5,723 matches
-
să identifici toate aceste trăsături în creștinismul românilor care nu sunt fanatici, nici nu se lasă târâți de curentele întunecate ale unui misticism nebulos. Fiind ortodocși ca grecii și rușii, n-au cunoscut niciodată disputele teologice ale bizantinilor, nici sectele mistice derivate din haosul spasmodic al sufletului slav. Credința lor creștină s-a ferit deopotrivă de excesele cazuisticii abstracte și de valul monstruos al ereziei "prea concrete" care prezintă adesea forme net rasputiene. (De la G.E. Rasputin (1869-1916), mistic rus, influent asupra
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Blaga, susținea că doar Miorița este o creație a poporului român. Mulți tineri subjugați moral valorilor joase fac ironii descalificante în legătură cu acest subiect cultural major. Tot Eliade preciza că Meșterul Manole e răspândit pe întreg spațiul sud-est european ca "formula mistică și epică a unuia din ritualurile cele mai răspândite din lume: așa-numitele "ritualuri ale construcției", care implică și credința că orice clădire pentru a fi durabilă, trebuie să fie "însuflețită" de sacrificiul unei ființe vii, om sau animal (...) Românii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
va mai fi discutat mai jos, „conceptele simbolice“ sunt conexiuni între actele individuale de cunoaștere și solul transcendental al acestora, reprezentat de cunoașterea actuală a perfecțiunii. Analiza lui Benjamin asupra filozofiei transcendentale face auzite, în fundal, o serie de elemente mistice iudaice, mai precis ideea unei revelații „sparte“ în multiple fragmente care conțin, fiecare, scântei ale luminii divine neîmpărțite. La fel, conceptul de „experiență“ face ca ordinea mundană, finită, să poată fi privită din perspectiva Întregului metafizic care o cuprinde. Mai
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
aceste presupoziții despre natura reflexivă a gândirii. Schema opozitivă subiect- obiect își pierde relevanța epistemologică. De fapt, obiectul este el însuși un sine care se recunoaște ca atare, prin procesul cunoașterii. Termenii teoriei cunoașterii sunt, în interpretarea lui Benjamin, termeni mistici, făcând referință la absolut ca mediu al recunoașterii reciproce a su biectului și obiectului deopotrivă. Democrit, explicând cunoaș terea ca interpenetrare materială a subiectului și a obi ectului, se apropie, deși doar funcțional, de teoria romantică a cu noaș terii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
des Gemüts.“ Gadamer menționează aici poezia barocă, în calitate de importantă contra-mișcare estetică. Voi încerca să dezvolt mai jos această idee, plecând de la considerațiile lui Walter Benjamin. Interesantă este însă, pentru moment, punctarea unor consecințe teologice ale acestei problematici, plecând de la tradițiile mistice iudaice. În Cabala. Noi perspective, M. Idel pleacă de la modul în care G. Scholem concepe relația dintre alegorie și simbol: în maniera lui Goethe, ca relație între o reprezentare care substituie obiecte - reprezentarea și obiectul putând fi ambele ex primate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
terică, alegorică și cea ezoterică, simbolică a Cabalei. Mai degrabă, dintre funcții diferite ale semnificării: „o diviziune funcțională între descrieri de procese teozofice, prin intermediul unei ample serii de simboluri și descrieri de procese psihologice obținute, în special, cu ajutorul metodei alegorice“. Misticii iudei, arată Idel, tind să confere experienței lor o dimensiune preponderent obiectivă, spre deosebire de misticii creștini, ale căror descrieri sunt, în mare măsură, personale. Sub aspect exegetic, alegoria se referă tocmai la acest proces al cunoașterii mistice, în timp ce simbolul vizează „adevărul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
special, cu ajutorul metodei alegorice“. Misticii iudei, arată Idel, tind să confere experienței lor o dimensiune preponderent obiectivă, spre deosebire de misticii creștini, ale căror descrieri sunt, în mare măsură, personale. Sub aspect exegetic, alegoria se referă tocmai la acest proces al cunoașterii mistice, în timp ce simbolul vizează „adevărul“ care survine în cadrul acestuia. O ultimă observație, premergătoare analizei textului lui Benjamin, poate fi făcută plecând de la un comentariu al lui U. Eco la „turnura“ cabalistă (the Kaballistic drift) a teoriei sim bolului, potrivit căruia, din
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
relații de ordin „metafizic“ între entități multiple de ordin social și istoric. Această iluzie transcendentală a mărfii stă, mai departe, la baza sistemelor de dominație socială și este eliminată doar odată cu modificarea formelor de producție. Pentru Benjamin, marfa păstrează caracterul „mistic“ pe care îl avea la Marx. Lucrurile secolului al XIX-lea au un caracter fan tasmagoric, în măsura în care ele ascund, traduc, redefinesc continuu relația dintre vechi și nou, dintre diverse subiectivități istorice aflate în conflict. Astfel sunt fantasmagoria pieței, supusă privirii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
parte, între cuvânt și lucru, pe de alta. La fel însă, conceptul poate fi aplicat și în cazul traducerii: legătura dintre două limbi nu se stabilește direct, ca între două fenomene de sine stătătoare, ci prin recursul la „originea lor mistică“, reprezentată de limba adamică. Prin intermediul ei comunică limbile istorice, ca „voci“ ale lumii. Limbile sunt onomatopoetice, iar traducerea este, din acest punct de vedere, asemănătoare astrologiei, funda mentată pe similaritatea non-empirică dintre dispoziția astrelor și destinul uman. Rolul pe care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ca fenomen originar, în fenomenul traducerii limbilor istorice trimite textul lui Benjamin spre o sursă îndepărtată, prezentă în gândirea lui Goethe. Hölderlin îi oferă lui Benjamin un model exemplar de traducător. Mai exact, el indică limitele unei astfel de sarcini „mistice“ a traducătorului. Romanticul german traduce fără a păstra limba-țintă, germana, în modul ei cotidian, ci forțând-o să parcurgă, prin intermediul limbii grecești, drumul către idiomul primordial. În traducerea tragediilor lui Sofocle „ist die Harmonie der Sprachen so tief, daß der
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ar fi de ordin, mai degrabă, tehnic), ci pe cel al dobândirii familiarității prin sesizarea urmelor lăsate de trecutul care își revendică amintirea (Gedächtnis). Un alt context, de data aceasta recent, poate preciza suplimentar figura flaneurului. Fără legătură cu actul mistic al lecturii și fără legătură cu lumea dialectică a secolului al XIX lea, spațiul virtual și rătăcitorii săi trimit spre detectivul hoi nar al marilor orașe. Web surferul este, pentru Simon Lindgren, flaneurul secolului XXI. Teza autorului este că „Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
atât în domeniul comunicării, cât în cel al configurației metafizice a adevărului. Magia răscrucilor metropolitane este magia provocată de întâlnirea cu o inedită formulă ideală: în ultimă instanță, ea reprezintă reiterarea urbană a actului numirii adamice. Experiența orașului include geografia mistică a străzilor ca esențe care se întrepătrund în domeniul adevărului. În paralel cu această geografie, numele străzilor trimit și la o istorie mistică. A doua accepțiune a momentului teologic al experienței intră în joc: cea de teologie a memoriei. Numele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
formulă ideală: în ultimă instanță, ea reprezintă reiterarea urbană a actului numirii adamice. Experiența orașului include geografia mistică a străzilor ca esențe care se întrepătrund în domeniul adevărului. În paralel cu această geografie, numele străzilor trimit și la o istorie mistică. A doua accepțiune a momentului teologic al experienței intră în joc: cea de teologie a memoriei. Numele străzilor sunt urme (Spuren) ale trecutului care se cer descifrate și salvate. Percepția flaneurului, despre care am vorbit în capitolul precedent, este făcută
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în așa fel încât să devină vizibil mecanis mul fizionomiilor sale fluide. Ontologia slabă a vaselor sparte din învățătura lui Isaac Luria, pe care autorul german o recuperează ca ontologie a lumii istorice a secolului al XIX-lea, „generează“, oarecum mistic, scriitura fragmentară din PassagenWerk sau din Copilărie berlineză... Lectura acestor texte este un exercițiu alchimic pentru care semnificațiile, cuvintele, citatele sunt întâmplări și personaje dintr-o poveste a copilăriei lui Mesia. CONCLUZII Primele două capitole ale încercării de față au
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
utilizării subiectelor din lumea țărănească, deziderat romantic al creării unei arte naționale. Pe de altă parte, figura cristică intră într-o altă arie de rezonanță, tratările clasice, de gen, cuprinzând episoade revelatoare din Noul Testament, fiind înlocuite cu crearea unei atmosfere mistice în pictură prin prezențe nebuloase, misterioase, revelatoare. În pictura română lipsesc "satanismele", demonismele care se regăsesc în siajul unei culturi modelate de spiritul catolic, în schimb cealaltă dimensiune a prezenței difuze a religiosului se regăsește sub forma unui vag simbolist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dar reprezintă și resortul intim al scriiturii proustiene. Teoria corespondențelor reia pe un alt plan o mai veche epistemă de secol XVI regăsită acum sub forma doctrinelor spiritiste, a ezoterismelor care subîntind aria preocupării estetice, investind-o cu o pondere mistică. "Corespondențele" deghizează în anumite cazuri o formă secretă de transcendență laicizată estetic, în absența, desigur, a divinității, capacitățile vizionare luând locul unei mistici a punerii în prezență a umanului și divinului. Lajos Németh distinge cinci tipuri de simbolism în secolul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cărei fresce de la Curtea de Conturi (1848) îl orientează spre pictura monumentală, și Delacroix își pun amprenta asupra formației sale. Alegorismul picturii sale, ca și o iconografie clară fac deosebirea între el și Moreau, ale cărui picturi închid un sens mistic, ezoteric. Nicole Tuffelli plasează diferența pe baza raportului dintre linie (Puvis de Chavannes) și culoare (Gustave Moreau). Din acest punct de vedere, pictura lui Puvis de Chavannes este mult mai "săracă", dar și mult mai accesibilă, pictorul mizând tot mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atemporalitate care reunește statuarul și simbolicul generează o armonie stranie, în acord cu insolitarea melancolică. Avem aici un tardiv reflex romantic, vizibil mai degrabă în pictura unui Caspar David Friedrich decât a lui Delacroix și congenerilor francezi, dacă excludem componenta mistică a picturii sale. Așa cum remarcă și Lucie-Smith, se pot decela în picturile lui Puvis de Chavannes trăsăturile unui pesimism care devine placă turnantă a sfârșitului de secol XIX. "În timp ce Böcklin impunea o viziune tumultuoasă și neliniștitoare a păgânismului, Puvis furniza
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Beatricei, aflată într-o atitudine de transă mistic-opiacee, de devot, chiar instrumentul morții și mântuirii sale. Extazul Beatricei este, de asemenea, plasat sub semnul ambiguității, el indică deopotrivă mântuirea sa -, cei puri sunt admiși în Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și fericirea temporară a visului de opiu, transa obținută prin intermediul substanței psihotrope, menite să ofere un paradis artificial și provizoriu. Expresia chipului Beatricei reflectă la limită această ambiguitate a afectelor, între beatitudine și suferință. Jane
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tehnica și concepția sa se deosebesc de tehnica și concepția obișnuită. [...] E drept că unora tabloul nu le-a plăcut; aceștia erau credincioșii admiratori ai vechilor formule academice. E drept că altora tabloul le-a inspirat un fel de groază mistică; aceștia erau sfioșii care nu îndrăzneau să pătrundă opera până în adâncul său. E drept că altora tabloul le-a inspirat un întunecat sentiment de chin; aceștia erau cei care cugetau mai mult decât vedeau. Dar toți aceștia, cu toate sentimentele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de rezonanță a misterului, dar și ambiguitatea lui. Înainte de a deveni ortodoxist și ultranaționalist în contextul culturii românești, misticismul dobândește conturul poetic al unei vocații simboliste care respiră același aer cu cel european. Un loc privilegiat în reflectarea acestui fior mistic în pictura simbolistă românească îl ocupă tablourile cu subiect religios. Figura cristică este capabilă să catalizeze un tip de sensibilitate care iradiază dincolo de subiectul testamentar sau veterotestamentar. Tudor Arghezi remarca tematizările simboliste de fior religios în pictura lui Nicolae Vermont
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în titlu. Deși condusă de o agendă patriotică, pictura lui Malczewski din prima perioadă reflectă pe lângă preocuparea pentru destinul Poloniei și exacțiunile la care sunt supuși polonezii deportați în Siberia, și, în ciuda unei precise tușe naturaliste, și o componentă mesianică, mistică, precum tablourile din seria Moartea lui Ellenai (1906-1908) inspirată de poemul "Anhelli" (1837) de Juliusz Slowacki. Pictura sa poate fi urmărită pe cicluri de creație, o temă fiind reluată printr-o nouă încadrare a ei, acest fapt dezvăluind punctele de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apostolică, meditativă. Cine este cel care se află la răspântie? Iisus? Unul dintre apostoli? Avem prin acest personaj insolitat cu aspect de călugăr simbolul unei umanități aflată permanent în cercul îndoielii, la răspântia unei decizii? Tabloul are ceva din aerul mistic al tablourilor lui Fritz von Uhde, Harul (1885), Soldați dând cu zarul pentru veșmintele lui Iisus (1895) sau Christ între țărani (1885). Bărbatul înveșmântat în negru, cu un aspect de severitate monahală în silueta sa, stă lângă un taluz pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o utilizează Paul Constantin în Arta 1900 în România, găsim o încadrare pentru Kimon Loghi în amestecul de "simbolism, manierism, istoricism, academism sau populism", orientare denumită și "pseudo-simbolism". Kimon Loghi metabolizează lecția simbolismului german, importând pe filieră romantică o dimensiune mistică, o mitologie particulară, un anumit decupaj stilistic și chiar un anumit peisaj, pe care îl mixează cu un ecleraj specific, cu un cromatism orientalizat al luminii din sud, cu un idilism exuberant sau spiritualizat al picturii românești decelabile la un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Serafina Brukner, cu care Cecilia Cuțescu- Storck deschide o nouă etapă în pictura sa. "O vedem părăsind pentru un timp genul realist și atacând o pictură nouă, decorativă prin linii, simfonică prin culori, simbolică prin invenții și am putea spune mistică sau panteistă prin caracter și psihologie"469. Într-adevăr, "contemplativii", precum Înțeleptul hindus, apar așezați pe o mică platformă, în posturi extatice, extrași din ordinea contigentului. Cecilia Cuțescu-Storck le conferă un aer meditativ-sacerdotal, îi insularizează, ei execută uneori o serie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]