3,929 matches
-
ca locul să dobândească o faimă sinistră. O mare parte din zona respectivă a fost folosită pentru construirea edificiilor creștine de pe colina Vaticanus. În cele din urmă, rămășițele vilei au fost îngropate sub alte construcții: un solemn cryptoporticus, fragmente de mozaic în câteva pivnițe, o galerie cu coloane în curtea interioară a spitalului Santo Spirito... În zilele noastre au ieșit la lumină fresce splendide, printre care și cea reprezentând victorioasa bătălie navală din insulele Egade: Augustus stă în picioare pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să iasă din veziculele seminale. Pe scaunul de lângă el se aflau fotografiile rupte ale actriței de film pe care i le reprodusesem eu în dimineața aceea la birou. Detalii mărite de buze și sprâncene, coate și decolteu, toate formau un mozaic spart. Pentru Vaughan, accidentul de mașină și propria-i sexualitate se uniseră într-un mariaj definitiv. Mi-l amintesc noaptea cu femei tinere și agitate în compartimentele zdrobite din spatele mașinilor abandonate în depozitele dezmembrărilor auto, și-mi amintesc fotografiile acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ales în faptul că „sub balastul diform al lexicului și sub pletora de imagini siluite, parcă s’ar întrezări ici-colo un simț de observație al naturii și un început de plasticizare. Fără amețeala doctrinei, d. Voronca ar putea schița unele mozaicuri descriptive, enervante prin conciziunea eliptică a sintaxei, dar captivante prin scînteierile multicolore ale figurației”. Emoțiile organice, simțul naturii și al peisajului sînt deziderate curente ale criticii conservatoare a lui Const. I. Emilian. Nesocotirea „tendențioasă” a logicii, a gramaticii și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe pelerinii care veneau la ultimele celebrări ale cultelor orfice. Abandonată și distrusă în "perioada neagră" a Aticii, a fost reconstruită în anul 1100 de un creștin ilustru, după cum ni se spune, care a împodobit biserica cea nouă cu "splendide mozaicuri și marmure policrome". Chiar dacă sunt cea mai nobilă și mai bogată dintre toate pardoselile expresive, mozaicurile sunt totuși foarte fragile, și e un miracol că la capătul istoriei tumultuoase a mănăstirii, care a sfârșit prin a servi drept loc de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a Aticii, a fost reconstruită în anul 1100 de un creștin ilustru, după cum ni se spune, care a împodobit biserica cea nouă cu "splendide mozaicuri și marmure policrome". Chiar dacă sunt cea mai nobilă și mai bogată dintre toate pardoselile expresive, mozaicurile sunt totuși foarte fragile, și e un miracol că la capătul istoriei tumultuoase a mănăstirii, care a sfârșit prin a servi drept loc de refugiu pentru patrioții greci în timpul revoluției, drept cazarmă și drept casă de nebuni, mozaicurile de care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pardoselile expresive, mozaicurile sunt totuși foarte fragile, și e un miracol că la capătul istoriei tumultuoase a mănăstirii, care a sfârșit prin a servi drept loc de refugiu pentru patrioții greci în timpul revoluției, drept cazarmă și drept casă de nebuni, mozaicurile de care pomeneam au reușit să supraviețuiască până în zilele noastre și, după amplele restaurări de la sfârșitul secolului, să li se înfățișeze oamenilor acestor vremuri în toată splendoarea lor de odinioară. A restaura înseamnă a reda integritatea materială a unei opere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
odinioară. A restaura înseamnă a reda integritatea materială a unei opere de artă, sau mai curând a suportului său fizic, în măsura în care acesta a suferit deteriorări. De fapt, opera de artă nu reprezintă în sine nimic material. Fragmentele ceramice ale unui mozaic, lemnul sau arama unei gravuri, pânza unui tablou, culorile care o acoperă sunt într-adevăr "lucruri" ce aparțin lumii care ne înconjoară. Însă în experiența estetică (indiferent că vorbim de cea a creatorului sau de cea a spectatorului) aceste elemente
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care ne înconjoară. Însă în experiența estetică (indiferent că vorbim de cea a creatorului sau de cea a spectatorului) aceste elemente materiale nu servesc decât la a figura o realitate de un alt ordin, realitatea reprezentată de tablou, gravură sau mozaic realitate care este cea a operei înseși. Putem analiza pânza tabloului, îi putem examina textura, fisurile, și asta facem atunci când vrem să o datăm cu precizie. În cazul unei picturi pe lemn, vom spune că este flamandă, dacă lemnul e
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
reconstituit atunci când a suferit deteriorări sau a fost distrus. Unității estetice a fiecăreia dintre picturile care îi împodobesc bolțile și naosurile i se adaugă, în cazul mănăstirii Daphni, o unitate superioară care nu poate fi trecută cu vederea. Fragmentele de mozaic micile cuburi de sticlă și pietrele șlefuite servesc la figurarea și reprezentarea conținutului acestei compoziții estetice care este în realitate "mozaicul" însă, atunci, ce reprezintă ele, care este acest conținut care nu este îndeajuns calificat prin afirmarea irealității sale? La
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
i se adaugă, în cazul mănăstirii Daphni, o unitate superioară care nu poate fi trecută cu vederea. Fragmentele de mozaic micile cuburi de sticlă și pietrele șlefuite servesc la figurarea și reprezentarea conținutului acestei compoziții estetice care este în realitate "mozaicul" însă, atunci, ce reprezintă ele, care este acest conținut care nu este îndeajuns calificat prin afirmarea irealității sale? La Daphni, ca și în cazul a numeroase edificii contemporane sau similare, este vorba de un ansamblu de scene religioase despre care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unde până mai ieri străluceau tonalitățile sclipitoare ale fragmentelor de sticlă șlefuită și pietrelor colorate. Scenele sfinte sunt literalmente ciopârțite, lipsite pentru veșnicie de sens și de viață, cercul care figurează în jurul Pantocratorului inelul celest este sfâșiat, fragmentele aurite ale mozaicului marii cupole sunt în parte desprinse, înlocuite de aceste suprafețe goale care desenează pretutindeni, dedesubtul bolților, în interiorul trompelor, de-a lungul arcelor, pe întreaga suprafață a zidurilor pronaosului, un arhipelag al morții. Să nu ne lăsăm înșelați: împroșcăturile de ciment
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
său teoretic nedefinit, știința oferă astăzi posibilitatea, grație diverselor metode comparative, de a data un material în mod riguros și, prin urmare, de a discerne într-o operă restaurată ceea ce este original și ceea ce nu este. Aceste plăcuțe nu aparțin mozaicului inițial, ci au luat ulterior, în 1890 de pildă, locul celor dispărute: iată un adevăr științific, irefutabil, obiectiv. "Obiectiv" în dublul sens care a fost stabilit, cel de a fi, tocmai, incontestabil, de a trebui recunoscut de către toți, și asta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
consecința riguroasă a cunoașterii sale și a voinței sale. Iată așadar pentru prima oară în istoria artei o restaurare de un tip aparte, care nu reface ceea ce a fost desfăcut, care nu lipește din nou, pe fondul sinopia, plăcuțele de mozaic căzute, care nu reînsuflețește culorile șterse, care nu se străduiește, reconstituind continuumul material al suportului, să ofere unei repetări posibile unitatea plastică vie a compoziției; ci, s-ar putea spune, care face exact contrariul: care doboară și suprimă orbește ceea ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
spune, dacă dovada acestei veniri în sine potrivit acestor modalități patetice are drept sălaș abisul unei subiectivități ce ignoră ek-staza lumii și nu se produce niciodată în ea, dacă viața nu are chip, cum putem totuși să o zărim pe mozaicurile de la Daphni? Într-adevăr, ce vedem pe acestea? Nu Suferința, ci o mărturisire, nu Bucuria, ci o bunăvestire, nu devenirea interioară a Suferinței în Bucurie, transformarea Deznădejdii în opera mântuirii, ci o răstignire și o înviere. Nici smerenia smerenia vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Suferinței în Bucurie, transformarea Deznădejdii în opera mântuirii, ci o răstignire și o înviere. Nici smerenia smerenia vieții care nu s-a creat ea însăși și a cărei auto-afectare este patosul necreării sale -, ci spălarea picioarelor. Nu vedem viața pe mozaicurile de la Daphni pentru că obiectivitatea este pentru viață cel mai mare dușman. Însă vedem figuri ale vieții. Arta este ansamblul figurilor propriei sale esențe și ale proprietăților fundamentale ale acestei esențe pe care viața și-a propus-o sieși, în fiece
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vedem figuri ale vieții. Arta este ansamblul figurilor propriei sale esențe și ale proprietăților fundamentale ale acestei esențe pe care viața și-a propus-o sieși, în fiece moment și în fiece loc, pretutindeni unde este vie. Dincolo de plăcuțele de mozaic colorate și de chestiunea datării lor riguroase, această esență a vieții ca singură și ultimă semnificație a reprezentărilor figurate pe zidurile de la Daphni ca producții ale artei tuturor epocilor este cea pe care estetica științifică o nesocotește pe deplin, iar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
noastre materialiste trăsătura de năucire, iar în același timp îi dă culturii o ultimă lovitură. Pentru a justifica lumea mass-media a cărei umanitate este pe care să se stingă, se obișnuiește să se declare că acestea au existat întotdeauna: un mozaic bizantin, frescele, o carte, o gravură, executarea unei simfonii sunt, la urma urmelor, mijloace de comunicare, și astfel cultura însăși este de esență mediatică. Aceste sofisme grosolane cu care se acoperă cu pudoare josnicia și ipocrizia unei societăți sortite decăderii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
CRIMELE MOZAICULUI Pentru Anna PROLOG San Giovanni d’Acri, zorii zilei de 28 mai 1291 Un șuierat străbătea văzduhul, ca și când toți șerpii pustiei șiar fi ridicat capetele din nisipuri. Proiectilul scânteie În vârful parabolei, nemișcat pe cerul luminat de prima lucire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lor, Înghețat de privirea cumplită a unei Gorgone. Abia atunci, poate pentru a-și dezlipi privirea de acea grozăvie, sau pentru că o scăpărare a torței azvârlise un fulger de lumină pe un perete, atenția lui Dante se opri asupra marelui mozaic aflat În spatele celui ucis. Ridică torța, plin de curiozitate. Lumina alunecă peste un pumn de pietre de mozaic multicolore, căzute sub schelă. Pe perete se zăreau urme din aceeași tencuială din care fusese făcută masca. — A fost asasinat cu materia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
grozăvie, sau pentru că o scăpărare a torței azvârlise un fulger de lumină pe un perete, atenția lui Dante se opri asupra marelui mozaic aflat În spatele celui ucis. Ridică torța, plin de curiozitate. Lumina alunecă peste un pumn de pietre de mozaic multicolore, căzute sub schelă. Pe perete se zăreau urme din aceeași tencuială din care fusese făcută masca. — A fost asasinat cu materia operei sale, murmură. Se dădu câțiva pași Îndărăt, pentru a surprinde mai bine ansamblul. Pe perete trona figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fortărețe pe care o văzuse pe timpul călătoriei sale În capitala creștinătății: Castelul Îngerului, clădit peste rămășițele gigantice ale mormântului lui Hadrian. Profilul său nu lăsă loc de Îndoială, cu toate că era abia schițat. Spre Roma Își Îndrepta pașii marea figură de pe mozaic. Omenirea Îndurerată și coruptă de păcat, care se pornea către cetatea sfântă. Poate, pentru a dobândi iertarea cu prilejul marelui an jubiliar, Centesimus, proclamat de Bonifaciu al VIII-lea pentru a celebra noul secol. Își coborî din nou torța asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mortului, rămas În picioare dinaintea propriei opere, de parcă ar fi vrut să și-o revendice, cu mândrie, pentru eternitate. Simțea că trebuie să fi existat o legătură Între figura reprezentată pe perete și grozăvenia acelei crime. — Ai fost omorât sub mozaic nu dintr-o Întâmplare, șopti la urechea maestrului din Como. Trebuie să fie aici ceva legat de uciderea ta. Bargello Încerca să deslușească acele cuvinte șoptite. În jurul colosului, o mare porțiune de perete fusese deja pregătită pentru continuarea lucrului. Mozaicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mozaic nu dintr-o Întâmplare, șopti la urechea maestrului din Como. Trebuie să fie aici ceva legat de uciderea ta. Bargello Încerca să deslușească acele cuvinte șoptite. În jurul colosului, o mare porțiune de perete fusese deja pregătită pentru continuarea lucrului. Mozaicul ar fi trebuit să fie cu mult mai larg, odată terminat. Poate că motivul crimei nu rezida În ceea ce fusese expus, ci În partea rămasă În mintea mortului. Dante aruncă o privire rapidă de-a lungul perimetrului absidei, căutând ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În partea rămasă În mintea mortului. Dante aruncă o privire rapidă de-a lungul perimetrului absidei, căutând ceva. Nu era nimic, cu excepția câtorva plăcuțe făcute grămadă. — Căutați pretutindeni, le porunci zbirilor. Pânze, planșe desenate... Trebuie să existe cartoanele model ale mozaicului. Oamenii Începură să se Învârtă cu torțele ridicate, conduși de Bargello, care era fericit că se Îndepărtase de viul care vorbea cu morții. Între timp, poetul se apucase din nou de studiat peisajul dindărătul picioarelor figurii. Mica cetate din stânga părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Roma, Înainte să vină la Florența? — Cred că da. Vorbea despre orașul sfânt ca și când l-ar fi conoscut foarte bine. Dante examină din nou documentul. Acest amănunt Îi Întărea ideea pe care și-o făcuse de la bun Început: aceea că mozaicul ar fi putut fi un soi de celebrare a anului Centesimus. Se Întrebă iarăși ce-o fi fost prevăzut pentru partea rămasă neterminată. — Ai observat ceva ciudat, În purtarea lui? Se temea de ceva? Părea Îngrijorat? Îl Întrebă pe stareț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]