune cu mîndrie, cu un soi de ton al învingătorului. Continuă: Dacă îngrijești, ai, dacă nu îngrijești, n-ai. Se uită cu mîndrie la bătrîn. Ea, bătrîna, a îngrijit 10
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu îngrijești, n-ai. Se uită cu mîndrie la bătrîn. Ea, bătrîna, a îngrijit 10 ani bătrînul și din acest motiv are. Ce are? Păi, un soț, nu-i singură. Da, da, bătrînul care suge cu un pai ceaiul acela miraculos, este al ei. Deci are. Lumea modernă însă a creat oameni mai egoiști, mai dornici să pună grija pentru propria persoană ca singura preocupare. Tu ai ce-i al tău, eu am ce-i al meu. Fiecare cu viața lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a constituit o ispită, în fața căreia nu doar istoricii profesioniști cedează. Aproape tot omul care a trecut printr-o școală și a venit, deci, în contact direct măcar și cu un manual de Istorie, se simte atras, ca de un miraculos magnet, de întâmplările și faptele înaintașilor, de toate câte au fost pe când el încă nu era. De multe ori, fără să și-o impună în chip deliberat, acel om se strecoară pe firul Istoriei, ca pe acela al unei ape
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
buni, dacă reușește măcar să nu-i facă mai răi decât sunt. Un gând rapid despre iubire Îndrăgostiții, îndrăgostiții dintotdeauna și de pretutindeni, nu pot evita să-și sistematizeze euforia - mai ales la începutul relației lor - prin trei propoziții de o miraculoasă, sublimă, unanimă banalitate: 1. Ne vom iubi veșnic (cu variante: „Nu ne vom mai despărți niciodată.“, „Nu-mi mai pot imagina viața de aici înainte fără tine.“ etc.). 2. Parcă ne-am cunoaște dintotdeauna (cu variante: „Suntem făcuți unul pentru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Dacă îți acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă și nepătimașă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcționeazășarpanta lumii (încă) ține. Mai există încă oameni întregi, tradiții vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conține încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă să ia în serios agitația noastră propagandistică, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
scăpătate ale respectului de sine. Adaos circumstanțial Mai toată lumea se întreabă, în România de azi, care ar fi soluția circului politic și publicistic în care ne-am afundat până la greață. Avem nevoie, firește, de ceva decisiv, de o manevră iscusită, miraculoasă, de anvergură. Dar până una alta, până să ne salveze înțelepciunea „tradițională“, Providența, sau soarta, am putea testa resursele nebănuite ale bunei-cuviințe, practica uitată a politeții. Măcar atât. Deocamdată, scena e integral ocupată de râgâieli și sudalme. Plăcerea de a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pește! E ușor digerabil, are iod, fosfor și potasiu (ceea ce te face frumos și deștept); să adăugăm avantajul paradoxal că o bucată de pește e cu atât mai bună cu cât e mai grasă, căci gră simea de pește e miraculos antioxidantă, „anti-aging“ etc. Da, dar are și dioxină, iar de când s-a stricat mediul planetar (mai ales cel acvatic), asistăm la creșterea procentului de mercur și metilmercur din compoziția chimică a bietului animal. Asta îl face toxic, cu efecte triste
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Acest miracol se făcea prin rugăciunea în comun. În timpul rugăciunilor în comun nu mai simțeam povara recluziunii, ieșeam din teroare și din abandon. Ne scufundam într-un ocean de pace și de frumusețe, acolo între hâdele ziduri ce se transformau miraculos în spațiu binecuvântat. Clipa trăită în timpul rugăciunii în comun se dilata până la infinit, celula se făcea cer, se făcea biserică”. „Pentru a ajunge la sentimentul de comuniune, de solidaritate în luptă și suferință, o contribuție colosală a avut poezia creată
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
se dilata până la infinit, celula se făcea cer, se făcea biserică”. „Pentru a ajunge la sentimentul de comuniune, de solidaritate în luptă și suferință, o contribuție colosală a avut poezia creată în detenție și care, pe căi diverse, unele chiar miraculoase, a circulat prin toate închisorile. Poeții închisorilor au fost apostolii care au făurit un climat de frățietate, de trăiri comune, de plâns împreună, de suferit și de răbdat împreună, de visat și de sperat împreună, de retrăit amintiri împreună. Datorită
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
adesea și la care replic la fel de adesea că oricine pe lumea asta ucide hrănindu se. Chiar și yoghinul, mâncând grâu Încolțit. Și am ucis crud, adică până la ultima celulă - am mijloace pentru așa ceva - niște plăntuțe; de secară. Iar substanța cea miraculoasă a Înglobat incredibil de mult biocâmp - esența, suflețelul acelor plăntuțe - incredibil dacă eu, iar nu o analiză de laborator aș fi simțit-o. Dar suflet n’au doar plantele. Ei bine, o nevie reacție chimică mi-a dovedit, prin aceeași
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înglobat incredibil de mult biocâmp - esența, suflețelul acelor plăntuțe - incredibil dacă eu, iar nu o analiză de laborator aș fi simțit-o. Dar suflet n’au doar plantele. Ei bine, o nevie reacție chimică mi-a dovedit, prin aceeași substanță „miraculoasă“, menită a fi martor că, pe măsură ce reactanții „mor“, un fel de suflet pleacă de acolo. Poate că ăsta e prețul plătit de lumea noastră materială care se degradează ascultând de o lege imuabilă: creșterea entropiei. Iar acea esență captă un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aur, țapul ispășitor - chiar dacă nu e chiar berbec din punct de vedere biologic - al Vechiului Testament; și adaug, riscând nițeluș, Miorița noastră. Era Peștilor, dominată de creștinism, construiște Noul Testament, cu apostoli pescari, cu pești Înmulțiți dar și prinși În mod miraculos, și chiar simbolul primilor creștini: un reprezentant al acestui grup biologic. Iar era Vărsătorului e doar prefigurată de evanghelii: Cina cea de taină s’a desfășurat Într’un loc aflat urmărind un om ce ducea un vas cu apă... Ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nici acum de ce am refuzat niște delicatese - zice el - pe care le-a Împărțit cu mine: midii. Păi acelea sunt taman pe dos, adică deficitare. Orice pisică are un biocâmp excedentar. De aceea spune poporul - al vostru - că un leac miraculos e „căldura de pisică“, adică bunăvoința ei de a se așeza pe locul dureros: șale, de exemplu, care nu-i altceva decât ceva deficitar. Așa i-am dres lui Cristi piciorul rupt În doar două săptămâni. Dar, În loc de laudă, ne
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în unul și același spațiu al copilăriei ipoteștene: luna, lacul, codrul și buciumul (cornul) sunând. Ele se imprimă în spiritul copilului și rămân până în ceasul ultim al omului matur, iar dacă, prin absurd, ar fi putut fi detectate la vreun miraculos aparat, s-ar fi descoperit cât de adânc protejate stau urzelile acestora, încât este de mirare cum de n-au devenit și ele mature. Dar, într-un fel, au devenit. Într-un singur fel: acela al operei, în ochiul pădurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și limpede al cerului. Există ceruri și ceruri; însă cerurile sunt mai ales ale copilăriei și tinereții; mult mai limpezi atunci decât altădată, iar culoarea lor rămâne veșnic aceeași, dar numai în amintire. Un ce nevăzut întrețese aceste două cupole miraculoase, cea a apei, dar și cea a văzduhului, încât adesea ele, depărtate fiind, se unesc prin fire nevăzute, ca atunci când cerul și pământul sunt unite prin ninsoare. Privită prin ochii copilăriei, de jos, din marginea ferestrei, cu ochii țintiți înspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care, desigur, i-ar fi minimalizat aspirațiile. Cu toate acestea, sunt multe și variate elementele ipoteștene sublimate în creația sa, unele din biografia personală, altele din biografiile celor cu care a intrat în contact, sau, cel mai pregnant, din spațiul miraculoasei lui copilării. Aceste însemne transpar în grade diferite, astfel încât o parte dintre ele se oglindesc în modul cel mai direct în operă și sunt prezentate ca atare de toți cei care i-au comentat și analizat creațiile. O categorie aparte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
altul, acest spațiu; b) rememorarea experienței și a propriei noastre deveniri pe parcursul descoperirii acestui filon complex de date concrete, sentimente și trăiri. Acest parcurs inițiatic ar fi putut părea fără sens dacă el nu s-ar fi întâlnit în chip miraculos și benefic cu un împătimit cercetător al operei lui Eminescu: Petru Creția. Discuțiile cu acesta, pledoariile sale pentru realizarea unei lucrări care să-l prezinte pe Eminescu întreg, cu legăturile sale firești în pământul Ipoteștilor sursă nu numai de inspirație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se coboară/ Melancolic glas de corn145. Întreaga frumusețe a sunetului este percepută de poet ca venită numai din partea codrului: Dar din valea depărtată/ Sunetele abia se-ntorn146. El, la rându-i, în codru trece și cântă doina dragă 147. Codrul acesta miraculos este în fond un ecou al vieții copilului, amintirea imaginarelor bătălii cu broaștele în ochiul de pădure 148, ocrotit de atâta imensitate verde și fremătândă. O imensitate fabuloasă, niciodată retrăită în tot restul vieții. În raiul copilăriei, codrul nu îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la lumina cea palidă a lunei, el întorcea foaie cu foaie uitându-se la constelațiile ciudate 240. De multe ori, unda descrierii personajului, mai exact a propriului eu, coboară în străfundurile sufletești ale acestuia, stfel încât trecutul devine, printr-o miraculoasă forță artistică a geniului, prezentul imediat, fără eforturi, ci în mod spontan și natural: o voluptate sufletească îl cuprinse mai întâi i se păru c-aude șoptirea acelor moșnegi bătrâni care, pe când era mic, îi povesteau în timp de iarnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cinste să păstreze rodul onorantei atenții prezidențiale, cu utila prevedere de a nu-și face publică isprava. Cartea lui Meisner nu mizează pe spectaculosul din viața de familie a liderului, ci, iavaș-iavaș, fără grabă, reconstituie meticulos o biografie situată dincolo de miraculos și incredibil, obligându-ne să recunoaștem că, deși am avea destule lecturi "la temă", nu posedăm suficiente informații esențiale în temeiul cărora să putem contura adevăratul portret al lui Mao Tzedun. Ceea ce s-a publicat la noi insistă asupra jumătății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Tăutu i-a făcut-o și lui Ion Băieșu, care mereu se plângea că nu este luat în seamă de sexul frumos fiindcă-i prea scund. Colonelul i l-a adus, la Pelișor, pe "maseurul de la Sinaia" specialist în alungiri miraculoase. Câteva zile la rând, în vreme ce pacientul, în chiloței, era masat cu sârg, în camera de alături, o croitorească adusă tot de Tăutu scurta cu 1 cm. pantalonii lui Băieșu. Teribil de încântat, autorul cuplului renumit atunci, "Tanța și Costel" își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]