4,723 matches
-
pronunț, abia după ce am întrebuințat-o, se așteaptă la orice, fără să observe că și eu sunt un cobai de experiență... „Ich mache dir alles”, - spune ea, când simte că bat în retragere, după care ultimă încercare, pleacă singură și mută. Una dintre ele, îmbătată din două pahare cu vin, ne-a râs copilărește și ne-a cântat, timidă, o melodie spartă în lacrimi. Canalia de Ioșca a sărutat-o părintește pe frunte și pe ochi, uscându-i obrajii cu prosopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
munților înzăpeziți, urmăresc de pe creastă urmele lăsate de schiurile mele cu cheltuiala unui efort nebănuit. Acolo, jos, printre crengile cu neaua brazilor, ritmice lovituri de bardă sapă existența arborelui condamnat. Încă vreo câteva izbituri repezite cu sete și un rege mut și mândru va scrâșni sinistru, înainte de a se prăbuși cu răbufnire de cutremur. Mâine el va fi prefăcut în scaunul sărutat de trânjii unui om-păduche, sau va fi un pat mâncat de ploșnițe, el, bradul de altădată care își împrăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dinăuntru. „Vreau acasă”, izbucnesc mecanic, evadat din camera infernală, în curtea cu miros de amoniac. De-acolo pornesc în neștire, târșâindu-mi picioarele grele ca de plumb. Abia noaptea târziu, mă înghite gangul de piatră al locuinței mele cu pereții muți. „Unde-ai fost?”, întreabă Gloria, răsucită în patul meu ca o plantă strâmb crescută. „Să murim, Gloria”, îi răspund întunecându-mă. Mă culc lângă dânsa, dar trupurile ne rămân despărțite, chiar atunci când mâinile ni se întâlnesc în atingeri șovăielnice. „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
țipăt. Intra în toate diminețile cu cârpa, măturoiul și fărașul. Mă găsea în pat, citind, sau la masa de scris, în fața paginilor încâlcite. Obișnuită cu indiferența mea, deschidea ferestrele și lumina zilei, caldă și binefăcătoare, inunda încăperea. Venea și pleca mută, deranjându-mă de fiecare dată, ca să măture de sub scaun și masă, cocoloașele de hârtie și mucurile de țigări. În fiecare dimineață, Albertina se apleca peste fereastră, să--mi scuture pijamaua. Erau momentele cele mai periculoase. Se declanșa o luptă îndârjită între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
copil, în aer, înainte de a fi scoasă în curte, unde convoiul familiar nu a mai urmat-o de rușinea vecinilor. A doua zi, moșul Isidor, pe când juca domino la cafenea, a fost lovit de boala somnului. L-au dus acasă mut și adormit. După două săptămâni de la această întâmplare, el fu internat la balamuc. Cerea mereu struguri și scormonea cu degetele însângerate molozul de pe cărămizi. „Strugăr, - ați adus strugăr?” își cânta el pe nas singura lui întrebare, și nefericit, cerceta vizitatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
iubesc și mai frumos, așteptându-i moartea. Într-o existență fără zbucium sufletesc, în care clipele să mi se scurgă lin, aștept să moară Gloria, pentru ca, în sfârșit, să pot să plâng și eu cu lacrimi. Numai cine cunoaște plânsul mut cu ochii uscați poate să înțeleagă de ce vreau să plâng și eu o dată, cu obrajii scăldați în șiroaie nesfârșite. În primul și ultimul meu ceas, după moartea Gloriei voi coborî storurile și îngenuncheat în fața patului în care ne-am chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
domnu’ James. Burgess nu era surprins. De când sosise la Lamb House, stăpânul Îi păruse neliniștit și tulburat, fornăind și oftând de unul singur, săltând mâinile parcă gata să Înceapă o lamentație, apoi lăsându-le să-i cadă Într-o disperare mută. Se arătase neconsolat să vadă ciotul bătrânului dud răsturnat de furtuna năpraznică din iarna trecută. I se spusese despre el, desigur, la vremea potrivită, și Îi dăduse permisiunea lui Gammon să taie crengile și ramurile mai subțiri pentru butași, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aur mâncând un bocanc cu șiret cu tot. Starul-copil al cinematografului american, Shirley Temple, mi se părea stupidă și de o drăgălășenie nu chiar ieșită din comun. Banii mi-au ajuns și ca să văd de mai multe ori un film mut cu Buster Keaton, al cărui comic mă întrista și a cărui tristețe mă făcea să râd. Să fi fost oare în februarie, de ziua ei de naștere, ori de Ziua Mamei? În orice caz, încă înainte de al Doilea Război Mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
într-un criminal mă pătrunsese, ca o spaimă, din cap până-n picioare. Bătrânul domn a chicotit pentru sine și i-a transmis experiența mea de cititor tânăr, într-o engleză cu accent prusac, iubirii sale târzii, fostei stele a cinematografului mut Pauline Goddard, care fusese a nu știu câta soție a lui Charlie Chaplin. Pe urmă și-a lăudat câteva dintre antichități, printre care niște vaze chinezești și Madone cioplite în lemn. Nu, nu am băut nici un păhărel de grappa împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la fel ca în unele cărți pe care le citisem, dar refularea numelor, chiar și în cazul celor mai răi dintre cei care ne frecau, avea loc cu bună știință. Cu acest prilej trebuiau învățate câteva trucuri demente și adaptarea mută. O dată, simulând hepatita - am înghițit ulei încins din conserve de sardele - și apoi cu ajutorul furunculozei atât de răspândite în unitate, am reușit să scap de instrucție, dar baraca pentru bolnavi era în permanență supraaglomerată și nu oferea decât un refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu fiu nevoit să mai văd, la restul de supă din gamela de tablă, pe de o parte sunt încă flămând, pe de alta spectator uimit, care e numai martor și parcă neimplicat în niște întâmplări ca dintr-un film mut, mă transform însă acum dintr-o trăsătură de condei într-un Grimmelshausen mutat în timpul cel mai recent și căruia, în decursul anilor de război plini de orori, i se înșiruie în față istorie după istorie, bătălie după bătălie, am la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înghițindu-și ultimele cuvinte la treaba lor: în lumina lămpilor cu carbid ce se balansau de colo-colo, deveneau din ce în ce mai mici. Pentru mine, care nu făceam decât să ascult, să prind la întâmplare cuvinte și replici, dar încolo rămâneam pasiv și mut, de parcă mi s-ar fi încleștat fălcile, perioadele fără curent erau ore de școală recuperate. În dogoarea constantă din subteran - transpiram și când nu făceam nimic - eu încercam să urmăresc vorbăria în contradictoriu, nu înțelegeam mult, mi se părea prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Gândește-te la Joseph, camaradul tău, care a spus: „Mila Domnului nu ne pică în poală...“, când deodată, deja pe când mă întorceam, arta mi-a ieșit în cale întruchipată de bătrân ce semăna cu imaginea artistului transmisă din vremurile filmului mut. Ca și mie, răsuflarea îi ieșea din gură în aburi albi. Abia cu aproape doi ani mai târziu am aflat mai multe: cel din fața mea, bătrânul înfășurat într-o pelerină neagră, mascat de un fular lung, negru și umbrit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a trezit - odată cu cealaltă foame - și aceea de artă, așa că mi-ar fi plăcut să mă bag în discuția despre Glumă, satiră, ironie a lui Grabbe, o piesă care e posibil să se fi aflat în repertoriu; dar am rămas mut și am continuat să mă înghesui în acele învățăcele într-ale artei actoriei, oricât de lipsite de forme și de osoase erau ele în vremuri sărace în calorii; în zelul lor locvace, ele nu simțeau însă ce anume li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
terenul unui filosof cu căciulă cu ciucure, numai că asta se întâmpla la poalele Pădurii Negre și din motive cu totul diferite, în vreme ce eu stăteam, fără să fac nimic, pe Hasenbergsteige în Stuttgart, cu brațele atârnându-mi moi. Tânărul stătea, mut, în fața porții încuiate și privea, fiindcă - acum sunt sigur - era noapte atunci când a început el să caute vila, o fereastră luminată la mansardă; a așteptat zadarnic să apară în lumină profilul atât de familiar rumegându-și încontinuu suferința. Nici o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu flautul alto, a exploatat relația dintre tablă și lemn: este Satchmo în persoană, așa cum îl cunoaștem de pe discuri după care tânjim din tot sufletul, de la radio și din fotografii lucioase alb-negru. Acum, el se retrage în sine, cu trompeta mută, apoi își unește din nou sunetul, timp de o scurtă eternitate, cu al nostru, îmi permite mie și degetarelor mele un alt ritm, înviorează banjoul lui Scholl, declanșează o jubilație comună și se desprinde de noi, imediat ce solo-ul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe lume a unui Emanuel; dar, mai târziu, fiul său și al Ittei a fost botezat Simon. Și soția lui Lud avea un profil sever, cu fața îngustă și ochii apropiați și exoftalmici. O văzusem în timpul unui vernisaj, părăsită și mută, în mijlocul pălăvrăgelii și înghesuielii generale. În Marienborn, controlul efectuat de poliția feroviară din RDG s-a desfășurat fără incidente, oricât de sumbru și de ezitant și-a scos Lud buletinul din buzunar. Amândoi călătoream cu bagaj puțin. În valiza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să ne întrecem în lecturi. Nu știu ce am citat eu sau ce a citat el, probabil ceva din poezia pariziană cu caruselul: „Și, când și când, un elefant în alb...“ Echipa de profesori, din care făcea parte și Hartung, a rămas mută până când Hartung a rupt tăcerea și a explicat scurt și cuprinzător că era de ajuns, noul venit era admis, despre Rilke se putea discuta la nesfârșit. Și astăzi încă mă mai minunez de acest examen, care numai examen n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
comic-vulgar, departe de orice rigoare clasică. Această schiță, care nu a ajuns niciodată pe scenă, s-a transformat mai târziu în proză narativă și a adus, prin salturi cu încetinitorul și pe parcursul unor momente pantomimice, o mișcare abruptă de film mut în primul capitol din Toba de tinichea. Ne iubeam pe noi și arta. Iar atunci când, la jumătatea lui iunie, ne aflam la marginea alminteri pustiei Potsadmer Platz și vedeam de acolo cum aruncau muncitorii cu pietre în tancurile sovietice, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Est și Vest adânceau tot mereu aceeași fisură, îl vedeam pe Bert Brecht zâmbind ori șezând pe podium ca și când nu ar fi avut nici o opinie despre războiul din Coreea ori despre moartea atomică. Dar, în vreme ce sărmanul B.B. își molfăia încă mut trabucul, iar reprezentanții intelectuali ai puterilor mondiale - Melvin Lasky la vest, Wolfgang Harich la est - îi înșirau celeilalte puteri crimele comise de ea și se amenințau pe rând cu atacuri nucleare pe care aveau să le declanșeze primii, cancerul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu se poa. — Nu? Deci prima, ultima și penultima. Îngrozit, Molinari i-a dat ascultare. Apoi a privit jur-Împrejur. — Ei bine, acum că ți-ai scos din minte fanteziile, du-te la jurnal. Și nu-ți mai face sânge rău. Mut, mântuit, zăpăcit, Molinari a ieșit din penitenciar. Afară Îl aștepta celălalt. II După o săptămână, Molinari a acceptat că nu mai putea amâna a doua vizită la Penitenciar. Dar nu-i convenea să dea din nou ochii cu Parodi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Tigrul bengalez“. În limba spaniolă există proverbul a río revuelto, ganancia de pescadores, „În apa tulbure stă norocul pescarului“. În original Pibe Sinagoga. * Entia non sunt multiplicanda praeter necessitate (notă trimisă de doctorul Guillermo Occam). În limba spaniolă, h este mut. În limba engleză, sin Înseamnă „păcat“. * Nici vorbă. Noi - contemporani ai mitralierei și ai bicepsului - respingem această moliciune retorică. Imparabil ca o explozie, eu aș spune: „La parter instalez salonul de vânzări și un atelier; la etaj, Îi Închid pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dragostea a fost dată copiilor căci aleatorul nu poate miza decît pe inconștiență. Neștiutorul n-are timp să întrebe, el vrea să cunoască. Scriitorul V. din spital mă privesc tînăr, gratulîndu-mă cu un surîs. Totul e vuiet gol peste emoții mute; incoerentul vulcanic al vieții îi dă farmec. Încet, încet, acesta ne ucide. Ce ciudat: toți oamenii mor din farmec! V. tînăr sînt numai entuziasm și minciună, prins în ceva ce ține de instinct, nerăbdător de a-i da formă hainei
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
îmi radiază brusc stările mele fantastice ce începe să coase cu acele speranțelor timpul în care exiști și cât de puțin mai știm unul despre celălalt. Și de fapt cine ești în această tăcere? Și ce duci în secretul acesta mut și diferit de al meu? Pe zi ce trece descopăr atâtea enigme. Simt, spaima ce îmi râde în față. Crezi, oare, că ai sorți de izbândă? Întrebările-mi coboară lin prin camera tristă unde numai umbrele norilor îmi sărută trupul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de umbre se moare des și se renaște numai acele clipe ce trec prin Ochii CERULUI în milioane de clipe ca o risipire de ani prin locuri uitate cu ziduri leșinate de o dezordine mormoroasă unde nedreapta iubire rece și mută, ucigătoare iubire ce nu vrea să mai recupereze nimic din acele flori ale înnoptărilor ce-ți repetau că mi-a fost atât de dor să mă prefac într-o stea și să-mi privesc luceafărul ce știe să lumineze prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]