6,924 matches
-
au plecat, zise el pe un ton rău prevestitor și-i aruncă o privire lui Wilt. — Trebuie să fie plecați, zise Wilt, care simțise că se aștepta un comentariu din partea lui. Nimeni n-ar putea să trăiască într-o așa mizerie un întreg weekend fără să... — Să trăiască? Ai zis „să trăiască“, nu-i așa? sări Flint, călcând pe o bucată de carne de vită arsă. — Am vrut să spun că... — N-are importanță ce-ai vrut să spui, Wilt. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu mintă pur și simplu și să acționeze normal? — Cum, și să anunțe că doamna Wilt a dispărut? Uiți de soții Pringsheim. A dispărut o soție. Ei și? Doi dintre prietenii ei au dispărut și ei, lăsând casa într-o mizerie înfiorătoare și plină de urme de sânge. Așa ceva impune neapărat explicații. Prin urmare, omul ne pune pe o pistă falsă... — Dar tot nu-l ajută cu nimic, obiectă sergentul. Bine, scoatem din groapă o păpușă de plastic. Asta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care să-l cărați până aici și să-l acuzați de crimă fără să aveți nici un fel de dovezi? — Dovezi? Avem destule dovezi. Avem o baie împroșcată cu sânge și cu ușa dărâmată. Avem o casă goală, lăsată într-o mizerie îngrozitoare, și avem o chestie sau alta în fundul puțului ăla. Iar tu zici că n-avem dovezi. Ai înțeles totul aiurea. — Măcar așa facem pereche, zise Wilt. — Și să-ți mai spun ceva, Wilt. Problema cu ticăloșii ca tine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
titlu mare pe prima pagină, ceva de genul ȘEFUL DE LA STUDII LIBERALE NUMEȘTE UN PROFESOR CRIMINAL MANIAC, ar fi numai bun pentru cincizeci de mii. Aș fi surprins dacă ar obține mai puțin. Domnul Morris contemplă perspectiva unui trai în mizerie. — Nici măcar ziarul dumitale n-ar tipări vreodată așa ceva, murmură el. Vreau să spun că Wilt v-ar putea da în judecată și pe voi. — O, noi suntem obișnuiți cu procesele de calomnie! Pentru noi sunt treburi de rutină. Le plătim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din asta și-o să vă lăsăm să scăpați în chestia cu Wilt. — Ieși din biroul meu! țipă domnul Morris. Domnul MacArthur se ridică. — O să regretați ce-ați făcut acum, zise el și coborî până la cantina studenților ca să scormonească după niște mizerii despre domnul Morris. — Fără teste, spuse hotărât Wilt. Sunt înșelătoare. — Așa credeți? întrebă dr. Pittman. Dr. Pittman era psihiatru practicant la spitalul Fenland și profesor de psihologie criminală la universitate. Nici faptul că, din pricina unui defect oarecare, umbla cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de lângăchioșc. Desfăcu larg compasul picioroangelor. Pași mari, de lungan, dar înceți, era cam molâu domnul acesta cu barba și mustățile imaculate. Strada veselă, într-adevăr. Pitorescul bucureștean, feminin și sprinten, petit Paris cândva, nu alta. De n-ar fi mizeria și gâfâiala asta în jur și veselia asta nefirească, stângace. Veselă primăvară, oameni veseli, uituci. Vesele și ziarele. Optimiste, pedagogice, promisiuni de viitor, viitorul luminos, cine l-o mai apuca. Masa din bucătărie. Pâinea, laptele. Se sculase în zori, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în concediu. Nu știu dacă știi. Am un scurt concediu care ar putea să devină lung. — Mi-ai spus la telefon. Parcă ai fost și plecat. — M-am întors repede. Nu mai găsești un loc ca lumea, murdărie, mâncare de mizerie, nici nu se găsește și e scumpă. Cozi peste tot și nu e lumină pe străzi și nu e cald în case. Și patrule peste tot. Înarmate, auzi! Patrule înarmate, ca știi dumneata când... Așa că m-am întors să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru un colț de pâine. Să ne trădăm prietenul pentru un zâmbet al călăilor, să dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe. Ce știu țâncii ăștia veseli, normali, candizi? Nu sunt serioși, sunt prea liberi, prea disponibili. Nenorocirea, mizeria, spaima sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
serioși, sunt prea liberi, prea disponibili. Nenorocirea, mizeria, spaima sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
disponibilitățile, fantezia realului? Fundătura realului! Energie dospită, sucită, otrăvită, care nu izbutea să explodeze, sufocată înainte de pragul cinetic. Așa crezuse, cândva, și Marcu Vancea? Că nu se va întâmpla nimic, oricât de mari ar fi primejdiile, oricât s-ar înteți mizeria și ura și spaimele. Minciuna obeză, nerușinată, nesătulă, domnind, suverană. Înfometați și spioni și santinele, cenușiul apatiei fără speranță? In această somnolență disperată, se poate întâmpla orice oricui, așa spunea cândva Irina. Nimeni nu scapă de lenta otrăvire și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu sunt absolut necesare. — Dar nici nu strică. — Poate strică. Ca să repeți frazele alea tâmpite la televizor... Și-apoi, frumusețe propagandistică se mai găsește. Avem femei frumoase, să mai dăm și altora. Destul să privești pe stradă, chiar și în mizeria de azi. — Cum de-a lucrat la televiziune? Sau la radio, unde ați cunoscut-o. Și cum a plecat, de ce? Că nu oricine e admis oriunde. E nevoie să fii propus și acceptat. Dom’ Gafton a surâs. A făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
câtă ură stârniți. Strămoșii v-au cerut sa slăviti viața?... Nimic nu e mai important decât viața? Viața unei ființe este suprema valoare, așa vi se tot repeta? Cum să nu devii isteric, dacă viața, așa scurtă și plină de mizerii, este tot ceea ce avem... Măcar dacă v-ar fi promis altceva, viața de apoi, Nirvana, dracu’ mai știu eu ce!... Se enervase Venera, se putea spera și în alte confesiuni, nu greșise detectivul A.D.V.V. apărând, brusc, sâmbătă dimineața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
provocând, magnetizând, doar-doar va declanșa mișcarea, brambureala, ciocnirea, scânteia de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să nu devieze cuvintele. Dar ațipea, iarăși ațipea... Se încleștă de marginea băncii, aproape lăcrimă din cauza încordării, nu cumva să clipească, să năruie totul, dar izbucnise deja bruiajul, ziua își bolborosea, neobosită, mizeriile... cum s-o amuțești, cum s-o ignori... S-a dus fata morgana, s-a spulberat hipnoza, gata. Alte voci, undeva, în preajmă, alte voci. Dispăruseră, iată, dispăruseră. Reațipi, sleit, împăcat cu lenea și soarele. Se trezi iar și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acela oriental, doar știți... se ruga zilnic pentru asta. Să-l ferească cel de sus de o epocă interesantă . Câtă dreptate avea, câtă dreptate... — Poate că n-ai suporta. N-ai suporta. Ai suporta greu, crede-mă. La fel de greu ca mizeria noastră prea interesantă, crede-mă. Pot să iau loc? — Da, da... iertați-mă. Aici, pe fotoliu, chiar aici. Iertați-mă, nu sunt în ținută de primire. Doctorul nu comentează. Se așază pe unul din cele două fotolii verzi, care flanchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
revistei Life, uitându-mă la fotografiile trupelor americane din Franța. Nu intrasem niciodată până atunci într-un hotel, dar trecusem pe lângă destule când mergeam cu mama în oraș ca să știu că erau niște locuri speciale, fortărețe unde erai apărat de mizeria și meschinăria vieții de fiecare zi. Îmi plăceau la nebunie bărbații în uniforme albastre care stăteau în față la Remington Arms. Adoram luciul feroneriei de alamă a ușilor de la Excelsior. Eram mort după candelabrul imens care atârna în sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
servicii, iar eu le scriu pe loc un cec. Apoi, când să zic că afacerea e încheiată, Al junior aruncă prima bombă a zilei. — Poanta e, domnu’ Glass, spune el bătând prietenește automobilul pe capotă, că e mai bine că mizeria aia v-a înfundat rezervorul. — Cum adică? întreb, neștind cum să interpretez această afirmație neobișnuită. — Ieri-dimineață, după ce-am vorbit, credeam că termin în vreo două ceasuri. De-aia am zis că o să putem să v-aducem mașina pe seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
știe toată lumea, e mama răcarului, da’ eu nu stau acolo decât ca să dorm... Bravo! Ghicesc un amuzament sau ironie în tonul cu care mi-a tăiat mama monologul grăbit, cu ochii pe cartela care se consumă... Îmi imaginez în ce mizerie-i fi stând acolo, numa’ ciuperci să nu-mi aduci acasă! Mama scăpase de procesul ei nesfârșit și tot nu se dădea dusă de-acasă: Eu n-am, dragă, bani de călătorii, las’ că eu am călătorit destul, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
curățenia ei decât noi: pe ea nu ți-o imaginezi, de exemplu, zăcând dimineața la rigolă în propria-i secreție; dovadă că-i o chestie nervoasă, după explozia asta reușeam să mă liniștesc, golindu-mi pentru câteva minute mintea de mizerie; altfel spus, greața la care medita Céline trebuia să vină atunci când trupul și mintea (nu mai știu în ce ordine) se supraîncărcaseră. După principiul ăsta inventat spontan, ar fi trebuit ca un mare sceptic ca Ionesco să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aflu „țara dorită“: Și dacă-ți spun, ce te-ajută, dragă? Doar știți că eu nu mă mai duc nici până-n Moldova!) Deci nu reușeam să mă înțeleg cu Portia, fiindcă aspirațiile noastre erau, vezi Doamne, la două extreme, a mizeriei și a curățeniei - interioare, firește, care nu transpar la vedere, unde eu, de exemplu, sunt un tip mai degrabă neglijent, care uită să se bărbierească, să-și schimbe cămașa, ciorapii... Reușisem să-mi aduc camera în starea prielnică muncii intelectuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu păcălea pe nimeni: Iar ai băut, du-te și te culcă puțin pân’ la masă, răspundea glacial mama. În prima dimineață de weekend cu Zina m-am surprins, cu țigara între degete scrumându-se singură, așteptând serviciul cu micile lui mizerii, străinii interesanți, timp mai puțin pentru scris... Am avut și la Mare zile când, în întunericul gălbui din camera bună a lui S., nu se lega un gând. Să stai atunci pe o scândură tare, bună pentru spate, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care nu l-am mai văzut într-o imagine certificată din aprilie, de la sfârșitul războiului. La fel ca pe C., și pe el l-a văzut o lume întreagă consultat de medici străini. Îi căutau păduchi în părul ondulat de mizerie, pe urmă îl căutau la dinți ca pe cămile. Degetele lui, cu albul unghiilor contrastant în mizeria mâinilor, umblă nervoase în barba de patriarh biblic sau de Marx, accesoriu nou pentru un sunnit.) Toată viața lui, generalul n-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca pe C., și pe el l-a văzut o lume întreagă consultat de medici străini. Îi căutau păduchi în părul ondulat de mizerie, pe urmă îl căutau la dinți ca pe cămile. Degetele lui, cu albul unghiilor contrastant în mizeria mâinilor, umblă nervoase în barba de patriarh biblic sau de Marx, accesoriu nou pentru un sunnit.) Toată viața lui, generalul n-a simțit nevoia de somn, ba chiar s-a antrenat și pe el și pe fiii săi să reducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se uită întrebătoare: chiar așa, de ce venise? De fapt, ea avea toate motivele să se bucure; venirea Zinei o mai scotea puțin din telenovelele ei ca să discute de-ale femeilor. Ca în seara când am venit acasă necurățat îndeajuns de mizeriile de la serviciu și am început să înghit animalic pâine, trei felii până să observ că aveam un fel de mâncare și în farfuria din față. Mama n-a mai suportat să vadă asta, mi-a spus pe un ton glacial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
electrică scurta din blană artificială, de un verde-smarald deprimant. Pe trupul pe care scurta abia îl îmbracă, aproape plesnind, își leagănă tot timpul capul mare, probabil sub efectul greutății care nu-l lasă să stea drept. În barba ondulată de mizerie, ca de Neptun din cărțile copilăriei, Viner vorbește deloc mormăit, surprinzător de clar: Ați fost la Tulcea vreodată?... E ca o grădină, de-o mie de ori mai frumos ca Bucureștiul! Brăilenii, o să-l voteze pe Lungu până la sfârșitul zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]