4,361 matches
-
Tristan da Cunha cu "Afonso de Albuquerque" au debarcat forțele ocupante și au ocupat astfel capitala Suq. Obiectivul lor principal a fost să construiască o barieră care să împiedice comerțul Mării Roșii cu Oceanul Indian, și să elibereze populația creștină de musulmani. Aici au început să construiască o cetate. Totuși, portughezii nu au stat aici prea mult, aflându-se aici 4 ani, timp în care populația băștinașă nu i-au plăcut prea mult, dar nici poziția strategică nu s-a dovedit atât
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
Zidul de apus sau Kotel (ebraică: הכותל המערבי, translit: Hakotel Hama'aravi; arabă: حائط البراق, translit.: Ḥă'iț Al-Burăq) se află în Vechiul Oraș al Ierusalimului în partea de vest a Muntelui Templului (pe culmea căruia se află astăzi sanctuarul musulman Haram ash Sharif). El este un vestigiu al zidului antic care înconjura curtea Templului iudeu din Ierusalim, și ,după distrugerea acestuia, este considerat principalul loc sacru al iudaismului. Vreme de secole este un loc de rugăciune și principalul loc de
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
aici din secolul al XII-lea. Începând cu secolul al XIX-lea au existat mai multe încercări de a cumpăra dreptul de proprietate asupra zidului și a zonei vecine de către mai mulți evrei, dar toate încercările au eșuat din cauza împotrivirii musulmanilor. O dată cu apariția mișcării sioniste la începutul secolului al XX-lea, zidul a devenit un motiv de conflict între comunitatea evreiască și liderii religioși musulmani care erau îngrijorați că zidul va fi folosit pentru revendicările evreiești asupra Muntelui Templului și a
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
evreilor, suspectați că ar vrea sa distrugă sanctuarul musulman de pe Muntele Templului, pentru a-l înlocui cu un Templu evreiesc. Creșterea violenței din cauza litigiului zidului a dus la întrunirea unei comisii internaționale în 1930 pentru a determina drepturile și revendicările musulmanilor și evreilor referitoare la zid. În urma războiului arabo-evreiesc în Palestina în anii 1948-1949 Orașul Vechi împreună cu Zidul de apus au fost cucerite de Legiunea Arabă transiordaniană și anexate la emiratul arab al Transiordaniei,devenit ulterior Regatul Hașemit al Iordaniei. În timpul
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
de la poalele zidului și dărâmarea caselor ocupanților. Storrs a fost entuziast de idee, deoarece el spera că o parte din bani va fi folosită pentru a îmbunătății educația musulanilor. Deși optimiste la început, negocierile au eșuat după opoziția puternică a musulmanilor. Storrs a scris două decenii mai târziu: „Acceptarea propunerilor, dacă ar fi fost acceptată, ar fi prevenit ani de umilințe mizerabile, inclusiv pângărirea zidului și culminând cu revoltele oribile din 1929” La începutul anului 1920, prima dispută evreo-arabă din cauza zidului
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Palestinei, considera că Zidul de apus trebuie să treacă sub controlul evreilor și a întrebat „"de ce nici un mare filantrop evreu nu l-a cumpărat deja?"”. În 1922, autoritățile mandatoare au reafirmat un statu quo care recunoștea dreptul de proprietate al musulmanilor asupra Zidului plângerii, constata folosirea ulicioarei din fața zidului ca loc de trecere de către locuitorii cartierului arab Magharbe (al moghrabilor) și interzicea plasarea de bănci sau scaune sau orice fel de obstacole lângă Zidul Plângerii. Ultima interdicție de acest fel fusese
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
pentru apărarea Sublimului Buraq”. Răspunsul conducerii evreilor din Palestina, Vaad Leumi, a constat într-o declarație în care se spunea: „Noi afirmăm prin prezenta cu tărie și sinceritate că nici un evreu nu s-a gândit vreodată să atenteze la drepturile musulmanilor asupra locurilor lor sfinte, dar frații noștri arabi ar trebui să recunoască, de asemenea, drepturile evreilor la locurile lor proprii sfinte din Palestina”. Comitetul a mai cerut ca administrația britanică să exproprieze zidul in favoarea evreilor. Din octombrie 1928, Muftiul
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
apus. Britanicii au acordat arabilor permisiunea de a transforma o clădire învecinată cu Zidul într-o Moschee și de a-i adăuga minarete. Un muezin a fost însărcinat să scandeze apelul la rugăciunea islamică direct lângă Zid. Aceste acțiuni ale musulmanilor au fost văzute ca acțiuni de provocare de către evreii care se rugau la Zid. Ei, deranjați în timpul rugăciunilor, de zgomotul lucrărilor de construcție și de strigătele muezinului, au protestat la rândul lor, iar tensiunile locale dintre cele două comunități s-
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
scandând „Zidul este al nostru”. În ziua următoare, 300 de tineri evrei din Tisha B'Av au ridicat steaguri sioniste și au cântat imnul mișcării sioniste la Zid. Următoarea zi, pe 16 august, o adunare organizată de 2000 de arabi musulmani au coborât la Zidul Plângerii, spărgând sinagoga și arzând cărțile de rugăciune. Revolta sa extins în zona comercială evreiască din oraș și a fost urmată după câteva zile de masacrul de la Hebron unde au fost omorâți 67 de evrei în
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
rănirea a altor 339. 110 arabi au fost uciși, majoritatea , de către forțele de ordine britanice, iar 232 au fost răniți. În 1930, ca răspuns la revoltele din 1920, Guvernul Britanic a numit o comisie „pentru a determina drepturile și pretențiile musulmanilor și evreilor referitoare la Zidul de apus sau al Plângerii”. Liga Națiunilor a aprobat constituirea comisiei cu condiția ca membrii să nu fie britanici. Evreii au solicitat ca Comisia să ia următoarele măsuri: Comisia a concluzionat că Zidul, și zona
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
sunt deținute de către Wakful musulmani. Totuși, evreii au dreptul la acces liber către Zidul Plângerii pentru rugăciune și devoțiune religioasă oricând”, sub rezerva unor prevedere care limitează obiectele ce pot fi aduse la perete și a interzicerea suflării din shofar. Musulmanilor le era interzis să perturbeze rugăciunile și serviciul religios al evreilor prin orice mijloace. Yitzchak Orenstein, care a deținut funcția de rabin al Zidului de Apus scria în Aprilie 1930 că „Învățătorul nostru, Rabinul Yosef Haim Sonnenfeld a venit să
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
care vorbea de Rabinul Chaim ibn Attar ( d.1743). Mai mult de un milion de mesaje sunt puse în zid anual. A devenit deja o tradiție ca demnitarii străini care vizitează Israelul să lase de asemenea un mesaj. Până în 1920, musulmanii denumeau zidul „El-Mabka” (locul plângerii). De atunci au început să îl numească Zidul Al-Buraq. Musulmanii susțin în continuare că Zidul ca un monument islamic. Ei susțin această teză bazându-se pe faptul că Zidul este identificat ca fiind locul unde
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
mesaje sunt puse în zid anual. A devenit deja o tradiție ca demnitarii străini care vizitează Israelul să lase de asemenea un mesaj. Până în 1920, musulmanii denumeau zidul „El-Mabka” (locul plângerii). De atunci au început să îl numească Zidul Al-Buraq. Musulmanii susțin în continuare că Zidul ca un monument islamic. Ei susțin această teză bazându-se pe faptul că Zidul este identificat ca fiind locul unde profetul Mahomed și-a legat armăsarul fantastic înaripat, Buraq. Unii învățați cred că atunci când Ierusalimul
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
perioadă prosperă, având capitala stabilită la Niani. Manșă Musa a făcut un pelerinaj la Mecca în 1324, însoțit de o caravană imensă: 60 000 de cărăuși , 500 de sclavi și 90 de cămile încărcate cu aur. Tot el, ca un musulman devotat, a clădit Marea Moschee din Djenne care a fost terminată abia în 1907. În Mâli, sarea era așa de cerută încât era plătită în aur. Orașele comerciale din Mâli exportau fildeș, aur și sclavi către lumea musulmană și către
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
doar în Cairo a destabilizat moneda egipteană pentru multe decenii. Musa a construit o mare moschee la Timbuktu, si a dezvoltat o școală islamică ce a devenit un mare centru educațional islamic. Djenne și Timbuktu erau centre de învățământ unde musulmanii se amestecau cu africanii. Mâli a atins apogeul civilizației sale în timpul lui Manșă Musa, unul dintre cei mai bogați oameni din istorie datorită aurului abundent din Mâli. Din anii 1400, regatul s-a prăbușit, fiind înlăturat de Songhai. În 1484
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
mai bogați oameni din istorie datorită aurului abundent din Mâli. Din anii 1400, regatul s-a prăbușit, fiind înlăturat de Songhai. În 1484, Portugalia a stabilit relații diplomatice s comerciale cu Imperiul Mâli, care s-a destrămat odată cu expansiunea Imperiului musulman Songhai. Songhai a devenit un regat prosper prin intermediul contactelor comerciale cu lumea arabă. Înainte de apariția imperiului Songhai, o mare parte din centrul Africii de Vest a fost controlată de Imperiul Mâli. Acest imperiu se crede că a fost fondat cândva înainte de 1000
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
ai provinciilor. Pentru a impune puterea bisericii, care legitimă domnia împăratului, a început persecuția evreilor și ereticilor. În secolul XV, s-au stabilit relații cu Europa, cu Papă de la Romă și cu Portugalia, care în secolul XVI sprijinea lupta împotriva musulmanilor. Împărații creștini din Etiopia se luptau cu răspândirea islamică în Africa. Erau deciși să mențină independența politică și culturală, fiind sprijiniți de portughezi. Atacat din 1527 de raidurile Imperiului Musulman Somalez al lui Adel, Negus Claudius a câștigat bătălia cu
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
ar fi înălțat Mohamed spre cer, în compania îngerului Jibril (Arhanghelul Gabriel) în așa numitul Mi'raj descris în Coran. Muntele Templului este un loc de înaltă sensibilitate politică internațională, aflându-se in centrul a numeroase conflicte între evrei și musulmani, de la începutul dezvoltării islamului. În vremea noastră el și esplanada lui se află sub suveranitate israeliană (nerecunoscută de alte state ale lumii), dar sunt administrate oficial de către Oficiul Waqfului musulman, aflat sub auspiciile Iordaniei. Numele ebraic mai vechi al locului
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Templului un fel de „Panteon” al oamenilor mari ai islamului, și națiunii arabe și ai poporului palestinian. În prizma acestei idei, el a acționat pentru aducerea spre înhumare pe munte a rămășițelor pământești ale lui Mawlana Muhammad Ali, conducător al musulmanilor din India, care a murit la Londra în anul 1931. De asemenea, în acelaș an a permis un gest asemănător față de fostul rege hașemit al Hedjazului, Hussein Ibn Ali, care murise în exil la Amman. În 1934 a fost înmormântat
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
iordaniană a pus stăpânire pe Muntele Templului. În urma eșecului Operației Kedem a armatei Israelului care viza cucerirea Orașului Vechi, acesta a rămas în mâinile Legiunii iordaniene, ceea ce a permis anexarea lui la Emiratul Transiordaniei. Noul regim arab a conferit Waqfului musulman din Ierusalim, dominat de clericii musulmani palestineni, administrația Muntelui Templului. La 20 iulie 1951 emirul hașemit al Transiordaniei, Abdallah, fiul lui Hussein Ibn Ali, și care, în urma anexării de teritorii din fosta Palestină mandatară, devenise rege al Iordaniei, a fost
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Al-Aqsa, după numele Moscheii Al Aqsa. În cursul ei și-au pierdut viețile circa o mie de evrei, mulți dintre ei civili. În deceniile 1980-2010 în opinia publică evreiască s-au ridicat plângeri împotriva construcțiilor și săpăturilor efectuate de către Waqful musulman pe Muntele Templului și în profunzimea acestuia, de asemenea au fost formulate și proteste ale musulmanilor contra excavațiilor arheologice efectuate de către Israel în jurul Muntelui. În anul 1988 Waqful a inițiat lucrări în scopul zidirii unei moschei subterane în sectorul numit
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
de evrei, mulți dintre ei civili. În deceniile 1980-2010 în opinia publică evreiască s-au ridicat plângeri împotriva construcțiilor și săpăturilor efectuate de către Waqful musulman pe Muntele Templului și în profunzimea acestuia, de asemenea au fost formulate și proteste ale musulmanilor contra excavațiilor arheologice efectuate de către Israel în jurul Muntelui. În anul 1988 Waqful a inițiat lucrări în scopul zidirii unei moschei subterane în sectorul numit al Grajdurilor lui Solomon, iar grupul naționalist evreiesc „Fidelii Muntelui Templului” a înaintat o petiție în fața
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Eilon și Gavriel Bach au dezbătut chestiunea și au vizitat Muntele. După ce instituțiile vizate au început să se ocupe de subiectul plangerii, ei au respins petiția. Arheologi israelieni conduși de Ayelet Mazar au apreciat că în cadrul lucrărilor efectuate de Waqful musulman pe Muntele Templului au fost distruse obiecte arheologice iudaice și de alte surse din vechime. Într-un manifest public la finele anului 2001 numeroase personalități israeliene între care și scriitorii Amos Oz,A. B. Yehoshua, S.Izhar și fostul președinte
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Muntelui Templului în limba arabă, limba sacră a islamului, este Al Haram ash-Sharif الحرم الشريف. El este al treilea loc sfânt ca importanță pentru islam, după Mecca și Medina. Pelerinajul spre Haram ash Sharif nu este o poruncă obligatorie pentru musulmani. Cuvântul „Haram” cu accentul pe penultimă silabă înseamnă „sanctuar”, „loc inviolabil”.Mecca și Medina sunt numite uneori „haraman” sau „haramayn”, adică sanctuare sau cele două sanctuare. A existat o polemică in islam în legaturî cu statutul de haram al Muntelui
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
referea desigur la un loc de cult sau de închinăciune. Denumirea „Moscheea cea indepartată” poate avea explicații diverse, și identificarea ei cu Muntele Templului nu poate fi dedusă in mod explicit din textul coranic. Muntele Templului a fost identificat de musulmani cu Al Aqsa datorită semnului de egalitate pus în scrierile tradiției între Moscheea îndepartată și "Beit al Muqades" din „Ilia”,adică Templul din Ierusalim. Ierusalimul a fost pentru prima dată relevant pentru islam atunci când în anul 622 Mahomed a fugit
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]