7,269 matches
-
Phul, fiul regelui, aducând cu el cărțile în care se găseau pilde și sfaturi despre minciună. Luă cărțile și începu sa risipească foile în vânt. Și cum se risipeau foile, așa înviau soldații regelui și regele însuși..."" " Observ câteva trăsături murdare în caracterul inginerului. E plin de el însuși, e de necrezut cât de superior se consideră. Astă-noapte, pe terasă, mi-a cerut discret amănunte despre cocotele din Paris. Ar vrea să plece pentru câteva luni în Franța, să-și îngrijească
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
revoltă, împotriva dragostei acesteia absurde, între carnea a două femei. Maitreyi își retrase brusc piciorul din îmbrățișare și-l trecu peste laba lui Khokha. Îmi venea să-mi mușc buzele, să fug, căci văzusem deodată cum piciorul acela negru și murdar al lui Khokha, scorojit de arșiță și de trotuare, primește apropierea caldă, ca pe o ofrandă, a trupului Maitreyiei. Khokha avea un zâmbet de câine mângâiat, și regretai că nu pot vedea ochii Maitreyiei, să ghicesc în ei voluptatea pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
păr, mă reîntorsei, ca să beau apă, să mănânc o banană, în sfârșit, să iau ceva ca s-o pot apoi săruta. (Aveam încă superstiția și pudoarea albului; de a nu vorbi cu gura plină, de a nu săruta cu buzele murdare etc, ca și cum acestea ar fi avut ceva de-a face cu dragostea.) ― Allan, vreau să-ți arăt ceva, îmi spuse ea cu cel mai umil și mai melodios glas al ei. (Vorbea în bengali ca să mă poată tutui, căci o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcea să simt și mai viu depărtarea de Maitreyi. Aproape că îmi venea să urîu. Când a sosit Khokha, credeam că am să-l îmbrățișez de emoție. Parcă aducea cu el toată dragostea, toată India. Venise într-o dhoti destul de murdară, cu picioarele lui crăpate fără sandale, și toți din casă îl priveau cu dispreț, cu scârbă, dar el, știindu-se "la mine", intra și ieșea mândru, aducând lucrurile din camion, conducând hamalii prin hall. Ardeam de nerăbdare să-mi spună
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Aici nu ești la negrii tăi din Bhowanipore. ― Geurtie! țipă Clara, apucîndu-i brațul. Lasă-l, bietul băiat... ― Prea l-ați cocoloșit toți, "bietul băiat" în sus, "bietul băiat" în jos. Plânge ca o muiere și se consolează cu bengalezii lui murdari. N-are el dreptul să mă insulte pe mine, o creștină. ― Dar și el e creștin! interveni Clara. ― Ha, așa crezi tu, că mai e creștin, râse Geurtie. Ce spui, Harold? Dar când îți vorbea ție de hinduism și de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în Clive Street era destul de mare. După ce mi-am împachetat bine bancnotele în portmoneu și mi-am împărțit argintul prin toate buzunarele, am pornit mai sus, spre gară. Când am trecut podul de la Howrah, m-am aplecat să privesc Gangele, murdar și înțesat de bărci, și gândul sinuciderii mi-a apărut deodată în toată lașitatea și tot ridicolul lui. În gară m-am oprit să beau un pahar de limonada. Se făcuse ceasurile douăsprezece. Am ieșit și am apucat-o la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca un indian, spre uimirea și încîntarea celorlalți comeseni, care mă auziseră, de altfel, vorbind o elegantă bengali. Numai înfățișarea mea le dădea de gândit. Ghiceam că am o față descompusă, cu barba crescută, cu părul strivit în timpul somnului, hainele murdare și mâinile negre. Începusem să mă uit, să uit de mine, și aceasta îmi dădea și mai multă poftă la drum. Am mers până la apusul soarelui fără să mai întîlnesc sate, mtîmpinînd numai care cu boi și câte un camion
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
motiv stupid: că nu mai sunt creștin! Că nu poate dormi cu un idolatru! Adevărul este că știe de acum totul, știe că nu mai am bani, nici speranțe pentru o leafă mare. D-na Ribeiro, care îmi vede cămașa murdară, a uitat acum tot binele pe care i l-am făcut, cu toată sărăcia mea. De-abia îmi dă un ceai când mă duc să-l văd pe Harold. Nu mai am nimic de vândut. Am rămas cu vreo șase-șapte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am tot visat o cruce de aur și patru de lemn negru, patru cruci părăginite. Pe astea patru le-au găsit alții, înaintea noastră... Von Balthasar își scoase casca și începu să-și șteargă fruntea cu batista. Era o batistă murdară, plină de sânge și de praf. - Dar de ce ați așteptat atît? mă întrebă. Și crezând că nu înțeleg, adăugă: Dacă bătrânul are 90 de ani și a visat comoara de când era copil, de ce-ați început s-o căutați de-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
semn de viață, deși orele, zilele treceau. Au căutat-o peste tot pe unde credeau că ar putea fi, dar nimic...De la o vreme au găsit-o într-un grup de tineri ce-și duceau viața pe unde apucau. Lidia, murdară, despletită, cu un vocabular vulgar, dar cu ochii strălucind ciudat abia i-a recunoscut pe prietenii care o căutau cu disperare. După multe discuții și argumente au convins-o să se întoarcă acasă, pentru că să locuiască la vreunul dintre ei
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
găsit. Și madam Ioaniu ea știa ce făcea, că tot dispărea. Ultima oară când a mai ieșit, v-o două zile n-a mai găsit-o. Pe unde-o fi umblat atunci, ei nici c-a mai aflat. Că era murdară când au adus-o, și cu pâslarii plini de noroi, și-i lipsea și jacheta de lână cu care plecase de-acasă. Era o vreme tot cam așa, tocma ieșeam din iarnă, și nu se dumirea ei unde putuse baba
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
proaspete ; abia dacă sub palma tremurândă i a simțit sânul muiat, atârnând sub propria-i greutate... Dar ce miracol ! Ce miracol înfăptuia necunoscuta, arătându-i că propriul lui trup pe care până acum l-a disprețuit ca pe un animal murdar, periculos și agasant, gata oricând să-i aducă deranjuri și umilințe, trupul acesta, pe care până acum l-a îngrijit cu neglijență, în locuințe prea reci, pentru ca dichisul să fie altceva decât o probă spartană, este capabil să-i facă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
șmecheri, cu bonetele lăsate pe ceafă. Unul dintre ei rîgÎie răsunător, o urare de bun venit - locotenentul Îi face observație, neconvins. Intrăm pe poartă, trăgînd după noi valizele maro de lemn. Dincolo de poartă sînt cîțiva cîini, niște potăi flocoase și murdare care țopăie și se gudură pe lîngă noi - puțin mai departe, un cîine brun, semeț, cu botul și urechile ascuțite, mă privește grav, cu o pereche de ochi bicolori. Ceea ce simt nu se mai cheamă de mult frică. Un an
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
par mai degrabă subiectul unui experiment gastro-intestinal, În laboratorul unui doctor socialist pentru care etica nu Înseamnă nimic - iată ce poate face mîncarea dintr-un om! SÎnt țeapăn ca un boa. — Ce-ai pățit la degetul ăla? arată spre bandajul murdar. — O infecție. Orice zgîrietură se infectează imediat. Păi de ce nu te speli mai des? — Ei, nu-i așa ușor. — De ce? — N-ai unde. — Da? N-ai? — Cam da. Cam n-ai. În spălător intrăm dimineața și mai intrăm după aia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu ateliere ieșeau sunete pașnice, aproape mute (cam ce fel de de sunete poate să scoată o pensulă Întinzînd culoare pe o pînză?), și eventual un pic de muzică de la un radio. Taică-tău Își șterge pensula cu o cîrpă murdară, Întărită de culori uscate, și o pune Într-un borcan cu apă colorată. Se lasă un pic pe spate și Își mijește ochii, Își verifică dimineața de muncă. Apoi se ridică de la șevalet și intră alături, la Sorin, a cărui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Traviata, sau Carmen, sau Mam’selle Nitouche, sau Liliacul, sau Logodnicul din Lună... a dracu’ știe cîta oară. Fie din culise, fie din sală, poate găsești o lojă liberă și te duci sus, stai acolo cuminte și-ți rozi unghiile murdare, de plictiseală. Teatrul și povestea lui cu două fețe. Tu... nu neapărat tu, zic așa, În general... ești un om care iubește scena, un amator de drame lirice, plătești biletul și intri și e tot acest ritual... garderoba, unde Îți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
coboară cu repeziciune, Împrăștiate la mese, În spațiul enorm, fac și eu ce face toată lumea, mănînc cu poftă. Dar cîinii par aceiași ca la Hațeg. Mă opresc și Îi privesc o clipă cum se hîrjonesc pe aleea prăfuită, flocoși și murdari, și un cîine semeț, cafeniu, se Îndepărtează plictisit. Îl privesc oarecum intrigat și, ca să-mi treacă, ca să-mi alunge Îndoielile, se oprește și Își Întoarce botul spre mine. Mă fixează cu doi ochi de culori diferite. Dau peste Bogdan la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țigări. Și la spate... Ia vezi! Ăla e portofelul tău, dar cu banii mei În el... scamatoria asta nu-mi iese de fiecare dată. Răcanul Îi Întinde, cu capul vîrÎt Între umeri, pachetul de țigări și un pumn de bancnote murdare. E carnaval, au luat-o toți razna. De la locul de fumat, oriunde te-ai uita, se Întîmplă ceva cretin, În mai puțin de o jumătate de oră tot acest tablou animat se umple de absurd. PÎnă la urmă devine chiar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scăpa decît În urma unei operații complicate. Uneori, ambii umeri i se desfac din omoplați și brațele Îi atîrnă, lăsîndu-l În chinuri, bun de nimic. Așa că plecăm la drum, un infirm și un ciung În devenire, ducînd cu ei două bidoane murdare Într-un cărucior, ca două personaje dintr-un basm danez, scris de un domn bolnav de nervi - o fabulă cu care o bunică neatentă Își maltratează nepotul. — Și de ce dracu’ te-au luat În armată? Îl Întreb la un moment
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În ochii lui, i-am Îndrugat cîteva minciuni liniștitoare. CÎnd mă sui În primul tren spre București, unde urmează să schimb spre Craiova, simt aventura. Deși În trenurile Patriei nu prea ai ce aventură să simți. E Întuneric și foarte murdar și toți călătorii s-au adunat grămadă să se Încălzească unii de la alții. Mirosul de fier putred și de tutun stricat e străbătut de fire electrice de duhoare omenească. Miroase a sărăcie lucie. Găsesc ușor un compartiment gol și după ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
hidoase Îi cade pe spate, iar trupul care părea durduliu e de fapt doar un pic rotund, cu carne tare și albă. Dar ea rupe o hîrtie din chitanțier și mi-o Întinde cu o mînă ca un simbol: aspră, murdară și asexuată, o mînă de mamă eroină, de spectru proletar. — Ai grijă să ajungi acasă, băiete, Îmi zice ea pe sub umbra unei mustăți și iese. Aventura ia un alt Înțeles În Gara de Nord. E ceva atît de sinistru, Încît Încep să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În Întuneric. Nu-l văd, Îi aud doar vocea aspră. — Pricepuși, nepoate. O iei p’in față pi la canton și dupe aia țîi drept drumul ș-ajungi În poarta unității. Îmi sar ochii uitîndu-mă după canton, valiza cu ciorapi murdari cîntărește brusc 50 de kilograme, calc În ceva ce pare să fie o serie de bălți, nici urmă de drum drept, de canton nici atît. Iar moșul nu mai e. Doar o beznă În care Îmi aud gîfÎiala, ca și cum, adormind
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cînd nu dorm, sînt de serviciu lîngă cazanul pe care Îl alimentează cu cărbunii sfărîmicioși (bine că sînt și ăștia!), pe care Îi cunoaștem foarte bine. Cei doi frați par decupați dintr-un film de groază: deșirați, ușor efeminați, mereu murdari și plini de muci, nu Înțelegi cum e posibil să se afle cineva Într-un asemenea conflict cu propria lui igienă. Nu Înțelegi cum pot doi membri ai aceleiași familii să se afle Într-un asemenea conflict cu propria igienă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
geamul biroului OS-ului. SÎntem la locul de fumat - se află la intersecția cîtorva alei care leagă closetul de cele două pavilioane și de centrala termică. O burniță fină i se scurge din dimineața nelimpezită pe salopeta neagră, ruptă și murdară În timp ce el ne relatează, hlizindu-se din ce În ce mai tare - probabil observînd efectul pe care cuvintele lui Îl au asupra noastră. În mod normal, s-ar găsi cineva să-i tragă un șut În cur, poate niște palme peste scăfîrlia tunsă și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
caută, e prea Întuneric, strada nu arată prea bine. Ajunge acasă după două ore de ocolișuri pe alte străzi Întunecate, alungat de strigăte și de sunetele inconfundabile ale armelor. Din șoseta din piciorul neîncălțat a rămas o cîrpă zdrențuită și murdară, Încolăcită pe glezna vînătă, Înghețată dureros. Maică-sa a izbucnit În plîns văzîndu-l În ușă.] Miercuri, 20 decembrie. Nu sînt multe de povestit, ne-a lovit un camion. Ei nu-i ajunge. Vrea să știe toate detaliile. Vrea să știe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]