4,047 matches
-
ca și tine și deci trebuie să am (cel puțin) atât de mult ca și tine. Dar raritatea resurselor împiedică pe fiecare să aibă atât cât își dorește ceea ce îi transformă pe oameni în dușmani. Dușmănia este exacerbată de competiție, neîncredere și dorință de glorie. Prima îi face pe oameni să invadeze alte tărâmuri pentru a obține câștig; a doua, pentru a obține siguranță; iar cea de-a treia, pentru reputație" (paragraful 7). Chiar și când cineva nu caută câștigul, teama
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ierarhice, care atenuează substanțial conflictul și violențele. Instalarea unui guvern internațional ar merge și mai departe, încheind (cel puțin formal) starea de război. Chiar și în anarhie, frecvența și intensitatea conflictelor pot fi reduse în mod decisiv prin limitarea competiției, neîncrederii și dorinței de glorie. Menținerea sub control a goanei după câștig și glorie ar fi deosebit de eficientă, deoarece neîncrederea duce la război în primul rând din cauza fricii de a fi prădat. Printre forțele ce acționează în sens contrar, Hobbes enumeră
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
formal) starea de război. Chiar și în anarhie, frecvența și intensitatea conflictelor pot fi reduse în mod decisiv prin limitarea competiției, neîncrederii și dorinței de glorie. Menținerea sub control a goanei după câștig și glorie ar fi deosebit de eficientă, deoarece neîncrederea duce la război în primul rând din cauza fricii de a fi prădat. Printre forțele ce acționează în sens contrar, Hobbes enumeră "pasiunile care îl îndeamnă pe om la pace" și rațiunea, care "sugerează compromisuri pacifice convenabile, asupra cărora oamenii ar
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
să mergem mai departe și să abandonăm orice referire la istorie și la antropologia comparativă. Hobbes, în această lectură, identifică o logică a interacțiunii, un model ideal-tipic de presiuni și tendințe. Când actori egali interacționează în anarhie, mânați de competiție, neîncredere și dorință de glorie, un conflict caracterizat de violență generalizată poate fi prezis. Teoria necesită o simplificare radicală. Precum o caricatură reușită care selectează, exagerează și distorsionează cu bună știință pentru a capta trăsăturile definitorii ale subiectului, o teorie bună
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
arată sceptic în ce privește schimbarea naturii umane. Analiștii pot în mod rațional să nu fie de acord asupra variabilității și maleabilității naturii umane sau asupra intereselor statelor. Cei mai mulți sunt însă de acord că accentul pus de Hobbes pe importanța competiției, a neîncrederii și a dorinței de glorie reprezintă o caricatură pătrunzătoare, deși unilaterală, care merită o reflecție temeinică. Anarhia a fost înlocuită de conducerea politică ierarhică în majoritatea statelor. Chiar și guvernele rele și ineficiente reușesc în general să ofere un nivel
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
unora dintre ele. Iar substanța asumpțiilor realiste despre state este răspunzătoare pentru mare parte a caracterului distinctiv al teoriei. Anarhia, singură, nu produce războiul lui Hobbes al tuturor împotriva tuturor. El apare din competiția între indivizi egali, împinși de competiție, neîncredere și dorința de glorie, ce interacționează în anarhie. Eroii homerici în căutarea gloriei prin fapte mărețe, egoiștii hobbesieni conduși de frica unei morți violente, indivizii nietzscheeni conduși de voința de putere și homo economicus se pot comporta foarte diferit în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
surprinzător de scăzut de violență între state, dacă ne gândim că ele se află într-o condiție de anarhie (în sensul absenței unei autorități politice superioare). Ei își invită cititorii să reflecteze la probabilul nivel de violență, frică, insecuritate și neîncredere, chiar și în cele mai pașnice societăți, dacă autoritatea suverană s-ar prăbuși. Cel mai probabil rezultat ar fi o situație de haos, dar totuși nu aceasta este caracteristica centrală a politicii mondiale. Asta nu înseamnă că sugerăm că Școala
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internaționale în lucrările lui Marx Pentru Marx, istoria umană a fost o luptă asiduă pentru satisfacerea nevoilor materiale primare, pentru înțelegerea și îmblânzirea lumii fizice, pentru a ține piept dominației și exploatării de clasă și pentru a învinge teama și neîncrederea în restul rasei umane. Cele mai importante realizări ale istoriei omenești includ victoria treptată asupra forțelor naturale ostile care se găseau odinioară dincolo de controlul și înțelegerea umană, eliminarea constantă a ignoranței și superstiției, capacitatea crescândă de a suprima lipsurile materiale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de nivelurile de creștere economică întâlnite în societățile mai mari și cu mai mulți membri. Acele mișcări care se vor fi pronunțat în favoarea secesiunii ar urma să se elibereze de formele de dominație și discriminare care cultivau vrajba națională sau neîncrederea. Pe termen lung, secesiunea națională ar urma să permită dezvoltarea solidarității între diversele proletariate naționale. Această abordare a naționalismului a fost destinată să oprească proletariatul de la fragmentarea în "curente separate naționale" (Stalin 1953: 343, 354). Lenin, ca și numeroși alți
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Prietenie, devotament - dușmănie, trădare 72 Prudență, prevedere, anticipare - imprudență, precipitare 73 Puterea banului, manipularea În afaceri 80 Răbdare, perseverență - nerăbdare, grabă 81 Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgire 81 Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru 84 Speranță, Încredere - dezamăgire, neîncredere, consolare 85 Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasm 87 Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate 88 Tact, maniere, diplomație 89 Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetire 91 Timpurile: trecut, prezent, viitor 92 Tinerețe, maturitate, bătrânețe 94 Virtute - viciu 95 Voință
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
O minciună se sprijină pe altă minciună”.) „Mai lesne e a vorbi adevărul decât minciuna.” (A. Pann) Când inimile sunt sincere nu trebuie multe cuvinte. (Când Însă sunt cuprinse de intenții ascunse, dialogul este lung și dominat de Îndoială, suspiciune, neîncredere reciprocă: „Cel cu minciuna se simte totdeauna cu musca pe căciulă”.) „Dacă dovedești un lucru prin faptă, orice cuvânt e de prisos.” (Esop) Atunci vei cunoaște adevărul mai bine, când vei depărta orice patimă de la tine. (Psihologii au relevat de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
răzbune Își ține deschisă propria sa rană, care altfel s-ar vindeca și s-ar Închide.” (Fr. Bacon) Sămânța pe care a văzut-o cioara nu Încolțește. (La fel și În cazul unor inițiative sau proiecte: dacă sunt Întâmpinate cu neîncredere sau invidie, n-au sorți de izbândă.) Oaia blândă e suptă de orice miel. (Omul credul sau naiv este Înșelat de oricine.) A căuta (sau a găsi cuiva) nod În papură. (Reaua-voință sau reaua-credință Îi face pe unii să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să le ațâțe sau să le Întrețină poate avea siguranța că va afla, În timp, lucruri surprinzătoare.) Vulpea, moartă-n cale-o vezi, și tot parcă nu o crezi. (Pe omul știut ca viclean Îl Întâmpinăm de fiecare dată cu neîncredere.) „Trădarea s-a sprijinit Întotdeauna pe ruda sa umilă, fățărnicia.” (St. Zweig) Sumanul alb se poate negri, cel negru nu se poate albi. (Cinstea se poate pierde, transformându-se chiar În necinste, dar minciuna În adevăr, nu.) „Nu importă ce
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cazul iubirii calculate, interesate.) „Dragostea femeii cântă fericirea Întâlnirii, dragostea bărbatului cântă durerea despărțirii.” (R. Tagore) Dragostea este un ocean; cel care nu știe să Înoate În el se Îneacă. În „marea iubirii” se produc, uneori, furtuni și talazuri ale neîncrederii și suspiciunii, cărora trebuie să știi să le faci față.) „Dragostea e ca spinul: nu-l simți când intră, dar te doare când Îl smulgi cu sila.” (B.P. Hasdeu) Inima nu e o față de masă pe care să o Întinzi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
omenire simte plăcerea să bârfească și cealaltă jumătate să creadă bârfele.” (La Rochefoucauld) Râvnim la lucru străin, iar altora le plac mai mult lucrurile noastre. (Probabil că această particularitate a firii omenești este determinată nu atât de un sentiment de neîncredere În realizările noastre, cât mai ales de dorința de a cunoaște și alte opțiuni sau realizări.) La unii oameni, dorința intensă de a avea ceva apare ca o nevoie de compensație: „Am râvni mai puțin stima oamenilor dacă am fi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de asemenea, fiecare dintre părinți caută să-și impună punctul de vedere În educația copilului lor, acesta ajunge să crească În legea lui.) Caută ce n-a pierdut și găsește ce n-a vrut. (Gelosul, de exemplu, dominat de atâta neîncredere și suspiciune, caută dovezi de infidelitate, pe care soția sau prietena sa, ajunsă la o stare de exasperare, i le va oferi, până la urmă.) Dimineața este mai Înțeleaptă decât seara. (Pentru că dimineața a beneficiat de aportul nopții, care are calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
suntem auziți, dar nu ascultați, așa cum putem fi priviți, dar nu văzuți.) Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgiretc "Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgire" Cum te gândești, așa ai să reușești. Putem gândi pozitiv sau, dimpotrivă, În termeni de totală neîncredere În sine, În posibilitatea schimbării În bine a lucrurilor existenței.) „Frumoasă este justa cale de mijloc. Nu-mi place nici ceea ce o depășește, nici ceea ce rămâne sub ea.” (Democrit) „Disprețuim planurile mari când nu ne simțim capabili de mari succese
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fi prins, adică, Între două rele sau a trebui să rezolvi o situație dilematică, În care se confruntă, de exemplu, două dorințe opuse, la fel de puternice și dintre care nu știi pe moment pe care să o alegi.) Speranță, Încredere - dezamăgire, neîncredere, consolaretc "Speranță, Încredere - dezamăgire, neîncredere, consolare" Nimeni nu e atât de bun Încât să nu se poată Înrăi, nici așa de rău Încât să nu se poată Îndrepta. (Cel care reușește, de exemplu, să-și Învingă, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
rele sau a trebui să rezolvi o situație dilematică, În care se confruntă, de exemplu, două dorințe opuse, la fel de puternice și dintre care nu știi pe moment pe care să o alegi.) Speranță, Încredere - dezamăgire, neîncredere, consolaretc "Speranță, Încredere - dezamăgire, neîncredere, consolare" Nimeni nu e atât de bun Încât să nu se poată Înrăi, nici așa de rău Încât să nu se poată Îndrepta. (Cel care reușește, de exemplu, să-și Învingă, la un moment dat, tendința de a se subestima
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu trebuie să se transforme În „lașitate”, adică să devină o regulă obișnuită de viață.) Mai bine mai târziu, decât niciodată. (Este preferabilă, desigur, o rezolvare oricât de târzie, decât să nu putem depăși o stare de Îndoială sau de neîncredere permanentă În sine.) „Dacă vei fi stăpân pe ziua de azi, vei depinde mai puțin de ziua de mâine.” (Seneca) A-ți ascunde arta este, Într-adevăr, o artă. (Dar unii se lasă furați În așa măsură de această artă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Supraveghetorul din incinta aeroportului, de exemplu, pentru a-și menține mereu trează vigilența, Își repetă că nu trebuie să aibă Încredere În nici unul dintre călătorii care se perindă prin fața ochilor săi. Dar această Întreținere din interior a suspiciunii sau a neîncrederii Îl face să vadă, până la urmă, rele intenții sau fapte chiar și la acei călători care sunt cinstiți În forul lor interior. Μ Cu cât ne asumăm mai mult omenescul din noi, cu atât ne păstrăm În limitele bunului-simț față de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
n-au avut cum să evite situația respectivă sau că acțiunea lor este pe deplin Îndreptățită). Μ „O tempora, o mores!” (Cicero). De unde vine oare această nostalgie a oamenilor față de vremurile trecute? Ea este, de cele mai multe ori, o expresie a neîncrederii În prezent, de fapt În noi Înșine, În principiile noastre, care propun un alt mod de a trăi și de a vedea lumea. Altfel spus, este vorba de nesiguranța rezultată dintr-o schimbare uneori poate prea bruscă a vechilor credințe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Împărțit câtorva prieteni cărțile mele preferate. Pe unele a trebuit să le răscumpăr mai târziu, după perioada critică. Dar rămân prea puțin un cititor, căci nu caut Într-o lucrare decât ceea ce permite sau interzice ceva În activitatea mea”. Această neîncredere față de cărți se Îndreaptă pentru Început către biografie. Valéry a devenit celebru În critica literară prin faptul că a pus la Îndoială necesitatea legăturii stabilite În mod obișnuit Între operă și autor. Era Într-adevăr În spiritul tradiției, În critica
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
alte texte, lista cărților proscrise pare a se mări considerabil, iar acolo nu mai e vorba despre o sută de cărți, ci despre o Întreagă mulțime de care trebuie să ne ferim. Cel mai important text al lui Wilde despre neîncrederea lui pentru lectură se intitulează „Critica este o artă”. Organizat ca un dialog În două părți, acesta pune În scenă două personaje, Ernest și Gilbert, Însă e posibil ca acesta din urmă să formuleze cu cea mai mare claritate poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
că la Întâlnirea cu o carte nu e vorba numai despre o chestiune de durată. Împletirea dintre artă și critică, susținută de Wilde, duce, Într-adevăr, În continuarea textului, numai că Într-o formă mai accentuată, la expunerea unei adevărate neîncrederi În lectură. Gilbert Își continuă lauda adusă criticii, afirmând că este mai greu să vorbești despre un lucru decât să-l faci, ia mai Întâi exemple din istorie, arătând că poeții care au descris faptele de vitejie ale eroilor Antichității
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]